Ce însemnă suveranitatea pentru președintele SUA?

0

Vizita cancelarului Olaf Scholz la Washington a adus un moment stânjenitor pentru Germania și relevant pentru toți cei care se întreabă ce înseamnă „suveranitate” nu doar în accepțiunea Rusiei, ci și a Statelor Unite. S-a întâmplat în timpul conferinței de presă a lui Scholz și a președintelui Joe Biden, la Washington, la începutul acestei săptămâni.

Olaf Scholz a fost întrebat de reporteri dacă va renunța la gazoductul ruso-german «Nord Stream 2», dacă Rusia va ataca Ucraina. Scholz s-a uitat rugător spre președintele Biden, a ocolit întrebarea și i-a pasat-o omologului american. „Nu ați menționat că Nord Stream 2 va fi parte a sancțiunilor și nici cancelarul Scholz nu a făcut-o. Ați primit asigurări din partea cancelarului că Germania va renunța la acest proiect, dacă Rusia invadează Ucraina? Ați discutat despre definiția ‘invaziei’?”, suna noua întrebare.

„Dacă Rusia invadează – asta înseamnă tancuri și trupe care trec frontiera Ucrainei – atunci nu va mai fi Nord Stream 2. Îi vom pune capăt”, spune președintele SUA.

„Însă cum veți face asta mai exact, din moment ce proiectul și controlul proiectului aparțin Germaniei?”, vine întrebarea.

„Vom face asta, vă promit că vom putea face asta”, a spus Biden.

Aceste declarații au fost făcute sub privirea liderului politic al celei de a patra economii a lumii, care se uita stânjenit când la președintele SUA, când la reporterii prezenți. Dacă astfel stau lucrurile în relația Germania – SUA, ne putem întreba cum se iau deciziile în ce-a de-a 46-a economie a lumii (România) și de la ce nivel instituțional american sunt ele transmise?

Aceste declarații, din care poate reieși că Joe Biden se imaginează un rege neîncoronat al Europei, având aici multe feude, una dintre ele numită «Nord Stream 2», au fost făcute în aceeași zi în care secretarul de Stat al SUA spunea: „O țară nu poate pur și simplu să dicteze altei țări ce alegeri să facă și ce decizii să ia, inclusiv decizii privind asocierea cu alte state. O țară nu poate să aibă o sferă de influență care să includă țările vecine și nu poate să încerce să-i subjuge după cum dorește pe acești vecini. Aceste lucruri sunt importante nu numai în privința Ucrainei, ci și în ce privește principii mai largi, care acum sunt amenințate de comportamentul Rusiei”.

Așadar, Departamentul de Stat condamnă sferele de influență și statele care iau decizii în locul altora. Pe de altă parte, președintele SUA ”promite” reporterilor că SUA vor lua o decizie majoră în locul Germaniei. Iar Germania, motorul UE, își bagă capul în nisip și așteaptă să treacă furtuna cu cat mai puține daune aduse exporturilor, făcând declarații despre ”suveranitate”, ”ordinea liberală bazată pe reguli”, ”democrație”, trăgând la răspundere statele estice din UE pentru problemele ”statului de drept”.

Puțini europeni și mult mai puțini germani se așteptau ca schimbarea puterii la Berlin să-i facă pe politicienii germani să părăsească sacul amniotic al Angelei Merkel și să aibă o voce limpede la nivel mondial. Până la urma, noul cancelar Olaf Scholz, un social-democrat, a câștigat alegerile spunând că va continua politica rivalilor creștin-democrați – asta spune multe despre confuzia politică generată de anii de guvernare ai Angelei Merkel, care a fost și principala cauza a revirimentului extremelor în politica germană.

Primele luni ale noului guvern de la Berlin au risipit orice urmă de îndoială că Germania va face altă politică decât cea a struțului. Sunt analiști germani care susțin că țara este lipsită de cârmaci, chiar dacă Scholz a început, sfătuit de consilieri, să dea mai multe interviuri, să aibă întâlniri la Casa Albă, să se întâlnească cu președinții Franței și Poloniei, iar ministrul de Externe Annalena Baerbock a fost trimisă în Ucraina și îmbrăcată în uniformă de camuflaj, pe linia frontului, pentru a arăta cât de hotărâtă este Germania să ajute Ucraina. Degeaba, doar 8% dintre germani cred că țara are o conducere fermă și doar 20% cred că Scholz este un premier capabil, față de 50% în momentul în care a preluat guvernul.

Olaf Scholz optează pentru ceea ce în temeni diplomatici se numește „ambiguitate constructivă”. Susține suveranitatea Ucrainei, însă refuză ca armele produse în Germania să ajungă în Ucraina, nici exportate din Germania, nici din Estonia sau altă țară UE. Nu vrea să sufle o vorba atunci când este întrebat dacă Berlinul va renunța la gazoductul «Nord Stream 2», în cazul unei agresiuni ruse în Ucraina. Nu spune nimic despre potențiale sancțiuni împotriva Chinei. Germania, a patra economie a lumii, nu vrea să ia decizii, ci doar să sprijine material deciziile luate de alții. Frankfurter Allgemeine Zeitung a publicat o analiză în care arăta că Scholz este paralizat de propriul partid, unde există o aripă consistentă ce dorește apropierea de Rusia. Ar fi motivul pentru care cancelarul german externalizează, precum o companie privată, deciziile strategice majore. Scholz ar fi putut spune exact ce gândesc cea mai mare parte a susținătorilor săi – Germania nu va renunța la Nord Stream și nici la relația cu Rusia. Însă asta ar însemna să o apuce pe calea comandantului marinei militare germane (care a făcut declarații similare) – demisia.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.