[…] După ce am căscat gura
Prin Paris și prin Berlin,
De-unde apoi câștigai ura
Pentru tot ce e român;
După ce eu franțuzește
Știu trei buche dezghețat,
Ba vreo două și-englezește:
Apoi nu-s civilizat?
După ce cunosc prea bine
Chiar de modă-a mă-mbrăca
Și oricând cu grații pline
Complimente a dura;
Iar pe partea femeiască
S-o admir neîncetat
Tot în limba franțuzească:
Apoi nu-s civilizat?
După ce pe dinafară
Recitesc pe Paul de Koch,
Și fumez mereu țigara,
Alergând din loc în loc;
Făr’ să am vreo trebușoară,
Căci mă țin aristocrat,
Și-astă breaslă n-o să moară:
Apoi nu-s civilizat ?
[…] După ce egalitate
Cer cu voce, dar cam trist,
Căci ea tainic se combate
De-al meu suflet egoist;
După ce cu stăruință
Voturi cât de deputat,
Căci să casc mi-i de priință:
Apoi nu-s civilizat?
După ce eu de minune
Cunosc stosul a juca,
Și-am curaj pe-o carte a pune
Ce nici poți chiar cugeta;
După ce în lumea lată
Datorii de-nspăimântat
Fac, nicicum gândind la plată:
Apoi nu-s civilizat?
