Ura dezbină şi este cancerul fiinţei

0

Dumitru Constantin DulcanŞtiţi cum văd eu lumea? Ce vedem noi în clipa de faţă este un copac pe care îl vedem de la nivelul solului în sus, dar ceea ce îl susţine pe el sunt rădăcinile, seva care vine din profunzimi, pe care noi o ignorăm.

Credem că doar atât există, doar pomul acela. Realitatea vine din profunziumi. Asta înţeleg eu prin abordare holistică, adică să mergem de la rădăcini, de la invizibil către vizibil. Aşa s-a construit lumea.

Este, fără îndoială, un moment foarte dur în existenţa noastră. E un moment greu, parcă ar fi războiul nostru mondial. Generaţia noastră era foarte încântată că noi nu am avut un război mondial şi iată că ceea ce se întâmplă în momentul de faţă este echivalentul unui război.

Mor oameni mai mulţi decât uneori chiar într-o bătălie, într-o luptă. Dar, întotdeauna după noapte vine zi. Omenirea a parcurs multe astfel de momente. Gândiţi-vă la gripa spaniolă din 1918 şi multe alte molime, catastrofe.

Lumea se va schimba după această pandemie

Eu cred, vreau să fiu optimist, dar nu optimist circumstanţial, că după acest moment va veni şi un moment de respiro şi avem toate motivele să credem că omul viitor nu va mai fi niciodată cel care a fost.

Prin toată această suferinţă, îndurare a întregii omeniri, cred că omul a meditat, are mult de meditat, întrebările vor fi multe, ce trebuie să facem mai departe. Şi cred foarte tare că omenirea va căuta să îşi reanalizeze toate reperele care i-au fost până acum model de orientare în existenţă.

Cred că trebuie să purcedem la revizuirea conceptului de cosmos, de om, de relaţii inter-umane, de model social. Un model social trebuie să corespundă psihologiei şi biologiei umane pentru că am spus, şi repet, model social faci pentru oameni, nu pentru alte fiinţe. Şi în cosecinţă, dacă modelul social nu este în acord, în armonie, cu modalitate de a fi a omului, modelul de comportament social şi psihologic, atunci acel model nu poate să fie eficient şi nu poate fi de durată.

Cred că această pandemie prin care trecem va fi un moment, va constitui un model de meditaţie pentru întreaga omenire. Cred că omenirea va fi alta şi vreau să sper că va fi una bună. Fără îndoială că noi facem parte dintr-un câmp universal, ne alimentăm din el şi ne ducem existenţa. De aceea am spus că omul care încearcă să se cunoască pe sine, să intre într-o relaţie armonioasă cu semenii, într-un model social armonios cu oamenii, este omul căruia i se oferă şanse. Altfel, nu ne poate motiva optimist.

Tehnologia a evoluat enorm, însă, din păcate, psihologia umană rămâne puţin în urma tehnologiei, a mijloacelor prin care noi putem să ne diversificăm viaţa şi să ne-o uşurăm. Tehnologia ne-a pus la dispoziţie o mie de device-uri prin care putem să ne facem viaţa mai uşoară. Dar în acelaşi timp trebuie să fim într-un perfect acord cu noi înşine şi cu societatea în care trăim. Lucrul acesta este strict necesar. În celelalte cărţi, care au urmat după «Inteligenţa materiei», am spus clar: noi suntem ceea ce gândim.

În fiecare clipă în care gândim noi pledăm pentru existenţă, pentru viaţă, pentru longevitate sau dimpotrivă, pentru boală, pentru moarte. Suntem ceea ce gândim, suntem ceea ce ne hrănim, ceea ce respirăm şi ceea ce acţionăm.

Sunt câteva lucruri la care vreau să sper. În momentul în care vom respira mai liber, după aceste clipe grele pentru întreaga omenire, vreau să sper că fiinţa umană, gândirea noastră se va schimba şi că în sfârşit ne vom da seama că dacă noi nu înţelegem că suntem într-o conexiune. Iată unul dintre principiile fizicii cuantice: noi toţi suntem inter-conectaţi şi inter-dependenţi.

Ura dezbină şi este cancerul fiinţei

Noi suntem rezultatul a cei ce ne-au precedat şi suntem cauza celor ce ne succed. Este exclus ca între generaţii să nu fie o conexiune. Relaţia este de la cauză la efect. Noi datorăm viaţa părinţilor noştri şi copiii noştri ne datorează viaţa nouă. Or, asta înseamnă că orice gând, orice acţiune care este în favoarea unei vieţi armonioase înseamnă binele pentru noi şi invers. Orice gând negativ, orice acţiune, furia, ura. Ura dezbină. Ura este, spun eu, cancerul fiinţei.

Dacă ne uităm în jur este destul de multă dezbinare. Este nevoie ca oamenii să regândească întreaga relaţie socială. Noi toţi suntem inter-dependenţi. Nimeni nu poate trăi singur. Maşina şi toate lucrurile pe care le foloseşti sunt făcute de altcineva. În aceeaşi măsură, şi tu ai responsabilitatea ca ceea ce faci să fie de aceeaşi calitate. Trăim unii prin ceilalţi, iar această inter-dependenţă este cel puţin suficientă ca noi să medităm la soarta noastră.

Cea mai răspândită dintre suferinţe, în clipa de faţă, este depresia. Observaţi numai câte suiciduri au fost în perioada asta. Oameni care nu îşi mai găsesc sensul, care rămân fără surse de existenţă. Nu e un lucru simplu. E uşor să declari pandemie, ne retragem la domiciliu, dar trebuie să ne gândim şi la soarta acestor oameni. Depresia este una dintre molimele care decimează populaţia şi nu numai la noi. Vorbesc pe plan global.

Noi suntem într-un schimb permanent cu mediul. Nu putem să fim independenţi de mediu. Dacă vom gândi la binele celuilalt, atunci fiecare dintre noi va beneficia de bine. Dacă gândim exact pe dos, îl discriminăm pe celălalt, asta se întâmplă. Ceea ce semănăm, aia culegem!

Preluare: art-emis.ro / Autor: Dumitru Constantin-Dulcan

Notă – General Br. (rtg) Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan este medic neurolog și psihiatru, cu deschideri ample spre filosofia științei. Practicând medicina în cadrul armatei, a avut posibilitatea să avanseze în cercetarea creierului și a importanței gândului asupra organismului și a mediului, iar sansa unei călătorii în China l-a orientat și spre aprofundarea acupuncturii. D.C. Dulcan este membru al unor prestigioase societăți științifice naționale și internaționale, autor de brevete de invenții, deținător al multor premii științifice și literare obținute în țara și în străinătate. Profesorul univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan, autor a numeroase monografii, tratate, lucrări şi cărţi de certă valoare ştiinţifică dar şi eseistică, cu ample deschideri spre fascinantele domenii ale Filosofiei Ştiinţei. Cartea sa, «Inteligenţa materiei», a fost distinsă cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta” al Academiei Române (1992).


Citește și:

„Lumea viitoare va fi a spiritualității și a celor supradotați”

Dumitru-Constantin-Dulcan„În cele mai multe cazuri bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiția acerbă, egoismul și do­rința de răzbunare, la care se adaugă frica și stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment și a pus un miel într-o cușcă lângă cușca unui lup. Mielul a murit, pur și simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară și celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson și demență. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una cu foarte multe cazuri de depresii și suicid. Știați că depresia este unul dintre factorii care favorizează apariția bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism” (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.