Tulipomania

0

Tulipomania, 1637, Olanda. Într-o perioadă în care Anglia, Franța, Germania și Spania încă nu ieșiseră din evul mediu, Olanda era o țară a libertății, a comerțului, a toleranței și a logicii carteziene în știință („mă îndoiesc, deci gândesc, cuget, deci exist”), acea lume a fost cuprinsă de o ciudată nebunie colectivă – să cumpere bulbi de lalea, să dețină bulbi de lalea, să își semnalizeze virtutea de posesori de certificate de bulbi de lalea. Sindromul bulbilor de lalea a fost cauzat de agentul patogen etern – îmbogățirea rapidă și ușoară. A durat ceva, pentru că „tehnocrații” acelei vremi au descoperit un mod de control al populației (aparent) mai puțin vătămător decât războiul sau arderea pe rug a ereticilor. În bucla hipnotică a acestei molime psihologice au fost atrași, rând pe rând, oameni obișnuiți, burghezi bogați, seniori feudali, clerici, filosofi și oameni de știință. Până și cel mai mare pictor olandez, Rembrandt, a fost cuprins de virus. Falimentul personal în care a intrat atunci a durat 9 ani!

Mania bulbilor de lalea a determinat prima bulă speculativă din istorie. Într-o perioadă scurtă, bulbii de lalea au crescut ca „valoare” dincolo de orice imaginație. Încă nu se știe ce guru tehnologic, ce dement mesianic a pus la punct acea farsă olandeză. Dar bula s-a spart. A durat mai puțin de un an. Acei oameni „medievali” au avut la îndemână antidotul – încă mai credeau în libertate, rațiune și Dumnezeu.

Noi, modernii, nu mai avem acest noroc. Noi ne-am întors la „crede și nu cerceta”.

Dacă această bulă s-ar fi creat anii ăștia, ar fi putut dura cincinale, fiind re-umflată în valuri, prin decizii tehnocratice de prelungire, și protejată de idioții utili ai internetului și ai paginilor de socializare. Evident, ar fi fost întreținută de mass media main-stream, de fuhrerii digitali, de organizațiile profesionale și non-guvernamentale sponsorizate de corporațiile care dețin patentele asupra ADN – ului modificat al bulbilor de lalea. Și ar fi împărțit lumea în bulbați și nebulbați. Bulbații fiind convinși, desigur, că sunt niște luminați îndreptățiții să îi excludă pe nebulbați din societate și să le dorească moartea în chinuri.

Azi, dubito, ergo cogito, cogito ergo sum, acest principiu existențial și gnoseologic „medieval”, s-a transformat în grotescul „gândesc, deci sunt periculos”.

Autor: Gheorghe Piperea

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.