Cândva, nici lacrimi nu vom mai avea să plângem greșelile și neatenția de acum.
Suntem un popor naiv, doamnelor și domnilor, de aceea am ajuns să avem o țară goală de conținut, cheală, aflată la cheremul cancelariilor străine și al capitalului străin.
Naivi dar cu coada pe sus, ne credem cei mai buni, fiindcă așa ne-ar fi lăsat pe noi Dumnezeu, mai presus de alții, săracii de ei. E drept că statisticile ne dau câte o palmă peste ochi, dar nu le luăm în seamă, ori nu le cunoaștem, ori zicem că sunt greșite, cum este aceasta care ne arată că nu citim cărți. Pe ultimele locuri la citit sunt Bulgaria şi România, pe când ţările occidentale, precum Germania, Spania, Beligia şi Olanda au cote de multe ori mai mari ca noi, ajungând până la nivelul maxim în cazul Luxemburgului.
Nu citim dar ne dăm cu părerea pe subiecte minore, pe cele grave le ignorăm din principiu. Să luăm un exemplu de săptămâna trecută.
Ministrul Sănătății spune în felul următor:
„PNRR nu era cunoscut de structurile Ministerului Sănătății. Acest program nu era la Ministerul Sănătății, eu cand am preluat mandatul de la dl Cseke a trebuit să-l caute mult să-l găsească la Ministerul Investițiilor, era pe un memory-stick. Niciuna din cele 22 structuri din Ministerul Sănătății nu a lucrat la acest program. Noi am găsit pur si simplu un program pe care structurile ministerului trebuie sa-l implementeze și ei nu erau informați asupra lui”, a declarat Rafila”.
Cred că v-am enervat, veți spune că vă bat la cap cu chestiuni tehnice, în fond, care e treaba cu Rafila, stick-ul, PNRR-ul și Ministerul Sănătății?
Probabil că într-o țară cu oameni mai modești, care citesc mai mult, care nu se consideră cei mai grozavi de pe planetă, știrea ar fi picat ca o bombă, ar fi depășit scandalul de la Bolintin Vale.
Ce zice ministrul Rafila? Zice două lucruri:
1. Ministerul Sănătății nu a participat, cu cele 22 de structuri ale sale, la alcătuirea PNRR, ceea ce înseamnă că partea acestui program care privește sănătatea din România a făcut scrisă în altă parte. Unde în altă parte? Iată o întrebare bună, care ar trebui să răscolească țara deoarece este vorba despre sănătatea noastră și a copiilor noștri. Dar țara nu e răscolită.
2. Programul nu doar că a fost făcut în altă parte, primit, cine știe, de la vreo ambasadă, ori de la vreun serviciu inteligent, ca să zic așa, dar nici măcar nu a fost pus la dispoziția Ministerului Sănătății spre implementare. Cei care l-au făcut aveau de gând să se ocupe de punerea în practică, direct, fără să îl mai treacă prin minister.
Am zis mai sus că va veni o vreme când nu vom mai avea lacrimi să plângem greșelile. Mă refer la faptul că atunci când s-a prezentat USR pe liste, ar fi trebuit să fim ceva mai atenți. Nu era clar că băieții și fetele acestea sunt niște roboți, ca să nu spun altceva?
Nici la politică nu se pricep românii, nu miros ceea ce este cu adevărat grav și important. N-a ieșit nimeni în stradă când a fost privatizată distribuția energiei, dar au ieșit tinerii în stradă când a fost dată Ordonanța 14, cea cu plafonarea prețurilor la curent și gaz. Niște naivi care nu plătesc facturi, fiindcă le plătesc mama și tata, ori bunicii, au protestat împotriva acestei ordonanțe, dar de atunci a mai trecut ceva timp, a venit vremea să plătească și ei facturi. Să vedem din ce bani le vor plăti.
Scormonind printre știri, am dat de una la fel de sinistră. Cică „aflat în continuare în siajul Alinei Gorghiu și al soțului acesteia, Lucian Isar, al doilea om în stat, pe nume Cîțu, a preluat întreaga echipă de la aceștia, fapt ce îi dezamăgește pe vechii liberali, atâția cât mai sunt ei. Ultima ispravă pe care sursele noastre ne-au relatat-o ar fi fost solicitarea unei ștampila cu semnătura olografă a lui Cîțu, spre a-i ușura acestuia munca. Singura problemă este că folosirea unei asemenea ștampile este interzisă prin lege, funcționărimea de la Senat ridiculizând neștiința șefului lor”.
Să o interpretez și pe aceasta. Cîțu e la Senat de formă, acolo conduc dna Gorghiu, soțul și camarila. Au vrut să facă o ștampilă cu semnătura lui Cîțu, ca să nu-l mai deranjeze când se ia o decizie.
Ca să vedeți le poate trece prin cap!
Nu puteam să închei fără a remarca ce spune Federația Australiană de Tenis despre cazul Djokovic:
„Potrivit regulilor turneelor de Mare Şlem, un lucky loser (jucător eliminat în ultimul tur al calificărilor – n. r.) va prelua poziţia de cap de serie N.1”, aspus Tennis Australia.
Este o mare şansă pentru sârbul Miomir Kecmanovic (78 ATP) care, în loc să-l întâlnească pe compatriotul său în faţa căruia avea şanse mici, îl va înfrunta deci pe italianul Salvatore Caruso (150 ATP).
„Ne aşteptăm deci la un Australian Open echilibrat şi interesant şi le dorim mult succes tuturor jucătorilor”, a conchis Tennis Australia.
Să traduc?
S-a făcut un pas înainte spre dezideratul de a fi toți niște lucky loseri, adică o apă și un pământ, cum zice românul.
Dacă nu vi se pare cam abstractă concluzia, voi spune că progresismul și mondialismul au înregistrat o uriașă victorie.
Totuși, unii români se bucură.
Cândva, nici lacrimi nu vom mai avea.
Preluare: curier.ro / Autor: Gheorghe Smeoreanu
