,,Trădătorii care ne conduc distrug România”

0

Ioan Sabau-PopInterviu cu profesorul emerit Ioan Sabău Pop:

„Purtăm în spate o traistă cu pietroaie legate de trădătorii neamului românesc”, spune profesorul Ioan Sabău Pop

Interviu acordat ziarului Monitorul de Făgăraș în 2018, dar afirmațiile profesorului Ioan Sabău Pop sunt valabile și astăzi.

Interviul cu avocatul Ioan Sabău Pop, profesor la Universitatea «Petru Maior» din Târgu Mureş şi membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, nu poate începe decât cu afirmaţia „Noi, Românii, am fost mereu aici!”.

Avocatul Ioan Sabău Pop vorbeşte deschis despre adevăruri istorice ale României, aduce critici conducerii ţării şi actualei clase politice despre care spune că este doar o adunătură trădătoare şi lipsită de spirit civic, cu gâlcevi care nu se mai termină, ilare, ca între nişte precupeţe de piaţă. S-a implicat în retrocedările din Transilvania şi a readus statului român 70.000 de hectare de teren. Dar lupta sa împotriva abuzurilor nu se opreşte aici.

Reporter: Domnule profesor, cum vedeţi societatea românească la ora actuală?
Ioan Sabău Pop: O văd răvăşită şi, de vreme ce nu mai avem o coeziune naţională şi o economie solidă, nu sărbătorim centenarul în culorile cele mai potrivit.

R: Vorbiţi-ne despre urmările tratatului de la Trianon. Este o bătălie care mai continuă încă?

I.S.P: ,Este o vorbă cunoscută: ,,Legile bune, ajunse în mâini rele, sunt violate”. Eu sunt avocat, specialist în proprietăţi de patrimoniu. Din nefericire, suntem învăţaţi să lucrăm cu adevăruri livrate, din cauza politicienilor. În ultima sută de ani foarte puţine lucruri s-au făcut pentru România, dar am avut parte de foarte multe trădări. Ducem în spate un sac de pietre. Unde este curajul nostru? Ni s-au livrat adevăruri mincinoase. Trebuie curaj, pentru că, uneori, te uiţi în spate şi eşti singur. Am lansat astăzi cartea «Reforma agrară din România» care este o mică odisee. Trianonul este o bătălie istorică despre care pute spune că a ţinut harta Europei. Trebuie să ne gândim că şi Apponyi, adversarul lui Titulescu, era un om foarte bine pregătit, dar reprezenta un sistem conservator. Trianonul este o problemă ce ne marchează de la 1920. Noi purtăm în spate o traistă cu pietroaie legate de trădătorii neamului românesc. Prin formarea statelor naţionale după primul război mondial, provincii şi teritorii însemnate care aparţinuseră imperiului habsburgic s-au alipit ori au format state naţionale. Ungaria a fost supusă acestui proces şi a ,,pierdut”. Teritorii care pretindea că îi aparţin ca un drept istoric, revizuit acum de către Tratatul de la Trianon, prin care s-a pus capăt Conferinţei de Pace de după război. Ungaria a readus în prim plan conflictul optanţilor unguri cu vecinii săi Cehoslovacia, Iugoslavia şi România, unde avuseseră proprietăţi întinse, un număr de cca 300 de familii de mari proprietari care se revendicau din stirpea blazoanelor şi titlurilor nobiliare maghiare. Proprietăţile lor au ajuns să fie incluse în teritoriile Statelor succesoare Ungariei, între care şi România, care şi-a extins suveranitatea naţională asupra Transilvaniei (Legea reformei agrare din 30 iulie 1921, se referea la teritoriile din Ardeal, Banat şi Crişana). Un număr însemnat, de cca 200 de familii, aveau posesiuni şi în Transilvania, după statistici deţinând aproape 80% din suprafeţele agricole şi de pădure, în numele Statului ungar al cărui cetăţeni erau. Alături de guvernanţii Ungariei, aceştia nu au recunoscut, nu au acceptat, Unirea Transilvaniei cu România şi s-au opus măsurilor de expropriere adoptate de România. Iniţial, ei au opus rezistenţă negând orice autoritate asupra lor a Statului român a cărui cetăţenie oferită au refuzat-o. Cereau să rămână în continuare stăpâni peste moşiile din Ardeal, chiar dacă s-au expatriat, păstrând cu bunăvoie teritoriile de acum ale României, să se găsească ,,şi pe mai departe în situaţiunile de care beneficiază din vremea feudalilor”. În plângerea lor la Liga Naţiunilor împotriva Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi României, ungurii solicitau fie să le rămână în continuare proprietăţile, fie să li se răscumpere moşiile cu sume astronomice. Pretindeau că li se cuvine un tratament ca foşti stăpâni, iar despăgubirile, în cadrul reformelor agrare, să corespundă rangului lor de altă dată. Poziţia guvernelor Cehoslovaciei şi Iugoslaviei a fost cât se poate de clară: au răspuns fără echivoc că problemele legate de organizarea politică şi economică prin reforma agrară din fiecare ţară constituie o chestiune exclusivă de suveranitate internă, în care nu avea ce căuta Liga Naţiunilor; astfel, cererile optanţilor unguri au fost expediate de la Liga Naţiunilor, problema lor rămânând o chestiune internă a Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, finalizându-se simplu, în viziunea proprie a fiecărui stat. În relaţiile cu România chestiunea optanţilor unguri a luat o altă turnură, la care au concurat în principal doi factori. Cercurile de interese ale optanţilor, infiltrate în sferele puterii din România timpului, sprijinite puternic din aval de influenţa Vaticanului, la rândul său cu pretenţii, s-au dovedit foarte abile şi pe de altă parte factorii decizionali ai României au arătat naivitate şi slăbiciuni neîngăduite. Cel care demască, în numele României, aceste pretenţii absurde a fost Nicolae Titulescu, reprezentantul principal al României la Liga Naţiunilor. El a surprins substratul problemei bazându-se pe intuiţia sa juridică şi calităţile de diplomat. Excelenta lui pregătire diplomatică, darul oratoric şi autoritatea de care se bucura au dus la acceptarea punctului de vedere că reforma agrară din România, în jurul căreia gravitau reclamaţiile optanţilor, este o chestiune inclusiv internă a României în care Liga Naţiunilor nu se poate amesteca”.

„Judecătoarele dau din cap precum bunicul meu vara, când se ferea de muște”

R.: Aţi folosit o carte publicată în 1927 de către francezi. Aţi descoperit lucruri foarte importante pentru România de atunci , dar şi de azi?

I.S.P.: ,Această carte despre care am vorbit a fost publicată de francezi în anul 1927. Aici apar mulţi autori ai vremii. Am tradus această carte. Eu am scris un studiu introductiv în care am interpretat datele Tratatului. Eu am adus înapoi statului român 70.000 de hectare de teren. Statul român i-a despăgubit pe optanţii unguri cu sume de bani. Onisifor Ghibu îi spunea lui Titulescu: ,,Ai lansat această bătălie care nu se va opri niciodată”. Urmaşi ai optanţilor despăgubiţi vin acum şi revendică, iar statul nostru trădător le restituie. Este o bătălie foarte grea, o dispută imensă a statului român. Titulescu a câştigat această bătălie. Am fost entuiziasmat de reforma din 1921 şi dezamăgit de cele de după 1989. Legile s-au aplicat greşit. Avem bătălii grave în instanţă. Am strămutat procesele din Transilvania în vechiul Regat, dar am avut diferite soluţii.

R.: A existat vreun inventar al proprietăţilor din Transilvania, din fostul Imperiu?

I.S.P.: ,Într-un interviu, am spus că judecătoarele dau din cap precum bunicul meu vara, când se ferea de muşte. Ipotecăm viitorul acestei ţări pe bază de date furate. Acest fenomen a făcut agenda Europei, iar trădătorii care ne conduc distrug România. Titulescu spunea că acest tratat nu poate fi ipotecat veşnic (n. – Trianon). Preşedintele Franţei spunea despre Reforma agrară că este cea mai progresistă din Europa. În anul 2012 am fost la emisiunea lui Rareş Bogdan şi am ajuns o ,,vedetă” foarte puţin răsuflată de unii. Se întâmplă lucruri grave, este jaf la drumul mare. Gândiţi-vă că România a primit clădirile publice din fostul Imperiu şi acestea nu au fost inventariate nici măcar până astăzi. Lucrăm într-o inconştienţă totală.

Jaful retocedărilor din Transilvania

R.: S-a vorbit mult despre jaful retrocedărilor din Transilvania, dar el continuă fără ca statul să intervină. Cum explicaţi acest abuz?

I.S.P.: Într-adevăr, catastrofa retrocedărilor către maghiari care se petrece de ani de zile sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor române, în ciuda tuturor strigătelor disperate ale societăţii, continuă. După părerea mea, este o tendinţă dirijată ca românii să fie scoşi din toate centrele mari ale Transilvaniei. Dacă s-ar întâmpla doar în Târgu Mureş, aş zice că e un accident. Dar se întâmplă în toate oraşele Ardealului, se întâmplă la Cluj, unde 160 de imobile din centrul oraşului au fost retrocedate maghiarilor, în Oradea, Arad, Timişoara, Sibiu. Aceeaşi situaţie este şi cu pădurile sau terenurile agricole transilvănene. Sunt restituiri către foştii grofi maghiari sau către instituţii, în majoritatea lor ilegale sau abuzive.

„Atunci, de ce nu le retrocedăm și legionarilor ceea ce au avut?”

R.: În aceste retrocedări abuzive sunt implicate şi instituţii?

I.S.P.: Da. E vorba despre biserica catolică, cea evanghelică şi cea lutherană. În 1942, printr-o convenţie între «Grupul Etnic German» şi bisericile evanghelică şi lutherană, toate bunurile civile ale acestora sunt trecute în proprietatea „Grupului Etnic”, cele două biserici identificându-se cu el. «Grupul Etnic German» era o mişcare hitleristă, însă cu membri mai duri chiar şi decât naziştii. Motiv pentru care, ulterior, a şi fost desfiinţată. După 1944, toate bunurile de pe teritoriul statului român aparţinând inamicilor statului român şi ai aliaţilor săi se preiau de către stat în administrare. Pentru asta, statul român a înfiinţat CASBI – Casa de Administrare a Bunurilor Inamice care a preluat tot ce deţinea „Grupul Etnic German”, dar şi tot ce deţineau legionarii. Numai că după revoluţia din 1989, se înfiinţează «Forumul Democrat German» la Sibiu şi ei se consideră urmaşii «Grupului Etnic German». Ca urmare, revendică tot ceea ce le-a aparţinut. Aşadar, ignorăm Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944, un document de drept internaţional, ignorăm şi Convenţia de la Paris din 1948, care nu a fost o lege abuzivă a comuniştilor, ci o lege dată pentru clarificarea situaţiei după cel de-al doilea război mondial, la nivel internaţional, şi începem să retrocedam în mod aberant. Atunci, de ce nu le retrocedăm şi legionarilor ceea ce au avut? Cumva, pe acelaşi model s-a acţionat şi în cazul „Statusului Romano Catolic”, desfiinţat în anii ’30, care nu a fost persoană juridică cu drept de proprietate asupra clădirilor din Transilvania. Cu toate acestea, în 2002 se înfiinţează o Asociaţie a Statusului Romano Catolic şi se autoproclamă continuatoarea şi moştenitoarea vechiului Status, pe baza unei hotărâri judecătoreşti false şi cu un procuror fie cumpărat, fie adormit. Această nouă asociaţie revendică aproximativ 2.000 de clădiri din Transilvania, printre care unele de notorietate, precum Liceul Unirea din Târgu Mureş sau Liceul Piariştilor din Timişoara. Conform codului canonic însă, Statusul Romano Catolic nu avea personalitate juridică, ci doar Sfântul Scaun şi Arhidiecezele. Deci, ei nu aveau drept de proprietate, ci doar de folosinţă. Cu toate acestea, statul român consideră noua asociaţie continuatoarea cu drept de proprietate a vechiului Status. În acelaşi timp s-a reînfiinţat societatea «Astra» din Sibiu. «Astra» a avut foarte multe proprietăţi, mai ales pentru că românii de peste Carpaţi au trimis ajutoare băneşti imense, pentru că înainte de Marea Unire, au fost relaţii extraordinare între românii de dincolo şi dincoace de Carpaţi. Dar spre deosebire de cazul Statusului, noua societate «Astra» nu este recunoscută şi nu i se retrocedează nimic. Şi acelaşi lucru se întâmplă cu «Fundaţia Gojdu». Deci, astăzi, în Transilvania, pe aceeaşi lege, pentru maghiari şi germani se poate, dar pentru români nu se poate!

Nu avem o clasă politică, sînt doar nişte adunături puse pe căpătuială

R.: Avem un stat, armată sau am fost transformaţi în colonie?

I.S.P: După 1990 România a fost supusă unui asalt de o agresivitate nemaiîntâlnită la care nu a putut să reziste. Este vorba de războiul economic, un război care nu este clasic. Autorităţile sunt lipsite de reacţie în interesele de a servi cetăţeanului şi statului. Aşa-zişii reprezentanţi sunt delatori, trădători şi au tâlhărit economia ţării. S-au înclinat în faţa companiilor străine.

R.: Cum vedeţi clasa politică românească la ora actuală?

I.S.P: Este descalificată, trădătoare şi lipsită de spirit civic, cu gâlcevi care nu se mai termină, ilare, ca între nişte precupeţe de piaţă. În definiţie: nu avem o clasă politică, sunt doar nişte adunături puse pe căpătuială.

R: Cum percepeţi diaspora românească?

I.S.P: Când vorbim despre diasporă trebuie să ţinem cont de două situaţii: românii băştinaşi lăsaţi în afara statului după 1918. Ca un paradox, România aşa-zis mare avea 16 milioane de locuitori, iar în jurul graniţelor au rămas 18 milioane. Dacă azi mai sunt 4-5 milioane, aveţi răspunsul la ce au făcut guvernanţii în ultimul veac, în comparaţie cu ce a făcut Ungaria. Cea de a doua situaţie o reprezintă diaspora care a plecat din motive diverse şi, care, spre deosebire de unguri şi polonezi, sunt dispersaţi, antrenaţi în dispute, dezbinaţi, ceea ce face ca atitudinea să fie fără de folos atât lorm cât şi celor rămaşi. Evenimentele din ultima perioadă arată o manipulare bine orchestrată din afară de cei ce ne-au pus gând rău. Aici, tot autorităţile sunt de vină, pentru că nu au avut o reacţie de cooperare informativă şi măsuri de apărare a Constituţiei.

R: Învăţământul este şi el într-o veşnică tranziţie după 1989, şi asta în sens negativ. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

I.S.P: Acest lucru pleacă tot de la guvernanţi. Sistemul de învăţământ este neglijat, ca şi sănătatea, de factorii puterii. Reprezentanţii puterii manipulează mereu şi au reuşit să strecoare între dascăli o discordie evidentă. Dacă există o caracteristică a societăţii este înverşunarea foarte bine orchestrată din vremea regimului Băsescu şi nu vom scăpa curând.


 

 

Citește și:

„Prin complicități și trădări, am ajuns să dăm județe întregi urmașilor grofilor!”

Ioan Sabau-PopToate guvernele din România au trădat şi au furat. Ar trebui să mai facă ceva şi pentru ţara asta, pentru ce a mai rămas din ea, pentru că trebuie să vă precizez căteva lucruri: în lipsa cărţilor funciare, ei vin, aduc cărţi funciare de la Viena, din Ungaria, în limba germană, maghiară, le duc la tribunal – de exemplu, e un proces acum, în 9 iulie, la Brăila, la care merg pentru 29.000 ha, unde documentele din dosar sunt cărţi funciare în limba maghiară -, iar eu trebuie să contradovedesc. În arhivele statului român, ale fondului Ministerului Finanţelor, la fondul Cluj, se găsesc foarte multe documente, inclusiv procese-verbale, liste, adrese, care sunt ignorate de autorităţile române. Există dirijări din exterior, complicităţi mari, trădări (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.