Criza ucraineană nu are nimic de-a face cu Ucraina. Este vorba despre Germania și, în special, despre o conductă care leagă Germania de Rusia, numită Nord Stream 2.
Washingtonul vede conducta ca pe o amenințare la adresa primatului său în Europa și a încercat să saboteze proiectul la fiecare pas. Chiar și așa, Nord Stream a mers mai departe și este acum complet operațional și gata de dat în folosință. Odată ce autoritățile de reglementare germane vor oferi certificarea finală, vor începe livrările de gaz. Proprietarii de case și întreprinderile germane vor avea o sursă sigură de energie ieftină, în timp ce Rusia va avea parte de o creștere semnificativă a veniturilor sale din gaz. Este o situație avantajoasă pentru ambele părți.
Establishmentul politicii externe a SUA nu este încântat de aceste evoluții. Ei nu doresc ca Germania să devină mai dependentă de gazul rusesc. Comerțul creează încredere, iar încrederea duce la extinderea comerțului. Pe măsură ce relațiile se încălzesc, se ridică mai multe bariere comerciale, se ușurează reglementările, cresc călătoriile și turismul și se dezvoltă o nouă arhitectură de securitate.
Într-o lume în care Germania și Rusia sunt prieteni și parteneri comerciali, nu mai este nevoie de baze militare americane, nu mai este nevoie de arme și sisteme de rachete scumpe fabricate în SUA și nu mai este nevoie de NATO.
De asemenea, nu mai este nevoie de tranzacții energetice în dolari americani sau de stocarea de titluri de stat americane pentru a echilibra conturile. Tranzacțiile între partenerii de afaceri pot fi efectuate în propriile lor monede, ceea ce va precipita o scădere bruscă a valorii dolarului și o schimbare dramatică a puterii economice. Acesta este motivul pentru care administrația Biden se opune Nord Stream. Nu este doar un gazoduct, ci o fereastră spre viitor; un viitor în care Europa și Asia sunt apropiate într-o zonă de liber schimb masiv, care le sporește puterea și prosperitatea reciprocă, lăsând SUA pe dinafară.
Relațiile mai calde dintre Germania și Rusia semnalează sfârșitul ordinii mondiale „unipolare” pe care SUA a supravegheat-o în ultimii 75 de ani. O alianță germano-rusă amenință să grăbească declinul superputerii care se apropie în prezent de abis. Este motivul pentru care Washingtonul pare hotărât să facă tot posibilul pentru a sabota Nord Stream și a menține Germania în orbita sa. Este o chestiune de supraviețuire.
Aici intră în scenă Ucraina. Ucraina este „arma aleasă” de Washington pentru a torpila Nord Stream și a pune o barieră între Germania și Rusia. Strategia este preluată de pe prima pagină a Manualului de politică externă al SUA, la rubrica: Divide et impera.
Washingtonul trebuie să creeze percepția că Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității Europei. Acesta este obiectivul. Ei trebuie să arate că Putin este un agresor însetat de sânge, cu un temperament de parșiv. Un tip în care nu se poate avea încredere. În acest scop, mass-media a primit misiunea de a repeta la nesfârșit: „Rusia plănuiește să invadeze Ucraina”.
Ceea ce nu se spune este că Rusia nu a invadat nicio țară de la dizolvarea Uniunii Sovietice și că SUA a invadat sau a răsturnat regimuri în peste 50 de țări în aceeași perioadă de timp. Iar SUA menține peste 800 de baze militare în țări din întreaga lume. Nimic din toate acestea nu este raportat de mass-media, în schimb, accentul este pus pe „maleficul Putin” care a adunat aproximativ 100.000 de soldați de-a lungul graniței ucrainene, amenințând să arunce întreaga Europă într-un alt război sângeros.
Autor: Hadmut Danisch, Punctele de vedere ale unui informatician
