Hai sa plonjăm un pic în istorie, ca să înțelegem mai bine cum e cu Iranul, astăzi.
Follow the money, nu habarniștii de pe net care amplifică niste sloganuri după cum îi asmut trompetele.
• 1908: Este descoperit petrol în Iran, iar britanicii înființează compania Anglo-Persian Oil Company, care mai târziu devine Anglo-Iranian Oil Company (AIOC).
• 1914: Guvernul britanic devine acționar majoritar în AIOC pentru a asigura aprovizionarea cu petrol a marinei regale.
• 1940s: Tensiunile cresc din cauza inegalităților din contract – Iranul primea o parte mică din profiturile obținute de britanici. Cam cum primim noi din toate contractele de exploatare a resurselor.
• 1951: Mossadegh naționalizează industria petrolieră iraniană, confiscând activele AIOC. Aceasta a fost o lovitură majoră pentru interesele britanice.
Și ce credeți că s-a intâmplat cu domnul Mossadegh, care a dorit ca resursele să fie ale țării lui, nu ale străinilor?
• 1953: Cu sprijinul CIA și MI6, Mossadegh este înlăturat printr-o lovitură de stat! (Operațiunea Ajax), iar șahul Mohammad Reza Pahlavi revine la putere.
• După 1954, petrolul iranian nu mai este controlat exclusiv de britanici, ci printr-un consorțiu internațional din care făceau parte companii din SUA, Marea Britanie, Franța și Olanda.
Adică au venit și alti hoți să se înfrupte din ce nu era al lor.
Fiul lui, tot Reza Pahlavi (foto) se numește, e chiar acum în joc de glezne și așteaptă lovitura de stat ca să preia puterea în Iran, cu ajutorul acelorași puteri care furau petrolul țării acum 70 de ani, care tot asta urmăresc și azi, e evident.
Ce se întâmplă azi cu petrolul Iranului, cine îl exploatează, de s-au enervat ăștia toți și urlă ba că dictatură, ba că drepturile femeilor, ba că nucleara?
Astăzi, petrolul iranian este exploatat și gestionat exclusiv de statul iranian, prin intermediul Companiei Naționale de Petrol a Iranului (NIOC – National Iranian Oil Company).
Detalii esențiale:
• NIOC este una dintre cele mai mari companii petroliere de stat din lume și este responsabilă pentru explorarea, extracția, rafinarea și exportul petrolului din Iran.
• Companiile străine nu mai au voie să dețină rezerve de petrol sau să controleze producția, ci doar pot colabora cu NIOC prin contracte de tip „buy-back” sau parteneriate tehnice (acolo unde sancțiunile internaționale permit).
Situația actuală:
Sancțiunile internaționale, în special cele impuse de SUA, limitează accesul Iranului la piețele globale și la tehnologie occidentală. În ciuda acestora, Iranul continuă să exporte petrol, în principal către China, și mai discret către alte state, folosind diverse metode pentru a evita detectarea (ex. vânzări „off the radar”). De unde și enervarea americanilor și folosirea proxy-ului mai mic Israel, pe post de câine de atac.
Autor: Adriana Vitan Balint
