«Salonul numărul șase», de Adrian Păunescu

0

Adrian Paunescu2Nebuni sunt declarați cinstiții
Ce toate relele le văd
Și cei ce mai gândesc și speră
La o ieșire din prăpăd.

Nebuni sunt cei ce cred în muncă
Și în rasplată, tot mereu,
Nebuni sunt naționaliștii
Și care cred în Dumnezeu.

Nebuni sunt cei ce au opinii
Și care iau în serios
Democrația și curajul
Și țin cu oamenii de jos.

Nebuna-i lumea asta mare
Și doctorii nu fac minuni
Ba chiar s-au săturat de toate
Și trec și ei printre nebuni.

Dar între ziduri de spitale
Nu stau cei mai bolnavi din noi,
Ci oamenii sărmani, pe care,
Nu-i cheamă nimeni înapoi.

Ei bine, pentru toți aceștia,
Ce nu încap pe continent
Un nou Salon Numărul 6
E necesar și e urgent.

Iar cei ce ni le-au luat pe toate,
Să ne mai dea și nouă bon
Să fim cu toții pacienții
Acestui glorios salon.

Dar noi din toate aceste pricini
Fierbinți îi spunem lumii reci
Suntem nebuni cu voia noastră
Spre-a nu ne vindeca pe veci.

Nebuni sunt cei fără putere
Cei buni, cei harnici și cei mici,
Nebună-i lumea, prea nebună,
Că altfel n-ajungea aici.

 

 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.