Psihoza războiului China – SUA

0

Președintele Xi Jinping vorbește despre „o dezvoltare majoră” în domeniul tehnicii militare și al armentului. Marți, Xi a vorbit despre o revoluție în ce privește tehnica militară, potrivit agenției China Nouă, citată de Teuters. Vicepreședintele Comisiei Militare Centrale din China, condusă de președintele Xi Jinping, a spus că se întreprind acțiuni pentru accelerarea modernizării, pentru ca Beijingul să aibă o armată de clasă „mondială”.

O zi mai târziu, șeful Statului Major Întrunit al Armatei SUA, generalul Mark Milley, a declarat pentru Bloomberg că Statele Unite trec printr-un nou „moment Sputnik”, cu referire la șocul suferit de America în 1957, când URSS au preluat conducerea în cursa pentru cucerirea spațiului, prin lansarea primului satelit artificial. Generalul Milley se referea la testarea de către China a unei rachete hipersonice. Testul a avut loc în luna august 2021, iar informația a fost făcută publică, în cursul lunii octombrie 2021, de Financial Times, care cita surse din guvernul SUA. Racheta hipersonică a Chinei ar fi făcut înconjurul lumii și a lovit la circa 30 de kilometri de țintă. Beijingul a susținut atunci că nu este vorba decât despre „un experiment de rutină cu o navetă spațială”. Ulterior, surse din serviciile secrete americane au precizat că Beijingul a efectuat nu unul, ci două teste cu rachete hipersonice.

Pornind de la știrea „pe surse” publicată de Financial Times și ajungând apoi la declarațiile președintelui Xi Jinping și ale comandantului Armatei SUA, se creează imaginea unei curse a înarmărilor similară cu cea din timpul Războiului Rece. Până în acest moment, se părea că SUA sunt liderul în construirea rachetelor hipersonice (ce pot atinge, pe o traiectorie ce nu părăsește atmosfera, viteze de două ori mai mari decât rachetele balistice).

Acum, lucrurile par să se fi schimbat. Un oficial american citat de Financial Times declara: „Nu știm cum au reușit să facă asta” și că testul efectuat de China „sfidează legile fizicii”.

Apoi, pe 20 octombrie 2021, un studiu al Fundației Heritage trăgea concluzia că pregătirea militară a SUA pentru un conflict este „marginală” comparativ cu amenințările pe care le au de înfruntat. „Per total, postura militară a SUA continuă să fie marginală și are atât aspect pozitive, cât și negative: sunt progrese în ce privește anumite echipamente, se umplu golurile de personal, se refac stocurile de muniție și piese de schimb, însă pregătirea de luptă este la un nivel îngrijorător, a scăzut nivelul de pregătire a piloților, există incertitudini în continuare în ce privește bugetul pentru apărare, cu efecte negative asupra programelor de achiziții și reparații”.

Iar apoi a venit declarația pentru Bloomberg a CEO-ului producătorului de armament Raytheon: „SUA este cu câțiva ani în urma Chinei” în ce privește tehnologia hipersonică.

Așadar, în câteva zile din luna octombrie 2021, a fost răsturnată întreaga percepție despre pregătirea, finanțarea și tehnologia deținută de Armata SUA. Informațiile publice existente de ani de zile arătau că Beijingul dezvoltă rachete hipersonice pornind de la informații publice făcute de Statele Unite, fără a putea ajunge în viitorul apropiat nivelul de sofisticare al rachetelor americane. Iar acum, brusc, oficiali citați de Financial Times spun că Beijingul reușește să „sfideze legile fizicii”, iar companiile producătoare de arme din SUA arată că America este „cu câțiva ani în urma Chinei”.

Marile ziare americane nu mai au nevoie de explicații suplimentare, în redacțiile lor lucrurile sunt clare. Având în vedere că CIA a creat un centru special dedicat Chinei, care se va concentra în primul rând pe problema Taiwanului, este limpede că începe o cursă a înarmărilor pentru un mare război. The New York Times scrie că „SUA și China intră pe un teritoriu periculos în ce privește Taiwanul”. The Wall Street Journal scrie că Beijingul a decis „să reunifice țara prin toate mijloacele necesare”, iar Financial Times scrie că „momentul adevărului în ce privește Taiwanul se apropie”.

Aceste articole nu vorbesc însă deloc despre ce ar presupune efortul de război al Chinei pentru reunificarea prin forță cu Taiwanul. Sunt analize care estimează că Beijingul ar trebui să debarce sute de mii de militari în Taiwan (debarcarea din Normandia a presupus debarcarea rapidă a peste 150.000 de militari). Or, Beijingul dispune de doar trei nave de desant capabile să transporte 1.000 de militari și ar avea de înfruntat o coastă stâncoasă extrem de fortificată, în apele căreia patrulează zeci de submarine, inclusiv ale SUA, Marii Britanii. Apoi, puține sunt analizele care vorbesc despre consecințele economice pentru China ale unei invazii. Taiwanul este cel mai mare producător de semiconductoare, de cipuri, din lume. China importă masiv cipuri din Taiwan, iar relația de interdependență este foarte strânsă. Un război nu are cum să nu afecteze aceste fabrici extrem de sofisticate, a căror construcție costă miliarde de dolari și apoi durează ani de zile până la atingerea capacității maxime de producție. Presa de specialitate a explicat deseori în cursul acestui an cât de mare a fost impactul pe plan mondial al unui incendiu la o fabrică de semiconductoare din Japonia și al condițiilor naturale vitrege din Taiwan. Un război ar avea consecințe infinit mai mari și ar afecta grav economia chineză.

Sunt câteva dintre motivele pentru care declarațiile comandantului armatei americane și știrile „pe surse” publicate de Financial Taiwan pot fi considerate o parte dintr-o strategie de comunicare a producătorilor americani de armament – crearea unei psihoze menite să ușureze aprobarea unor fonduri tot mai mari pentru contractele Pentagonului. Același lucru este valabil și în China, unde Xi Jinping încearcă să obțină un sprijin popular cât mai mare pentru un vast program de înarmare. Un război în Taiwan sau pentru insulițele din Marea Chinei de Sud nu poate fi exclus, iar pregătirea pentru conflict este o sarcina principală a armatelor, însă informațiile care provoacă teamă și isterie nu intră în țin de armată – ele sunt strategia marilor corporații pentru a obține acces facil și nelimitat la banii contribuabililor.

„SUA provoacă un nou Război Rece pentru a se asigura că au un inamic care să garanteze creșterea cheltuielilor pentru apărare în deceniile care vin. Dezvoltarea tehnologiei militare are nevoie de o țintă. Până în 1989, acest rol a fost jucat de URSS. După ce s-au proclamat ultima superputere a lumii, americanii au investit mai puțin în apărare. A fost găsit rapid un inamic în Orientul Mijlociu, primul a fost Saddam Hussein, apoi a urmat 11 septembrie și inamicii au devenit aproape toți arabii. În această vară, după retragerea din Afganistan, terorismul a încetat să mai fie sperietoarea.

Și astfel s-a ajuns la China. Planurile Chinei pentru invadarea Taiwanului sunt noile ‘arme de distrugere în masă’, acea justificare despre care se vorbește mult însă nu se materializează. Progresele Chinei în ce privește armele sunt varianta contemporană a cursei înarmării din Războiul Rece, iar Asia este noua frontieră a falsei lupte între bine și rău. Dacă războiul este cu adevărat aproape, atunci unde sunt apelurile la diplomație, la summituri mondiale și regionale, unde este reacția ONU pentru a rezolva tensiunile? De nouă luni încoace, Statele Unite nici măcar nu au un ambasador la Beijing”, scrie Peter Van Buren, fost angajat a Departamentului de Stat, însărcinat cu misiuni în China, Taiwan, Japonia și Coreea de Sud, într-un articol publicat de The American Conservative.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.