Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 (III)

1

Vina pentru rezultatele obținute de lista guvernamentală nu aparținea doar partidelor partenere, ci și celui comunist, căci, potrivit dării de seamă a județului Câmpulung, la 19 noiembrie PCR a înregistrat „defecțiuni serioase în tot județul și în special pe valea Moldoviței”. În unele zone, o mare influență a avut-o propaganda desfășurată de capii de listă ai opoziției, personalități recunoscute de electorat. A fost cazul profesorului Ion Hudiță, candidatul național țărăniștilor la Baia, despre care Ministerul de Interne era informat că „a întreprins o campanie serioasă împotriva guvernului, sprijinindu-se pe toate greutățile obiective și subiective… la care echipele de propagandă B.P.D., de cele mai multe ori, n-au putut să răspundă”.

Nicolae IONESCU

Un alt handicap serios pentru autorități, în special pentru PCR, l-a constituit lipsa aderenților, chiar în unele centre muncitorești cu tradiție în lupta sindicală. În acest sens, menționăm cazul ceferiștilor din Pașcani, care au preferat sprijinirea dizidenței titeliste în detrimentul guvernului. De altfel, în ședința Comitetului Județean Iași a PSD din 27 noiembrie, președintele acestuia, A. Horovitz, recunoștea: „Trebuie să menționăm faptul că întreprinderea noastră de bază, C.F.R., cu ocazia alegerilor, ne-a făcut de râs”.

În raportul de activitate al organizației județene Baia a PCR pe luna noiembrie 1946 se sublinia: „O situație mai gravă s-a evidențiat în ziua alegerilor în sensul că legăturile Partidului cu masa s-au dovedit slabe. S-a observat pretutindeni aproape ura maselor față de comuniști în special în ziua alegerilor și primele zile după alegeri”.

Fără trupele rusești de ocupație, comuniștii n-ar fi ajuns la putere…

Exemplele de mai sus demonstrează că, în alegerile de la 19 noiembrie, victoria BPD nu era posibilă. Nu dispunem de rezultatele reale ale scrutinului, în schimb există numeroase dovezi care pot atesta că cifrele oficiale au fost contrafăcute. Blocul nu a avut o majoritate confortabilă nici măcar în unitățile militare, în care, adesea, exprimarea votului a fost supravegheată, iar rezultatele reale schimbate. În nota sa informativă din 19 noiembrie 1946, trimisă Direcției Generale a Poliției, Inspectoratul Regional de Poliție Galați prezenta cazul sergentului major Chiriac Dumitru: „Controlându-i-se votul de către Comandantul Secund E.C.P. din unitate, s-a constatat că numitul a votat Soarele”. De altfel, și în alte unități din țară BPD a obținut doar 58% din sufragii la Timișoara, dar s-a raportat 97%, după cum la o unitate din Arad, blocul își asigurase 65%, dar s-a comunicat 99%.

Mai mult, organele Ministerului de Interne semnalau cazul unor ofițeri superiori care s-au manifestat net împotriva puterii. Este și cazul colonelului Bucșe, Comandantul Cercului Teritorial Rădăuți, secondat de întregul corp ofițeresc. De asemenea, după cum relevă darea de seamă înaintată Ministerului de Interne din județul Baia în chestiunea alegerilor, profesorii secundari, cu unele excepții, și majoritatea învățătorilor, au fost adevărați activiști maniști.

Pe de altă parte, nici opoziția, în special PNȚ, n-a rămas inactivă. Organizația județeană Botoșani a PCR prezenta în raportul său de activitate aspecte legate de aceste lucruri: „În ziua alegerilor, reacțiunea (termen generic dat opoziției democrate în toate documentele și presa comunistă încă din octombrie 1944 – n.n.) a scos la suprafață toate legăturile, toate mijloacele de care dispune, dominând cele mai multe secții de votare. Echipele lor de asistență, precum și agitatorii lor au sosit în dimineața zilei de 19 noiembrie la secții în mod organizat și bine instruiți. În tot județul a fost creată o febră a zvonurilor și panică întreținută cu metode mistice de către preoți, învățători și de către ceilalți agenți electorali. De asemenea, în comune cetățenii au fost instruiți. Pentru aceasta a fost creat un aparat bine organizat. În același timp, echipele de bătăuși au terorizat simpatizanții Blocului și chiar pe membrii partidului nostru. Multora le-a fost frică să vină la vot. Mulți președinți ai secțiilor de votare au favorizat reacțiunea, îndemnând populația să voteze listele maniste”.

Rezultatele parțiale reale

Rezultatele reale parțiale există în special pentru zonele rurale, așa cum au fost transmise Direcției Siguranței și Ordinii Publice din Inspectoratul General al Jandarmeriei. Exemplificăm cu doar câteva cazuri dintre cele inserate în rapoartele organelor teritoriale de ordine publică, care au urmărit doar rezultatele obținute de BPD și PNȚ. Din analiza izvoarelor reiese că, în unele comune, simbolul electoral al Blocului, „Soarele”, a reușit totuși să-și asigure majoritatea, fără a se putea preciza dacă aici alegerile au fost corecte sau nu. Așa s-a întâmplat la Cosmești și Valea Glodului (județul Baia), la Hudești și Manoleasa (județul Dorohoi) sau Frătăuții Vechi (județul Rădăuți). În majoritatea centrelor rurale, Partidul Național Țărănesc s-a impus de multe ori confortabil. De exemplu, la Liteni (Baia), lista cu „Ochiul” a obținut 1.966 de voturi, față de 125 ale BPD, iar la Preuțești (Baia) „scorul” a fost de 1.537 la 133. Diferențe la fel de categorice s-au înregistrat la Vatra Moldoviței (Câmpulung) cu 1.301 la 97, Vlăsinești și Mitoc (Dorohoi) cu 1.088 la 175, respectiv 1.280 la 71, după cum la Bosanci (Suceava) diferențele au fost mici, balanța înclinând totuși spre Partidul Național Țărănesc, cu 1.671 de voturi față de 1.068 ale BPD.

Din tabelele incomplete se desprinde că în mai toate județele Moldovei victoria a aparținut Partidului Național Țărănesc. Astfel, în județul Fălciu, la secții, maniștii au dominat guvernul cu 4.085 la 3.457, la Iași (13 secții) s-a înregistrat o situație asemănătoare cu 8.576 la 7.203, iar la Vaslui (10 secții), deși s-a „redresat”, guvernul n-a putut evita înfrângerea cu 7.475 de voturi față de 7.572 ale PN}.

Nu toți alogenii au sprijinit PCR

S-ar comite o greșeală dacă nu s-ar recunoaște că și Blocul Partidelor Democratice a avut anumite categorii de susținători. În general, mulți dintre simpatizanți au provenit din rândul minorităților. Astfel, în județul Covurlui, la începutul lui 1946, organizația județeană a Uniunii Populare Maghiare număra doar 96 de membri, domiciliați toți în capitala județului, dintre care doar o parte aveau cetățenie română. Cetățenii unguri au sprijinit, pe căi indirecte, propaganda electorală a grupurilor de stânga, conlucrând cu Comitetul Democratic Evreiesc, a cărui conducere s-a angajat în schimb să-i ajute pentru a obține naturalizarea. Colonia greacă din județul Covurlui număra circa 1.500 de suflete, dintre care, în 1946, doar 240 erau înscrise în Uniunea Populară Greacă din România (EAM). Organizația avea o pronunțată orientare de stânga, cu toate că în sânul ei nu se manifesta o unitate de vederi. Datorită propagandei  activiștilor Uniunii și a oficiosului ei local, «Grecia liberă», toți cetățenii români de origine elenă au votat pentru Blocul Partidelor Democratice. După alegeri, Uniunea Patriotică Greacă a trimis telegrame de felicitare lui Petru Groza, conducerii centrale a BPD, candidatului comunist Miron Constantinescu și secretarului regionalei PCR. Dunărea de Jos, Constantin Câmpeanu, grecii manifestându-și atunci, ca și mai târziu, hotărârea de a sprijini guvernul Petru Groza.

La Galați și în alte centre de pe raza regionalei PCR Dunărea de Jos, Comitetul Democratic Evreiesc a dus o muncă intensă de lămurire și îndrumare în cadrul campaniei electorale, sprijinind BPD și determinând pe evrei să se prezinte masiv la urne și să voteze „Soarele”. Cu toate acestea, nu toți evreii din România își manifestau dispoziția de a sprijini guvernul. Între cei ce dovedeau ostilitate față de comuniști trebuie încadrați în special evreii refugiați din URSS și unii dintre cei ce fuseseră deportați în Transnistria, care cunoșteau realitățile social-economice și politice din Uniunea Sovietică. Spre deosebire de aceștia, evreii rămași în țară, simpatizanți în număr mare ai sovieticilor, dispuneau de informații distorsionate privind organizarea societății comuniste, receptate aproape în exclusivitate prin intermediul mijloacelor de propagandă.

În ordinul general instructiv numărul 9000 S, din 4 iunie 1945, al Direcției Generale a Poliției, semnat de ministrul de Interne Teohari Georgescu (nume real Burach Teskovich), se arată că, odată cu grupurile de repatriați evrei, intraseră în țară și numeroase elemente evreiești cu cetățenie sovietică și că acestea manifestau „vădite tendințe reacționare”. Atitudinea lor a ieșit în evidență pe parcursul campaniei electorale și mai ales în ziua votării.

Darea de seamă din 6 octombrie 1946 a Comitetului Regional Moldova de Nord a PCR (județele Baia, Botoșani, Câmpulung, Dorohoi, Rădăuți și Suceava) referitoare la rezultatele alegerilor relata că, în regiunile în care erau evrei întorși din Transnistria  sau fugiți din URSS – Vatra Dornei și Siret – aceștia votaseră împotriva Blocului Partidelor Democratice. În Bucovina, continua autorul dării de seamă, se găsesc mase compacte de ucraineni români și evrei refugiați din URSS, mase care duc o propagandă activă și fățișă antisovietică, fiind „cei mai buni agenți ai reacțiunii”.

Desigur, completarea acestor rezultate cu altele din mediul rural, unde în cea mai mare parte țărănimea a votat contra comuniștilor, inclusiv din marile centre urbane, vor da măsura exactă a înfrângerii guvernului Groza la 19 noiembrie. Demonstrația, argumentată pe baza documentelor, e necesară deoarece datele oficiale publicate în presă vorbesc despre „victoria strălucită” a Blocului, rezultată din voința a aproximativ opt milioane de electori.

Falsificarea alegerilor

În momentul în care guvernul a aflat care era situația din țară, a declanșat mecanismul de falsificare a rezultatelor reale. În județul Roman, prefectul a comunicat „prematur” rezultatele adevărate, „pentru ca apoi”, după cum sublinia raportul de activitate pe luna noiembrie 1946 a organizației județene Baia a PCR, „biroul electoral să găsească după procesele verbale alte cifre”. Chiar în noaptea de 19/20 noiembrie, la orele 0:30, Comitetul Central Electoral al Blocului Partidelor Democratice trimitea următoarea circulară: „Muncă de lămurire pe teren peste tot și mai ales acolo unde au fost slabi. Se va explica rezultatul alegerilor, semnificația acestui fapt. Pe teren se vor trimite cei mai buni propagandiști și mai ales acolo unde au fost slabi. Nu se vor cruța cheltuielile pentru transportul și hrana propagandiștilor”. Inspectoratele generale administrative au fost obligate, prin ordinul ministerial nr. 3937 din 1946, să comunice, în seara aceleiași zile, ilegalitățile comise la votare pe raza lor de activitate și atacurile „reacționarilor” contra celor din BPD. Apoi, la patru zile după alegeri, la 23 noiembrie, ministrul de interne, Teohari Georgescu, a cerut comandamentelor unice județene, prin ordinul nr. 39961 S, dări de seamă amănunțite privitoare la modul în care partidele „istorice”, eventual în colaborare cu altele din opoziție, pregătiseră acte de natură a tulbura liniștea publică, după un punctaj care coincidea, de fapt, cu descrierea partidelor de la acea dată și cu activitatea lor de ansamblu.

Pe de altă parte, prin Circulara nr. 4, Comitetul Central Electoral al BPD cerea să se treacă „imediat la strângerea întregului material de documentare (fotografii, fotocopii, declarații personale, articole de ziar etc.), date precise asupra tuturor provocărilor, incidentelor, atentatelor, furturi de urne etc, comise de agenți maniști și fasciști înainte, în timpul și după alegeri, în special în jurul și în interiorul sediilor de votare. Se va continua cu intensitate campania de popularizare a victoriei  BPD-ului în alegeri prin întruniri și în presă. Se va interzice și sancționa orice pălăvrăgeală și lăudăroșenie individuală din partea tovarășilor și prietenilor noștri în legătură cu alegerile”.

Cine a fixat alegerile în ziua de marți, 19 noiembrie 1946?

Ziua de 19 noiembrie este și cea a începerii ofensivei sovietice de la Stalingrad, a ruperii frontului româno-german (1942). Puterea ocupantă a impus această dată pentru a face o legătură între victoria de pe front și cea din alegeri. Însăși impunerea datei de 19 noiembrie de către sovietici este încă o dovadă că ei erau siguri de rezultatul alegerilor. Alegerea zilei de marți în loc de duminică este nefirească în tradiția electorală românească. De obicei, alegerile aveau loc duminica, când țăranii se odihneau și se reculegeau spiritual. După slujba de la biserică, mergeau să voteze. În orice caz, ziua de marți a îndepărtat unii țărani de la vot.

Un martor ocular de la alegerile din noiembrie 1946 din județul Bacău, Neculai Vânătoru, relatează atmosfera încărcată din ziua alegerilor în această zonă a Moldovei: „Populația Bacăului a participat masiv la alegeri. Oamenii purtau amprenta grijilor specifice țării ocupate de sovietici, fiind pândiți de grijile zilei de mâine… Nesiguranța permanentă, insecuritatea, sărăcia provocată de război și secetă, frica, toate aceste erau evidente pe fețele oamenilor…”.

Ingrediente comuniste: bătăuși și cântăreți

Dar nu pentru toți lucrurile erau la fel. Cu surle și trâmbițe, echipele de agitație și propagandă își împrăștiau zgomotul în eter. Formații de cântăreți și dansatori aparținând puternicilor zilei își desfășurau programele de cântece și dansuri sovietice (mai mult) și românești (mai puțin), încercând să afișeze veselia și libertatea alegerilor. Imaginea era tristă și apăsătoare.

Pe străzi și în apropierea centrelor de votare acționau echipele de bătăuși violenți, aparținând comuniștilor, care aveau menirea de a agresa și înfricoșa reprezentanții opoziției față de puterea comunistă, pe țărăniștii și liberalii care nu pactizaseră cu FND. În județul Covurlui, candida pe listele PNL ministrul M. Romniceanu. În comunele Băleni și Foltești rezultatele alegerilor au fost trucate de BPD, ca și la Iași, prin diferite „tehnici” de falsificare, printre care și aceea de introducere a buletinelor de vot în urne cu ștampila votat ”Soarele”. În județul Dorohoi a candidat din partea PNȚ Mihai Răutu, prezent în ziua alegerilor pe malul Prutului în comuna Manoleasa. La numărarea voturilor, țărăniștii avuseseră majoritatea, dar la radio rezultatele parțiale au fost anunțate în favoarea BPD.

În județul Botoșani era un birou electoral cu persoane ce nu au putut fi cumpărate sau intimidate… Comuniștii nu i-au putut convinge pe cei de la Biroul Electoral Județean să schimbe procesele verbale. Așa au ajuns inițial parlamentari liberalii Costache Pilat și I. Miclescu. După schimbarea echipei Biroului Electoral, aceștia au fost declarați învinși.

În comuna Pădureni, județul Putna, delegații comuniști i-au bătut pe alegători și locuitorii au contestat alegerile, fără să fie luați în considerare, rezultatele fiind trucate de BPD.

Campania opoziției

Campania dusă de opoziție atingea uneori aspecte comice, ajungându-se ca, în județul Botoșani de exemplu, să se lanseze zvonul că Petru Groza era evreu, pe numele lui adevărat Pincu Grossman. Totodată, circula cu insistență informația că regele lansase un apel către populație, cerându-i să voteze împotriva BPD, „căci altfel țara se va pierde”. S-a ajuns astfel ca majoritatea populației să voteze la 19 noiembrie 1946 cu opoziția, dând un adevărat vot de blam guvernului instaurat la 6 martie 1945.

Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal au știut să exploateze punctele slabe ale Blocului Partidelor Democratice, în principal datorită atragerii de partea opoziției a oamenilor cu autoritate de la sate: preoți, învățători, notari și jandarmi. Oferim în aceste sens câteva exemple revelatoare semnalate în județe diferite ale Moldovei, dar având în esență același mesaj: nu votați „Soarele”! Este vorba despre preotul Zaharia, din comuna Scânteia, Județul Vaslui, care „cu patrahirul în gât”, mergând din casă în casă a pus să jure pe cruce, și în special femeile, că vor vota „Ochiul”. La fel s-a întâmplat și cu șeful de post din Vatra Moldoviței, care cu o hârtie bătută la mașină a colindat localitatea, „spunând țăranilor că a primit dispoziție scrisă de la Guvern că imediat ce va ieși Guvernul în alegeri să strângă populația la colhoz”. De asemenea, femeile din mediul rural au demonstrat că știu să voteze „Ochiul”, pentru că au fost învățate că, dacă vor vota „Soarele”, vor fi trimise în Siberia, în URSS, unde este sărăcie și foamete.

La acestea s-au adăugat cazuri izolate care au influențat și ele rezultatele. Menționăm pe cel al unui prizonier din județul Iași, întors din Uniunea Sovietică, care-i îndemna pe țărani să voteze „Ochiul” căci „el venea din Rusia și știa ce-i acolo”.

În ciuda propagandei desfășurate de guvern prin utilizarea celor mai diverse canale, inclusiv prin atenția acordată activității ARLUS, nu s-a putut constata creșterea simpatiei față de Uniunea Sovietică. În schimb, remarcile negative la adresa marelui vecin, de la epigramele lui Păstorel Teodoreanu și cupletele comice cântate de Constantin Tănase, originar din Vaslui, („De la Nistru pân la Don, Davai ceas, Davai palton”…), până la bancurile care circulau demonstrează faptul că adversitatea populației era precumpănitoare în timpul alegerilor. Desigur, nu trebuie neglijat nici rolul unor personalități din opoziție cu mare priză în rândul electoratului, cum a fost profesorul I. Hudiță, membru marcant al PNȚ, care era foarte cunoscut în județul Baia, unde era și cap de listă, sau Gh. Zane  la Iași.

Temele mari ale propagandei opoziției s-au dovedit, așadar, colhozul, deportarea în URSS, antisovietismul, hrana la cazan, răspândite mai ales cu sprijinul preoților și învățătorilor. Toate aceste teme au prins rădăcini adânci printre alegători, rezultatele văzându-se în ziua de 19 noiembrie 1946. Ofensiva comunistă în Moldova e ilustrată prin unele personalități obediente noului regim, dr. C. Parhon, M. Sadoveanu, M. Ralea, Andrei Oțetea, Gala Galaction, George Călinescu, Zaharia Stancu (înregimentate în B.P.D.), precum și generalii Vasiliu Rășcanu și Dumitru Dămăceanu.

În județul Fălciu, la Stănilești, Lunca Banului și Grumezoaia, mijloacele folosite pentru falsificarea alegerilor au fost diverse de la cumpărarea voturilor și violențe exercitate asupra delegaților și simpatizanților partidelor istorice, de la arestarea opozanților prezenți la centrele de votare și până la înlocuirea voturilor sau urnelor. Totodată, în județul Suceava, unii președinți ai secțiilor de votare n-au ținut evidența alegătorilor. Astfel, nu s-a putut controla numărul votanților, fapt ce a ușurat fraudele.

La sfârșitul lui noiembrie, opoziția a publicat o declarație comună ce reprezintă un document de o valoare deosebită, mărturie concludentă a felului în care cele trei partide câștigătoare ale alegerilor au fost declarate înfrânte. Declarația demonstrează în detaliu sistemul prin care aceste alegeri au fost falsificate la unele secții, care erau deja pline cu voturi, iar la altele urnele erau desigilate. Concomitent, delegații partidelor istorice n-au fost primiți în comisii sau au fost molestați, încălcându-se grav legea electorală, în așa fel încât alegerile nu pot fi recunoscute ca fiind legale în București. (Va urma)


Citește și:

Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 (II)

Gheorghe Gheorghiu-Dej Ana Pauker Vasile Luca Teohari Georgescu Valter Roman Vasile MarzaCele mai interesante anchete au fost realizate de structurile locale ale PCR. Acestea au vizat, în diferite momente ale campaniei electorale, radiografierea situației din teritoriu, modul în care s-a reușit recrutarea electorilor, numărul voturilor, componența etnică și socială a localităților, activitățile organizațiilor politice existente, atitudinea organelor locale față de politica BPD și, nu în ultimul rând, identificarea nucleelor de opoziție față de noul regim. Anchetele au vizat, cu deosebire, informații cu caracter electoral, iar mai apoi, la începutul lunii noiembrie, a fost realizată o prognoză a rezultatelor din alegeri (Citește mai departe…)

 

 

Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 (II)

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.