Anul 2022 a început cum nu se poate mai rău: tragedia kazahă. Dar să nu uităm că exact acum un an, în ianuarie 2021, Capitoliul – emblema democrației globale, era luat sub asediu de ”nedemocrați”. Puterea nu a cedat – democrația, ce o mai fi însemnând ea azi, avea arme puternice.
Kazahstan – când rostim acest cuvânt ce avem în cap dacă nu ne uităm pe gugăl? Ce știm despre ei? Un autor, o melodie, o mâncare? Că de cum e stratificată societatea și economia e prea mult. Ah, mai știm că Orient e nasol, Occident e bine. Așa ne-au învățat la TV. Chiar dacă Orientul e o chestie atât de veche și subtilă încât ne doare mintea numai să deosebim un Stan de altul dar să-i mai și înțelegem?
Când spun Kazahstan îmi amintesc de Tiubeteika kazahă.
Cuvântul a intrat în circulație pe filieră turcă. El semnifică numele generic al unei pălărioare care se pune pe cap: e rotundă, cilindrică fără boruri, împărțită în patru linii cu ozoare cu „scoibeci”, cum spunea bunica. În Imperiu devenise tare la modă începând cu anii 30 ai secolului trecut până târziu spre anii 60. O purtau mai ales copiii.
Prima mea tiubeteikă datează din anii 88/89 – mi-a adus-o prietenul Zosim, după o călătorie lungă în Alma-Ata cu noua prietenă americancă care venise cu expoziția SUA loves USSR. Am povestit despre această aventură în „copiii dingo”.
Am păstrat-o și o păstrez și azi. O mai port prin casă ca un obiect ce-mi amintește de o epocă în care chiar eram fericiți în nefericirea noastră și nu știam. Tot în acea epocă am vizitat zona. Stanul kazah era destul de diferit de celelalte Stanuri pe care le mai văzusem. Eu sunt un fan al unor Stanuri din Orient. Cum e cel Uzbek, de exemplu.
De atunci nu am mai călcat pe acolo. Atracția Stanurilor occidentale a fost mai puternică. EuroStan a fost și rămâne pentru estici fascinația cea mare. Pentru români Stanul cel mare, SUAstan – este etalonul. Așa suntem formatați și educați. Există un Stan la care visăm. Vrem un Staul ca afară. Sau un Stan.
Ce se întâmplă acum în KazahStan e tragic – mai ales pentru grosul populației. Nu mă pronunț pentru că nu am suficiente informații și cunoștințe. Să nu uităm însă că acest Stan este construit pe clanuri, nu pe partide: așa a fost și așa va fi. Dar…
Știu că în Est toate maidanele și revoluțiile aduc ceva și mai nasol la putere: asta e deja de 30 de ani constant. Mai știu că „noile revoluții” se fac în numele și interesul Capitalului și noii elite și nu în numele și în interesul poporului. De obicei o „revoluție colorată” este mai des o „revoluție a elitei”, adică în interiorul elitei prădătoare: lupii tineri îi sfâșie pe cei bătrâni cu ajutorul naivității și nemulțumirii populare. Avem exemplu Chișinău 2009. De Ucraina mai bine tac. În Rusia scenariul va fi la fel – e parte a Stanului global.
Ce a fost „Revoluția Twitter” din aprilie 2009? O „revoluție” care a schimbat vechea elită prădătoare cu una nouă de 10 ori mai prădătoare. Adică instaurarea oligarhiei celei mai hrăpărețe pe care o cunoaște istoria de mai bine de 200 de ani. Pe lângă cei vechi, noua elită părea infinit mai nocivă chiar dacă era „proeuropeană” și „prooccidentală”.
Aceste Pro nu mai spun nimic de ani de zile – sunt doar fumigene sub care se ascunde jaful: cu cât se vorbește mai mult de proPatrie, ProUE sau ProRusia etc – cu atât se fură mai mult. Ele nu au adus nimic bun pentru populație.
Forțele puternice? Că sunt din Vest sau Est? Ele nu au grețuri pe cine să susțină atâta timp cât „aborigenii sus-puși” sunt supuși și slujesc intereselor politice, dar mai ales al Capitalului pe care-l reprezintă. A deranjat pe cineva din Vest dezmățul oligarhilor de la Chișinău? Au stat bine mersi până au intrat în conflict de afaceri și au devenit prea puternici. Plahotniucii de la Chișinău erau bine mersi pe la Înaltele porți până au deranjat. Și au fost rași.
În acest sens, în Stan poate veni oricine la putere: totul e să pună la dispoziție resursele, afacerile și mai ales forța de muncă în interesul capitalului puternic: că e american sau rus. De obicei elitele prădătoare locale sunt mai violente ca cele globale. Iar cele globale se folosesc cinice de ele, dacă sunt supuse.
A deranjat până acum pe cineva „despotismul de familie” al clanului Nazarbaiev? Nu prea. Au boicotat firmele mari abuzurile economice și politice din zonă? Glumim? Dar cum se țineau toate summit-urile internaționale acolo cu mii de experți occidentali? Nu a observat nimeni abuzurile? La ce bani se învârteau și dictatura e dulce. Abia acum vedem dictatura? Pai e de 30 de ani. Dar când businessul merge tăcem.
Nu cunosc, nu am suficiente informații ca să emit analize. Am însă mulți prieteni care locuiesc și muncesc acolo. Mai povestim. Sunt abonat la câteva surse de informații alternative pe care le mai citesc. Sunt prea inteligent și bine educat și am o vârstă: am văzut de prea multe ori filmul acesta. Nu am voie să mai fiu naiv.
În ultimii ani acolo au fost nemulțumiri mari ale muncitorilor din domeniul energetic. Muncitorii s-au revoltat, au protestat. Rezultatul: au tras în ei ca în animale. Ați citit undeva în presa mainstream despre asta? Nici nu o să citiți: vedeți cine dețin companiile. E un capital global bine distribuit: să fie pace în lumea capitalului – forța de muncă e carne de tun.
Știți ce s-a întâmplat după represiunea sângeroasă din 2011 comandate de Nazarbaiev, împotriva muncitorilor petrolieri cu peste 100 de morți? Presa occidentală a tăcut pentru că au venit experții occidentali și alde Tony Blair plătiți cu milioane de clanul Nazarbaiev care i-au spălat imaginea. Așa se face „civilizat și democratic”. Acest cinism se plătește.
Revolta are cauze economice? Pare că așa a debutat. Dar cine deține capitalul energetic acolo? Cine deține control asupra resurselor pe acolo? E de mult timp o revolta economică acolo: dar cine ar dori o democrație economică? Se tace de mult timp asupra acestui domeniu.
Pare că e o revoltă în interiorul elitei? Avem toate datele să credem asta. Mai ales că e și o schimbare de generații politice. Dar schimbarea de clanuri politice înseamnă o redistribuție a controlului, o redistribuție a Capitalului și a resurselor.
Dar Capitalul are nevoie de tancuri și armată: expansiunea unei armate corespunde cu expansiune unei hegemonii ale Capitalului.
Adică noua elită își caută noi aliați. Adică geo-politica este demult o geo-economie. Și mai avem și interesele unor vechi puteri regionale precum Rusia și Turcia (foarte importantă aici) și noi precum SUA și China. Iar acest Stan kazah e tare bogat. Rușii pe termen lung o să și-i ia în freză: populația kazahă nu mai este cea din 90.
Mereu m-am întrebat de ce luptătorii pentru democrație politică sunt radicali împotriva democratizării economiei? Pentru că una fără alta nu se poate. Și da: deseori capitalul local e mai violent ca cel global. Dar când fac frăție rup. Și pentru că s-a tăcut mult, s-a închis ochii mult timp vom avea și multă violență.
Poporul disperat spune: să vie și NATO, mai rău nu se poate. Realiștii din Est însă spun: ba se poate. De aceea noi suntem optimiști.
Eu rămân un optimist incurabil: se poate mult mai rău – deja vedem asta. Și așa va fi: Kazahstanul e doar un sunet periferic a Stanului Global.
Autor: Vasile Ernu
Citește și:
Puțini dintre români știu că în Republica Kazahstan există o democrație înfloritoare, un simulacru al unei democrații mai bine pus la punct decât cel din Statele Unite însuși. Nu auziți atât de multe critici împotriva modului în care este condusă această țară nici în România, nici în Occident, pentru că promotorii democrației din aceste țări au o ideologie, primară, care le este și mai dragă, și mai intimă: „oportunismul”. Iar Kazahstanul este o țară foarte bogată cu care Vestul face afaceri, nu democrație (Citește mai departe…)
