După o campanie electorală tensionată, în care guvernul a utilizat toate pârghiile de care dispunea, votul arăta că populația nu era dispusă să-l mai accepte în fruntea țării. Totuși, la 23 noiembrie, rezultatele oficiale anunțau victoria zdrobitoare a BPD. Astfel, în Adunarea Deputaților intrau doar 36 de reprezentați ai opoziției (33 ai PNȚ și trei PNL), față de 378 ai arcului puterii. În interiorul BPD, repartiția era următoarea: PSD 81, PNL-Tătărăscu 74, Frontul Plugarilor 70, PCR 69, PNP 26 și PNȚ-Alexandrescu 19. Se adăugau doi evrei și șapte independenți, aleși tot pe lista BPD, opt deputați ai Uniunii Populare Maghiare și doi ai Partidului Țărănesc Democrat.
Nicolae IONESCU
Unele surse confirmă implicarea ambasadorului sovietic de la București, Serghei D.I. Kaftaradze, care, după ce s-a consultat cu Kremlinul, a indicat alcătuirea altor liste, din care să rezulte victoria Blocului Partidelor Democratice. Chiar din statistica oficială reiese falsul. În București, Partidul Național Liberal, cu influență mare în păturile orășenești, nu a obținut niciun mandat dintre cele 31, iar Partidul Național Țărănesc, cu mare pondere în Ardeal, n-a obținut niciun mandat în județele Făgăraș, Hunedoara, Odorhei, Sibiu, Trei Scaune, Ciuc, Mureș, Sălaj și Someș.
Majoritatea foștilor miniștri și deputați ai PNL și PNȚ au căzut în alegerile de la 19 noiembrie 1946. În Moldova au suferit înfrângeri V. Veniamin, secretarul PNȚ (județul Bacău), G. Măcărăscu (județul Neamț), C. Spineanu (județul Dorohoi), A. Dobrescu și V. Melinte (județul Putna).
Județul Tutova – complet comunizat!
Repartiția mandatelor în județele Fălciu, Tutova și Vaslui a fost următoarea: Fălciu: două BPD, două PNȚ-Maniu, unul PNL-Brătianu și 1 Dr. Lupu. Tutova: patru BPD. Vaslui: trei BPD și unul PNȚ-Maniu.
Analiza rezultatelor alegerilor și repartizarea mandatelor pe județe, așa cum le-au comunicat oficialitățile, pun în lumină și un alt aspect, mai puțin relevat până în prezent în literatura de specialitate, și anume că, în comparație cu situația pe țară, în unele județe ale Moldovei opoziția a avut un număr însemnat de alegători: aproape jumătate în județul Botoșani, 19.111 PNL și 9.359 PNȚ. În județul Iași, 18.338 PNȚ și 6.986 PNL. În județul Putna, 16.416 PNȚ și 1.719 PNL. În județul Baia, 12.688 PNȚ și 2.005 PNL. În județul Rădăuți, 10.935 PNȚ și 11.475 PNL.
Prin urmare, dintre cele 35 de locuri în Parlament obținute de opoziție, 16 aparțineau deputaților din județele Moldovei.
Încercăm și unele explicații, plecând de la fisurile și greșelile din tabăra BPD. Astfel, în unele județe ale Moldovei s-a constatat o lipsă destul de accentuată de unitate, fricțiuni între partidele componente ale BPD, iar opoziția a încercat să valorifice aceste „fisuri”. Astfel, în cadrul BPD Neamț exista „o stare nesănătoasă care tinde spre fracționism”.
Atras de opoziție, reprezentantul Frontului Plugarilor i-a atacat pe unii membri ai PSD și ai PNP și a cerut ca „toți primarii comuniști de la țară să fie schimbați”. Comitetul județean Neamț al PCR a luat măsuri prin care Drăgușanu Petru a fost înlăturat de la președinția organizației județene a Frontului Plugarilor.
Comuniștii au luat măsuri și împotriva unor membri PCR promovați în organizațiile de bază locale din Gura Humorului și din comuna Moldovița, foști simpatizanți legionari, care luptau împotriva BPD.
În lunile martie-mai 1947, pentru atitudini dușmănoase în timpul campaniei electorale, au fost sancționate 20 de abateri ale unor comuniști din celulele PCR ale județului Neamț. În același sens, s-a constatat o slabă activitate pe teren din partea unor organizații tătărăsciene, PNP, PNȚ-Alexandrescu și a unor membri ai Frontului Plugarilor împroprietăriți, precum și ai PSD. Unele comitete electorale județene au dirijat propaganda de la orașe și sate numai pe partide și nu în cadrul BPD, lăsând impresia că ar exista oarecari divergențe de ideologie și tendințe de a acapara fiecare mai mulți aderenți și mai multe locuri în parlament. Alte organizații politice din BPD, în special PNL-Tătărăscu, au supralicitat caracterul lor de partid de ordine, legalitate, apărător al libertății, fără să-și dea seama că prin aceasta ajută opoziția. Printr-o asemenea propagandă au lăsat să planeze bănuiala că în cadrul BPD ar exista partide politice potrivnice înfăptuirii acestor obiective.
Greșelile comuniștilor
Mai subliniem faptul că în componența echipelor de propagandă au fost și elemente compromise, nepregătite. Prezența unor tineri fără experiență, folosirea în unele județe, ca Baia, Botoșani și Dorohoi, a unor persoane necorespunzătoare din punct de vedere social și al naționalității (s-au trimis propagandiști la sate evrei și evreice, fapt ce a creat animozități, critici defavorabile, neîncredere în rândul țăranilor), toate acestea s-au reflectat în rezultatele alegerilor din noiembrie 1946. Excesul de șablonare cu însemne electorale pe toate gardurile și chiar pe pereții caselor, cu greu refăcute după război, fără consimțământul proprietarilor respectivi, a înăsprit spiritele în rândul unor categorii de alegători, care considerau aceasta drept o atingere a proprietății individuale.
Opoziția s-a folosit de aceasta în alimentarea propagandei privind „colhozul”. Milioanele de afișe, manifeste și broșuri de propagandă, mai ales la sate, unde nu existau nici casete și nici cărți de școală din cauza lipsei de hârtie, au nemulțumit păturile largi ale țărănimii, care le-au considerat risipă în condițiile unei secete cumplite în zona estică a țării. Folosirea abuzivă a mijloacelor de transport pentru deplasarea echipelor de propagandă a influențat, de asemenea, negativ o parte a corpului electoral, mai ales în Moldova, unde, în condițiile lipsei mijloacelor de transport, produsele alimentare de primă necesitate ajungeau cu greu la destinație.
Ca răspuns la ordinul Ministerului de Interne nr. 35.000 din 10 decembrie 1946, din dările de seamă încheiate asupra fiecărui județ în parte rezultă că recrutarea unor candidați în alegerile parlamentare în județe ca Rădăuți, Suceava, Botoșani a fost necorespunzătoare. Unele persoane care și-au depus candidatura erau străine de localitate, fără priză la mase, uneori complet necunoscute. Astfel, la Suceava, cap de listă al BPD era profesorul universitar Miron Nicolescu, subsecretar de stat la Ministerul Educației, care și-a făcut apariția în mijlocul alegătorilor o singură dată. La repartizarea mandatelor pe partide și la ordinea candidaturilor, nu s-a ținut permanent seama de forța politică a fiecărui partid în parte.
Prezența trupelor sovietice în zonă, ca și abuzurile și obligațiile mari impuse locuitorilor de armata ocupantă au determinat o parte însemnată dintre alegătorii județelor Moldovei să voteze la 19 noiembrie 1946 împotriva BPD. Afișarea variantei guvernamentale a produs consternare, așa cum nota și fostul premier Constantin Sănătescu în «Jurnal»: „fiindcă se știe că masele țărănești sunt pentru Maniu – și chiar foarte mulți comuniști”.
Reacția opoziției a fost deosebit de fermă, PNȚ, PNL și PSD independent (care nu obținuse nici măcar un mandat) declarând alegerile nule, printr-un comunicat comun. Drept urmare, deputații țărăniști și liberali au refuzat să participe la ședințele noului Parlament.
Un moment dificil ridica acest rezultat și pentru regele Mihai. Acesta, constrâns să deschidă lucrările Legislativului, era pus în poziția de a citi tradiționalul mesaj al tronului, legitimând astfel falsul, sau de a declara public că recunoaște fraudarea alegerilor. Decizia monarhului, sfătuit să nu participe la deschiderea Corpului legiuitor, a fost influențată atât de experiența negativă avută pe parcursul grevei regale, cât și de reacția ineficientă a Departamentului de Stat al SUA, care s-a mărginit „să nu poată privi aceste alegeri conform cu asigurările pe care guvernul român le-a dat guvernelor SUA, Regatului Unit și URSS de a îndeplini hotărârea de la Moscova”.
Victorioasă, coaliția aflată la putere a trecut imediat la pedepsirea celor care determinaseră eșecul de la 19 noiembrie. Inspectoratele Regionale de Poliție solicitau tuturor chesturilor să întocmească tabele cu funcționarii care se manifestaseră împotriva guvernului, identic procedând și Inspectoratele Generale Administrative și prefecturile.
Inegalitate de șanse – reflecție bolșevică chiar și în anul 2012
Pentru câștigarea alegerilor din noiembrie 1946 s-a dat o luptă inegală și crâncenă. Forțele politice în dispută erau conștiente că societatea românească se afla la răscruce și că alegerile de acum se deosebeau de cele din trecut prin faptul că nu era vorba de o simplă schimbare de guvernare, ci de întregul sistem economic, social și politic. Cert este că nu au fost alegeri libere, opoziția fiind obstrucționată, de mai multe ori, să-și deruleze campania electorală. În timpul alegerilor s-au produs ilegalități în toată țara, rezultatul fiind viciat. De asemenea, chiar și rezultatul trucat, astfel obținut, a mai fost o dată denaturat de Comisia Electorală Centrală, pentru ca victoria guvernului să fie deplină. Documentele de arhivă scoase la lumină în ultimii ani relevă aceste lucruri.
Asupra ilegalităților comise au atras atenția partidele istorice chiar în noiembrie 1946, considerându-le o „violare flagrantă a dreptului poporului român de a-și spune cuvântul”, dar protestul lor nu a avut mare efect în rândul opiniei publice, din două motive: protestul nu a fost lăsat să fie cunoscut de către opinia publică și din cauza faptului că aceasta era obișnuită cu astfel de proteste din perioada interbelică, atunci când toate partidele înfrânte în alegeri afirmau că s-au comis ilegalități. În plus, în România interbelică se știa că partidul aflat la guvernare câștigă, de obicei, alegerile. Așadar, conform tradiției, rezultatele alegerilor din 1946, trucate, au dat câștig de cauză guvernului. Și tot conform tradiției, au fost proteste ale partidelor din opoziție, care au afirmat că au câștigat alegerile.
Se cuvine, totuși, semnalat și faptul că PNȚ și PNL au desfășurat o propagandă cu fața spre trecut, supralicitând meritele avute de-a lungul istoriei și nu au pus suficient accentul pe problemele presante ale cetățenilor, ceea ce le-a diminuat mesajul în anumite categorii sociale la care Iuliu Maniu și C.I. Brătianu se așteptau.
Adevăratele rezultate ale scrutinului
Sunt demonstrabile cu documente de arhivă: împiedicarea campaniei electorale a partidelor din opoziție, ilegalitățile comise la urne, amânarea prezentării rezultatelor făcută cu scopul asigurării succesului guvernului. Pe baza unui document inedit, se poate demonstra victoria partidelor istorice cu aproximativ 53%, oricum mult sub procentajul pe care PNL și PNȚ afirmau că l-au obținut. Va rămâne pentru totdeauna neelucidată problema procentajului pe care l-ar fi obținut cele două partide din opoziție dacă alegerile ar fi fost libere.
Un material informativ ultrasecret, alcătuit chiar în acel moment pentru uzul strict al conducerii comuniste, intitulat „Învățămintele alegerilor și sarcinile Partidului Comunist după victoria din 19 noiembrie 1946”, este în contradicție cu comunicatele oficiale, triumfaliste ale forțelor pro-guvernamentale. Se aprecia că „rezultatele pentru BPD sunt bune la orașe și slabe la țară (…)”. Aceste aprecieri de sinteză erau urmate de un alt document secret, destinat doar ierarhiei comuniste, care dezvăluia adevăratele rezultate ale alegerilor, înlăturând ultima etapă de falsificare. Se intitula semnificativ: „Analiza rezultatelor alegerilor în datele sale reale”.
Se observă că în județele din Ardeal voturile au fost influențate de o propagandă șovină, promovată de opoziție, pe când în Moldova s-a alimentat propaganda antisemită. La aceasta s-au adăugat fenomene grave specifice acestei provincii: seceta, foametea, bolile, însoțite de speculă și inflație.
Așadar, BPD și UPM obținuseră aproximativ 45%, la care se adăugau aproximativ două procente de la evrei și independenți. După înșirarea acestor date, considerate reale, se făceau câteva aprecieri: cu BPD au votat în special muncitorii de la orașe; mica burghezie a avut o atitudine variată – cea evreiască a votat cu Blocul, iar cea românească, în majoritatea ei, cu Maniu. Voturile femeilor în orașe s-au împărțit între Bloc și PNȚ-Maniu; la sate, însă, sub influența preoților, au votat cu „Ochiul” (PNȚ); armata a votat în multe părți cu Blocul, în altele, voturile s-au împărțit; aparatul de stat, în mare parte, a votat împotriva BPD, mai ales cel fiscal și al justiției. Concluzia generală era: rezultatele pentru BPD, în întreaga țară, au media de circa 40%. Așadar, BPD și aliații săi au pierdut alegerile. A fost nevoie de amânarea comunicării rezultatelor pentru a se putea efectua falsificările care să indice drept câștigătoare forțele pro-guvernamentale. Teohari Georgescu nu s-a sfiit însă să declare, în ședința Parlamentului din 5 decembrie 1946, că „alegerile de la 19 noiembrie 1946 au fost primele alegeri libere”.
Documentul prezentat infirmă și comunicatele partidelor istorice, care susțineau că au obținut o victorie zdrobitoare, cu 80% dintre voturi. Prin urmare, PNL și PNȚ au obținut în jur de 52-53%, oricum, tot o victorie a lor împotriva BPD.
Impactul alegerilor
Alegerile din noiembrie 1946 se înscriu în procesul de ascensiune a stângii în Europa, a creșterii influenței sovietice în estul Europei, prin acestea urmărindu-se legitimarea unei noi forme de regim politic, cel al „democrațiilor populare”. Era rezultatul modului în care sovieticii au înțeles, pe de o parte, să-și administreze interesele de securitate în zonă, în conflict sau nu cu aliații occidentali, iar în baza acestora, să dezvolte noi raporturi de natură economică, politică etc. cu statele satelit și să sprijine preluarea puterii politice depline de către partidele comuniste. Anul 1946 a reprezentat unul din momentele de cotitură ale societății românești în epocă. Atunci, puterea instituită prin șantaj și forță la 6 martie 1945 a obținut, în urma unor alegeri falsificate, o legitimare politică în interior, în baza căreia s-a trecut, mai apoi, la transformarea regimului politic după grila stalinistă.
În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1946, Guvernul Groza a trecut la schimbări în aparatul administrației locale, menite să consolideze pozițiile forțelor de stânga și să pregătească condițiile preluării întregii puteri politice de acestea. Pregătirea și desfășurarea alegerilor parlamentare din 1946 a constituit un prilej de cunoaștere a adversarilor comuniștilor în fiecare sat, comună sau oraș. Inspectorii administrativi ai circumscripțiilor VI Galați, VII Iași, XI Suceava și prefecții județelor au verificat și selecționat toți funcționarii necorespunzători, din punctul de vedere al P.C.R. În ziua de 14 decembrie 1946, Inspectoratul General Administrativ Iași a cerut prefecților ca, în cadrul comandamentelor județene unice, să se întocmească, pe localități, tabele cu funcționarii publici care, în cadrul alegerilor, s-au manifestat fățiș împotriva guvernului sau au săvârșit fapte antiguvernamentale. Erau trecuți pe aceste tabele acei funcționari publici care au participat la alegeri de partea opoziției, și anume: candidații, asistenții sau delegații de la secțiile de votare, membrii în comitetele de conducere ai partidelor istorice, membrii în echipele de propagandă, colportorii etc .
La sfârșitul anului 1946 și începutul anului 1947, a avut loc numirea noilor prefecți în Moldova, care urmau să funcționeze până la alegerile comunale și județene. După alegerile parlamentare au fost schimbați prefecții județelor Baia, Putna și Rădăuți, fiind numiți prefecți și subprefecți din rândul „elementelor capabile și verificat”. Din luna noiembrie 1946 și până în aprilie 1947, când a fost promulgată legea pentru înființarea comisiilor interimare comunale și județene, a crescut rolul „consiliilor politice”. Ele erau organe consultative ale prefectului în rezolvarea numeroaselor probleme pe plan local: avize pentru revocarea și numirea de primari și ajutori de primari; ajutorarea județelor afectate de secetă; aprovizionarea populației și combaterea speculei; executarea însămânțărilor etc.
Pentru cele două locuri de ajutor de primar în municipiul Iași, consiliul politic a hotărât ca fiecare partid ( Frontul Plugarilor, PCR, PSD, Partidul Național Popular, Partidul Național-Gh. Tătărescu) să recomande câte trei dintre membrii săi, considerați „capabili și demni” să îndeplinească această funcție. Ministerul Afacerilor Interne urma să desemneze, dintre cei recomandați de partidele, pe cei doi ajutori de primari ai municipiului Iași.
Publicarea legii pentru constituirea comisiilor interimare, la sfârșitul lunii aprilie, 1947 a restrâns activitatea consiliilor politice. În mai 1947, de pildă, s-au desfășurat doar două ședințe ale acestor consilii ale județelor Putna și Tecuci, câte o singură ședință a județelor Baia, Botoșani, Câmpulung, Dorohoi, Rădăuți și Suceava. Județele Covurlui și Tutova n-au ținut nicio ședință, iar județele Bacău, Fălciu, Iași, Neamț, Roman și Vaslui n-au raportat situația ședințelor consiliilor politice pe luna mai.
Ministerul Afacerilor Interne a transmis tuturor prefecturilor ordinul telegrafic nr. 46132 din 18 decembrie 1946, cu privire la înlocuirile și numirile de primari făcute fără avizul prealabil al consiliilor politice județene. În județul Baia au fost schimbați 27 de primari și ajutori de primari datorită comportării „necorespunzătoare” a unora în campania electorală. Astfel, primarul comunei Preutești a fost schimbat pentru „rea administrație și slabă comportare politică”, primarul comunei Valea Glodului a fost înlocuit pentru „rea administrație”, iar ajutorul de primar al comunei Fântâna Mare, pentru „comportare anticomunistă”.
În urma verificării și selecționării tuturor primarilor județului Iași, o parte au fost îndepărtați din posturi prin decizia nr. 13 din 20 ianuarie 1947, pentru motivul că s-au dovedit slabi profesionali, fără inițiativă și autoritate. În ziua de 4 februarie 1947, consiliul politic județean și-a dat avizul favorabil pentru confirmarea în funcții a noilor primari numiți. Dintre cei 23 de primari, 13 erau comuniști, trei ai Frontului Plugarilor, câte unul al P.N.P. și P.N.L, iar cinci fără partid. În zilele următoare au mai fost numiți primari comuniști în comunele Popricani, Sculeni, Focuri, Băiceni, Trifești.
Prin ordinul telegrafic nr. 3289 din 6 februarie 1947, prefectul județului Rădăuți, dr. G. Scabra, raporta Ministerului Afacerilor Interne că au fost înlocuiți nouă primari lipsiți de autoritate și inițiativă. În județele Câmpulung și Botoșani, schimbările și verificările de primari și ajutori de primari s-au făcut conform ordinelor primite la conferința ministerială din 11 ianuarie 1947 și cu asentimentul consiliilor politice județene. Consiliul politic al județului Covurlui a fost convocat pentru a hotărî schimbarea mai multor primari ai unor comune, pentru că „s-au izolat politicește de populație”. Și în celelalte județe ale Moldovei au fost destituiți primari și ajutori de primari care nu aveau vederi de stânga. Noii primari proveneau din rândurile B.P.D. (43 de comune din județul Baia, 49 în Botoșani, 43 în Câmpulung, 48 în Dorohoi, 43 în Rădăuți și 61 în Suceava). S-a mai cerut prefecților, prin ordinul nr. 167 din 28 ianuarie 1947, ca până la 10 februarie 1944 să fie terminate toate verificările și schimbările conform ordinelor primite la Conferința ministerială și să înainteze Inspectoratului General Administrativ Suceava tabele nominale cu toți primarii și ajutorii de primar, menționându-se și apartenența lor politică. (Va urma)
Citește și:
Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 (III)
În momentul în care guvernul a aflat care era situația din țară, a declanșat mecanismul de falsificare a rezultatelor reale. În județul Roman, prefectul a comunicat „prematur” rezultatele adevărate, „pentru ca apoi”, după cum sublinia raportul de activitate pe luna noiembrie 1946 a organizației județene Baia a PCR, „biroul electoral să găsească după procesele verbale alte cifre”. Chiar în noaptea de 19/20 noiembrie, la orele 0:30, Comitetul Central Electoral al Blocului Partidelor Democratice trimitea următoarea circulară: „Muncă de lămurire pe teren peste tot și mai ales acolo unde au fost slabi. Se va explica rezultatul alegerilor, semnificația acestui fapt. Pe teren se vor trimite cei mai buni propagandiști și mai ales acolo unde au fost slabi. Nu se vor cruța cheltuielile pentru transportul și hrana propagandiștilor” (Citește mai departe…)
