Statuia lui Lenin, dezvelită în vestul Germaniei

Stalin a fost vinovat, și nu Lenin. Lenin nu l-a interpretat bine pe Marx. Marx a fost un un mare gânditor, dar nu a fost înțeles și aplicat corespunzător. Astfel funcționează astăzi gândirea de stânga. Pe acest arc al timpului, de la teoretician la revoluționar și apoi la tiran, unul este mai bun decât altul, pentru ca doar Stalin să dețină responsabilități criminale. Se merge către reabilitarea lui Marx, ca gânditor, căruia i se ridică statui, și a lui Lenin, la practician, care revine în atenție ca un „revoluționar” și „om de stânga autentic”, mai ales pentru cei tineri.

Într-o țară în care salutul nazist sau orice simbol al acestei ideologii opuse tranșant comunismului te aruncă în pușcărie, fără drept de apel, exponentul de frunte, cel care a implemetat primul comunismul criminal, a ajuns să fie din nou glorificat.

Gândirea de stânga s-a impus în Occident, trebuie să o recunoaștem, iar rezultatul este întregul absurd pe care îl trăim.

O statuie a liderului bolșevic Vladimir Ilici Lenin a fost amplasată la Gelsenkirchen, în vestul țării Germaniei, după ce, pe 5 mai 2018, la 200 de ani de la naștere, în Trier, un bust al lui Marx a fost dezvelit

Lenin este acum simbolul viitorului în convingerile unui partid german de extremă stânga, care a dezvelit această statuie a „revoluționarului” (care, potrivit lui Troțki, a ordonat personal execuția Romanovilor), în Renania de Nord-Westfalia.

„Odată cu criza financiară și cu această criză cu coronavirus, tinerii (…) au înțeles că acest sistem capitalist în care trăim nu mai este pur și simplu purtător al unui viitor”, spune Léna, 23 de ani, activist comunist.

Tovarășa Lena este una dintre cele aproximativ 800 de persoane, potrivit organizatorilor – poliția nu a dat nicio estimare – care au venit să participe la inaugurarea acestei statui din metal, în timpul unei ceremonii cu steaguri roșii și cârnați la grătar

Ca o ironie a istoriei, la mai bine de treizeci de ani după căderea Zidului Berlinului, care a pus capăt experienței comuniste în Republica Democrată Germană (RDG), revoluționarul și practicianul comunismului care a impus primul un regim criminal comunist, Vladimir Ilici Ulianov (1870-1924), are pentru prima dată o statuie în acest oraș din bazinul Ruhr, în vestul țării.

Statuia, înaltă de 2,15 metri, initial turnată în Republica Cehă, în 1957, urma să fie inaugurată în martie 2021, în fața sediului național al Partidului Marxist-Leninist al Germaniei (MLPD), dar pandemia COvid-19 le-a stricat programul tovarășilor marxiști-leniniști.

Lenin „a fost un gânditor cu mult înaintea timpului său, de o importanță istorică mondială, un luptător timpuriu pentru libertate și democrație”, susține MLPD.

Într-o perioadă în care criticile aduse capitalismului și căutarea alternativelor sunt peste tot, „criticăm pe bună dreptate absența unei discuții despre socialism ca alternativă”, a declarat președintele partidului, Gabi Fechtner.

Alte partide politice au încercat, fără succes, să blocheze în justiție inițiativa marxist-leniniștilor. „Lenin simbolizează violența, represiunea, terorismul și suferința umană oribilă”, au denunțat partidele Consiliului general al Gelsenkirchen-Vest, într-o rezoluție.

Gabi Fechtner califică însă partidul ei ca fiind „foarte modern” inspirându-se din marile figuri istorice. Ea i-a lăudat pe Lenin, dar și pe filozofii și părinții comunismului, Karl Marx și Friedrich Engels, pe fondatorul Republicii Populare Chineze, Mao Zedong, și dictatorul Joseph Stalin.

Demersul acestui partid vine în siajul actualei tendințe din Statele Unite și din Occident, aceea de a dărâma statuile figurilor istorice cu trecut colonialist, după moartea afro-americanului George Floyd, în SUA.

Mișcarea insurgentă Black Lives Matter a găsit un oarecare ecou în Germania, unde au avut loc mai multe manifestări „anti-rasiste”, în special la Berlin. O statuie a lui Otto von Bismark, părintele unificării Germaniei în 1871, a fost stropită cu vopsea roșie, la Hamburg.

Cu toate acestea, în Germania nu s-a produs frenezia distrugerii statuilor, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie, Statele Unite sau în Belgia.

Încercările de redenumire a străzilor ce poartă numele lui Adolf Lüderitz, un comerciant care a jucat un rol important în colonizarea Namibiei, sau a lui Carl Peters, un colonist activ în estul Africii, au eșuat confruntate cu rezistența localnicilor.

Încă se mai opune rezistență însă trendul, girat chiar de la vârful Uniunii Europene, este spre recunoașterea acestor persoane ca figuri proeminente ale istoriei și respect față de gândirea și ideile lor.