Veniamin Costachi s-a născut pe 20 decembrie 1768 în Roșiești, județul Vaslui, și a decedat pe 18 decembrie 1846, la Mănăstirea Slatina din județul Suceava.
Mitropolitul Veniamin Costachi, promotor al renaşterii spirituale şi naţionale a românilor
Prof. dr. Nicolae Ionescu
„Un om mai sfânt şi mai bun decât dânsul n-a mai ţinut în mână cârja de episcop român.” (N. Iorga)
Comemorarea marilor personalități vasluiene este o datorie patriotică a generației actuale, întrucât se aduce un prinos de recunoștință înaintașilor și contribuie la menținerea trează a conștiinței naționale, a identității spirituale a românilor. În această direcţie, Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuţie majoră la promovarea conştiinţei naţionale şi a unităţii spirituale a neamului românesc. Ea a cultivat cu insistenţă în sufletele românilor conştiinţa că au aceeaşi obârşie ca neam, aceeaşi limbă şi aceeaşi credinţă străbună.
Activitatea renumitului mitropolit Veniamin Costachi, de la moartea căruia se vor împlini peste câteva luni, 175 de ani, este un exemplu concludent. A fost un promotor al renașterii spirituale a românilor, având o contribuţie majoră la îndeplinirea idealului naţional. Este un prilej pentru românii de azi de a cunoaște virtuțile acestei complexe personalități născută pe meleagurile vasluiene, la Roșiești, în 1768.
Pentru credincioşii din Moldova a pus temelia actualei catedrale mitropolitane din Iași, cu hramul Întâmpinarea Domnului şi Sfânta Paraschiva, ale cărei lucrări au început în 1833. Marele ierarh Veniamin mărturisea că scopul întregii sale activităţi a fost ca „românii să aibă în cer un Dumnezeu şi pe pământ o patrie”, fiind în condiţii vitrege de două ori caimacam al Moldovei.
Renaşterea vieţii bisericeşti în perioada de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu până la făurirea României întregite s-a caracterizat prin revigorarea vieţii spirituale şi înlăturarea elementelor străine din cadrul bisericii autohtone. În Moldova, epoca modernă începe cu câţiva ani înainte de 1821, odată cu alegerea ca mitroplit a lui Veniamin Costachi.
Viitorul ierarh şi cărturar s-a născut la 20 decembrie 1768 în satul Roşieşti din ţinutul Fălciului, (azi judeţul Vaslui), primind la botez numele de Vasile. Mitropolitul Veniamin Costachi era dintr-o familie de boieri moldoveni, un strămoş al său fiind vornicul Boldur, unul din sfetnicii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Tatăl său se numea Grigori Costachi, zis Negel, iar mama sa, Maria, era din familia Cantacuzinilor, care a dat oameni de seamă în viaţa politică şi culturală a Ţării Româneşti şi a Moldovei. Fraţii viitorului mitroplit earu: Matei, ajuns mare postelnic; Constantin, călugărit sub numele de Chesarie din Episcopia Romanului şi Elena, călugărită sub numele de Ecaterina – a fost stareţă la Mănăstirea Socola, apoi timp de 30 de ani, stareţă la Agapia (1804-1834).
Veniamin Costachi a început învăţătura cu un dascăl grec în casa părintească de la Iaşi, unde se stabilise famila sa, apoi a fost dat la şcoala grecească de la Mănăstirea Trei Ierarhi. Nefiind mulţumit de învăţătura de acolo, se retrage la Mănăstirea Neamţ, atras de faima stareţului Paisie. Văzând dragostea sa pentru viaţa călugărească, tatăl său l-a dat în grija episcopului Iacob Stamate de la Huşi, care l-a tuns în monahism sub numele de Veniamin, în anul1873, la vârsta de 15 ani. Trei ani mai târziu, după moartea tatălui său, este hirotonit ierodiacon, iar în 1788, mitropolitul Leon Gheucă l-a chemat în slujba Mitropoliei din Iaşi, unde l-a hirotonit ieromonah şi hirotesit arhimandrit şi rânduit ca mare eclesiarh al catedralei din Iaşi. În martie 1789 a fost numit egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, deţinând această slujbă timp de trei ani. La 26 iunie 1792 a fost ales episcop de Huşi în locul lui Iacob Stamate, trecut în scaunul mitropolitan de la Iaşi. Realizările în această eparhie, învăţătura, blândeţea, evlavia şi dragostea faţă de păstoriţii săi au dus la alegerea lui Veniamin Costachi în scaunul vlădicesc de la Roman, la 1 iunie 1796, după moartea episcopului Antonie. La 18 martie 1803 a fost ales în scaunul vacant al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, păstorind aproape 40 de ani, cu două întreruperi: prima între 1808-1812 şi a doua între 1821-1823.
În anii 1806-1812 are loc un nou război între ruşi şi turci. Ţările Române sunt ocupate de ruşi şi mitropolitul Veniamin Cstachi a devenit locţiitor de domn (caimacam). Dar la scurt timp a ajuns la neînţelegeri cu noua stăpânire şi s-a retras la Mănăstirea Neamţ, conducând de aici treburile mitropoliei. În timpul şederii lui aici, a înfiinţat o tipografie, aducând câţiva meşteri de la tipografia mitropolitană din Iaşi. Prin tratatul de pace de la Bucureşti din 16 mai 1812, Imperiul Rus răpeşte Moldovei Basarabia şi noul domn al ţării, Scarlat Calimachi, l-a rechemat în scaunul mitroplitan pe Veniamin Costachi, la 6 octombrie 1812.
A doua retragere a mitropolitului Veniamin a avut loc în anii 1821-1823, cu prilejul Eteriei, când mitopolitul a făcut tot ce a putut pentru apărarea poporului. În 1823 şi-a reocupat scaunul arhieresc sub domnia lui lui Ioniţă Sandu Sturdza, păstorind încă două decenii până la la 18 ianuarie 1842, când s-a retras definitiv din această demnitate, din cauza amestecului guvernului în treburile bisericeşti.
Bogata activitate a mitropolitului Veniamin Costachi cuprinde variate domenii ale vieţii culturale şi spirituale. A fost ctitor şi îndrumător al şcolilor naţionale, înfiinţând la 1 septembrie1803 un seminar la Socola, iar mai târziu Academia Mihăileană de la Iaşi. Pentru maicile mutate de la Socola la Agapia, înfiinţează la 26 iulie 1803, o şcoală de fete în limbile greacă şi română. Reuşeşte să-l convingă pe domnitorul fanariot Alexandru Moruzi să emită faimosul hrisov din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziţii:
– Se instituia pentru conducerea şcolilor o eforie compusă din mitropolit şi doi boieri mari;
– Se înfiinţau şase şcoli româneşti judeţene în principalele oraşe ale Moldovei;
– Şcolile erau deschise pământenilor şi străinilor, bogaţilor şi săracilor, iar pentru copiii lipsiţi de mijloace se instituia un număr de burse;
– Pe lângă taxa de patru lei, percepută de la preoţi pentru întreţinerea şcolilor, se va lua din visteria ţării o sumă însemnată.
Aşadar, mitropolitul Veniamin Costachi urmărea cu ardoare introducerea limbii române în învăţământul din Moldova şi în toamna anului 1824 deschide la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi o şcoală începătoare (elementară) în limba naţională. În calitatea sa de prim epitrop şi conducător al învăţământului public din Moldova a fost călăuzit de un înalt patriotism, aducând o contri buţie însemnată la organizarea şcolilor şi la renaşterea culturii naţionale în Moldova. Opera de pionierat a mitropolitului Veniamin şi a marelui cărturar Gheorghe Asachi a însemnat începutul unei noi epoci în istoria culturii româneşti. Mitropolitul Veniamin a sprijinit şi activitatea editiorială. A refăcut vechea tipografie de la Iaşi şi a înfiinţat una nouă la Mănăstirea Neamţ în 1807, unde au apărut numeroase cărţi religioase, dintre care amintim: Istoria Scripturii Vechiului Testament, Iaşi, 1824, Istoria Scripturii celei noi, Iaşi, 1824, Iubitorul de înţelepciune, Iaşi, 1831, Pidalionul, Neamţ, 1844. Consemnăm şi faptul că la 27 decembrie 1816, cu binecuvântarea şi în pre zenţa sa, a avut loc prima reprezentaţie teatrală cultă la Iaşi. A sprijinit şi încurajat apariţia primei gazete din Moldova, Albina românească (1829-1858), condusă de Gheorghe Asachi.
Frumoasa operă de luminare a poporului era însoţită de o credinţă puternică în Dumnezeu şi de o nemărginită dragoste de oameni. Încă din tinereţe, de când era egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon, s-a dedicat ajutorării bolnavilor, mănăstirea având şi un spital. Când era episcop la Roman, a ajutat farmacia din oraş cu 80 de pungi de bani, iar la Iaşi plătea medicii să trateze pe cei săraci.
După o activitate de aproape şase decenii în slujba bisericii şi a ţării, mitropolitul V. Costachi s-a văzut nevoit să se retragă din scaun la 18 ianuarie 1842, la mănăstirea Slatina. Simţindu-şi sfârşitul aproape, la 8 ianuarie 1844 şi-a scris testamentul, în care amintea de activităţile săvârşite în timpul vieţii şi lăsa bunurile pe care le mai avea Mitropoliei Moldovei, mănăstirilor Slatina şi Agapia. Şi-a dat obştescul sfârşit la 18 decembrie 1846, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat lângă biserica mănăstirii Slatina. La 30 decembrie 1886, rămăşiţele sale pământeşti au fost aşezate în noua catedrală mitropolitană din Iaşi, prin grija mitropolitului din acea vreme, Iosif Naniescu, recent canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu ziua de comemorare la 26 ianuarie, sub numele de Sfântul ierarh, Iosif cel Milostiv.
Studiind viaţa şi strădaniile mitropolitului Veniamin Costachi, ne dăm seama cât de îndreptăţite sunt cuvintele scrise în testamentul său: „tot ce mi-a stat în putinţă am făcut, cu sfatul şi cu fapta, ca să sporesc sufleteşte şi materialiceşte înflorirea Sfintei Biserici şi a Patriei”. Viitorul arhiereu Filaret Scriban scria despre marele ierarh şi cărturar: „Moldova a avut în cele politice un domn mare, pe Ştefan-Vodă, iar în cele bisericeşti un mitropolit mare, pe Veniamin Costachi”. În semn de recunoştinţă, astăzi Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi Şcoala Gimnazială din satul natal, Roşieşti, judeţul Vaslui, îi poartă numele. De asemenea, imaginea sa este prezentă în lucrările artiştilor plastici contemporani, iar numeroase mănăstiri şi schituri din Moldova, între care Agapia, Durău, Sihăstria, Neamţ sau Slatina îl consideră mare ctitor.
Desigur, demersul nostru este perfectibil şi reprezintă un pas pe calea cunoaşterii unei personalităţi marcante care s-a pus în slujba propăşirii neamului românesc, în lupta pentru unitate naţională şi spirituală.
Bibliografie selectivă:
– Ciudin, Nicolae, Personalităţi istorice, Iaşi, 2017.
– Iorga, Nicolae, Viaţa şi faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache, Bucureşti, 1907.
– Păcurariu, Mircea, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers Enciclopedic, Ediţia I, Bucureşti, 1996.
– Porcescu, Scarlat, Episcopia Huşilor, pagini de istorie, Roman, 1990.
