Cinismul și suficieța caracterizează orice șefuț care se respectă în Românica lucrului bine făcut.
Trăim în țara în care un ministru al justiției a calificat drept moft drepturile și libertățile oamenilor.
Trăim în țara în care un guru, căzut un pic, a decretat că o hotărâre de achitare nu înseamna nimic, omul tot e vinovat.
Iar judecătorii care au pronunțat-o, fie corupți, fie proști, se citea printre rânduri.
Trăim în țara în care miile de avocați care și-au susținut colegul au fost transformați în dușmanii poporului.
Trăim în țara în care un procuror general a fost executat pentru o faptă care nu exista. Și nimeni nu a plătit pentru asta.
Trăim în țara în care mii de magistrați au fost interceptați în casele lor, pentru ca, la momentul potrivit, cineva să ridice un colț al batistei și să fluture discret denunțul venit exact la țanc, de la vreun condamnat, desigur „nevinovat”. Și nimeni nu a răspuns pentru asta
Trăim în țara în care judecători ținuți pe tușă 3 ani, nevinovați, au fost primiți cu ușa închisă de un fost consiliu, teoretic apărător al independenței lor. Și nimeni nu a dat nicio explicație pentru asta.
Magistrați nevinovați, dar „condamnați” de presă și zvonul public, care au renunțat să se apere și să se justifice pentru că, nu-i așa, „știm noi mai bine că sunt corupți”.
Poveștile magistraților transformați în ținte, întru preamărirea unor personaje devenite mesianice peste noapte, sunt multe și nespuse.
Oamenii cu care au împărțit, la propriu, pâinea, le-au devenit călai, știindu-i nevinovați.
Prieteni sau rude, ajunși în postura de a decide cine merită să fie liber și cine nu, și-au folosit puterea pentru a plăti polițe.
Povești adevărate, pe care nu vrem să le auzim.
Pentru că ne-ar aminti, din nou, cât de lași am fost.
Vieți distruse, povești incredibile, dar prea puțin documentate pentru că, odată scăpați din iad, colegii mei au preferat să fugă unde au văzut cu ochii și să întoarcă spatele unui sistem bolnav, ce i-a distrus.
Sistem creat, apoi păstorit, de politicieni corupți care azi ne țin lecții de drept și democrație și care își doresc cu ardoare întoarcerea la vremurile de glorie, când judecătorul era supus.
Sistem compus din oameni selectați printr-o procedură total ascunsă de privirile publice, cărora li se șoptea la ureche, zi de zi, că sunt intangibili. Și că pot face orice pentru că nimeni, niciodată, nu îi va întreba nimic.
Au transformat Justiția în spectacol grotesc, pâine și circ pentru gloata dornică de sânge.
Iar judecătorii terorizați au completat acest tablou tragic al unei puteri lipsite de putere.
Adăugați câțiva intelectuali, în permanență căutare de dosuri pupabile, jinduind după „omul providențial” căruia să îi închine ode și veți avea imaginea unei justiții mutilate, întoarse cu susul în jos, cu judecătorii puși pe ultimul plan, spre gloria unor apariții efemere și lipiste de conținut, cu pretenții de salvatori ai nației.
Suntem un popor care a trăit în minciună 50 de ani și nu dă semne că s-ar fi plictisit.
Obișnuit cu postura de sclav, așteaptă și acum pâine și circ, primind doar umilință și frig.
Dar parcă unii dintre noi, totuși, s-au săturat!
- Adriana Stoicescu, judecător
