Unde e visul Europei? A dispărut totul la o mișcare de „bețișor fermecat”. Într-un singur an s-a prăbușit tot ce se credea a fi mediu academic, cu universități, doctorate, savanți și experți. Doctorii nu pot vorbi de medicină, juriștii și judecătorii nu pot vorbi de legi, economiștii nu pot vorbi de bani și riscuri economice, jurnaliștii nu pot vorbi de cenzură și investigații. Totul a devenit brusc tabu și fiecare trebuie să învețe poezia nouă, altfel nu este primit la bradul cu jucării.
În locul tuturor universităților europene și din țară, în locul savanților și profesioniștilor din toate aceste domenii, au apărut brusc „specialiști” de care nu a mai auzit nimeni, lingăi comdamnați la a fi adjuncți de coridoare, dar care acum se văd miniștri, secretari și comisari împuterniciți să taie și să spânzure. Oameni care habar nu au pe ce planetă trăiesc, care nu știu azi ce vor face mâine, căci viața lor se prelungește între două sunete de telefon și de la poruncă la poruncă.
Ce am moștenit, domnilor profesori? Ce am învățat? Mai ocărâți copiii la școală că nu învață bine? Am moștenit un stat în care foștii lingăi au făurit critica comunismului, iar acum au ajuns ei înșiși să facă tot ce au criticat.
Este de datoria profesorilor de drept, de istorie, de medicină, de economie sau filozofie, de politică sau jurnalism să-și împlinească adevăratul rol, acela de a duce învățătura în lume. Dacă fiecare ar spune adevărul lucrurilor la locul și din poziția în care se află, minciuna nu ar avea nici o putere.
Mai mult face o vorbă dreaptă spusă între patru ochi, decât un milion de guri care strigă în piață fără să se înțeleagă ce zic.
Autor: Savatie Baștovoi
