„Dacă te-ai trezit cu știrea că Rusia a declarat război Ucrainei și te apuca imediat durerea de stomac, suntem cu tine. Mulți dintre noi au sperat că nu va fi un conflict la asemenea scară și le este greu să trăiască cu nesiguranța legată de ce are să se întâmple. Psihoterapeuta Lucy Bresford spune că reacția este absolut normală. ‘Oamenii tind să se simtă bine când au controlul asupra propriei vieți. Situații precum pandemia și, acum, războiul din Ucraina, pot duce la spaimă și depresie’. Ea le recomandă oamenilor să-și facă un ‘body scan’, să pătrundă în gândurile și în corpul lor. ‘Stați jos, închideți ochii și scanați-vă mental corpul, de la cap în jos’”, scrie Huffington Post.
Presa din Vest aproape că îi roagă pe ucraineni să se teamă și jurnaliștii vestici nu pot înțelege de ce asta nu se întâmplă. Un reporter de la BBC 5 o întreabă pe o tânără din Kiev care tocmai a primit o armă: „Ești speriată?”. „Nu, de ce aș fi?”, vine răspunsul, care îl lasă fără replică pe reporter.
Prezentatoarea britanică Holly Willoughby a postat pe social media o fotografie cu doua tancuri din Ucraina și a scris următoarele: „Cum pot eu să le explic copiilor așa ceva?”. Prezentatorul James Corden, de la CBS, scrie că nu poate să le explice copiilor de ce are loc războiul din Ucraina și nici ce se întâmplă acolo.
Ziariștii de la Spiked scriu că, dacă este sa comparăm reacțiile de mai sus ale vedetelor și ale presei occidentale cu decizia președintelui Volodimir Zelenski de a rămâne în Kiev împreună cu familia, refuzând să plece cu un avion american, putem ajunge la concluzia că vorbim despre specii diferite.
Vedetele, formatorii de opinie de astăzi sunt departe de cei care plecau pe front în Al Doilea Război Mondial. Acum, aceste vedete trăiesc în „rezervații” pentru miliardari, într-o lume ruptă de cea reală. Acum, studenții au nevoie de „safe spaces”, pentru a se ține la adăpost de opiniile contrare ale colegilor, profesorii sunt demiși pentru ca ating sentimentele „nonbiare” ale fragililor studenți. Acum, jurnaliștii sunt mai preocupați de limita până la care își pot umfla diurna în zone de conflict decât de ceea ce se întâmplă acolo.
„Ca noi toți, sunt produsul aceleiași culturi a vulnerabilității, fragilității și lașității. Acum, regula este să-ți fie frică de viață. Și poate că aș accepta ca oamenilor să le fie frică, dar atâta timp cât nu mă vor caracteriza drept ‘ciudat’ pentru că nu-mi este frică”, scrie Spiked.
„Ar trebui să punem lucrurile într-o minimă perspectiva istorică. Părinții mei au fost evacuați din Cornwall în timpul războiului, la fel și mii de copii. Văd fotografiile lor purtând măști de gaze, îi văd pe părinți luându-și rămas bun de la copii, ca și cum ar pleca într-o mare aventură. Când s-a sugerat ca prințesele să fie trimise în Canada, la începutul Bătăliei Angliei, Regina Mamă a spus: ‘Copiii nu vor pleca nicăieri fără mine, eu nu voi pleca fără rege, iar regele nu va pleca niciodată’, scrie Julie Burchill, pentru Spiked.
Nu vreau să spun că ar trebui să ne întoarcem la vremurile în care nu aveam apă caldă, căldură și mâncam untură pe pâine. Însă cred că modul în care punem acum accentul pe sentimente ne face mult mai fragili decât suntem făcuți să fim. Dacă îi cocoloșești pe oameni, îi vei face să se simtă bine pe termen scurt. Vor avea însă o viață mult mai bună dacă îi încurajezi să fie mai duri”.
Reporterii BBC se miră că ucrainenii încep să facă cocktaluri Molotov, în loc să se plângă. Ziariștii occidentali atât de specializați în „diversitate și inclusivitate” nu înțeleg că est-europenii, care au crescut cu multe neajunsuri materiale și cu amenințări existențiale, pot fi diferiți de vest-europeni. „Est-europenii seamănă cu ceea ce eram noi în anii 1940. Acum, vesticii au devenit niște mămăligi care își doresc să-i transforme după chipul și asemănarea lor pe toți ceilalți, pentru a nu se mai simți atât de slabi, prin comparație.
Nu este deloc înțelept să suprapunem hitlerismul și Al Doilea Razboi Mondial peste ce se întâmplă acum. Însă mă întreb cum ar reacționa britanicii de astăzi dacă ar trebui să se lupte cu naziștii pe străzi. Ar face ceea ce fac acum ucrainenii, sau s-ar duce la spa și ar începe să plângă? Dacă s-ar întampla așa, atunci civilizația noastră nu merită salvată”, scrie Spiked.
„Războiul este urât, însă nu este cel mai urât dintre lucruri: un sentiment patriotic degradat și erodat care te face să crezi că nu merită să lupți pentru nimic este mult mai rău. Când oamenii sunt folosiți pentru a trage cu tunul și a ataca la baionetă, pentru a servi scopurilor egoiste ale unui stăpân, un asemenea război îi degradează pe oameni. Un război care să-i apere pe oameni de nedreptatea tiraniei, un război pentru ideea lor despre bine și rău, pentru libertatea lor de a alege este o modalitate de regenerare. Un om care nu are nimic pentru care să-și dorească să lupte, nimic la care să țină mai mult decât la propria siguranță este o creatură mizerabilă, care nu va putea fi niciodată liberă, decât dacă va fi ținut în libertate de oameni mult mai buni decât el”, John Stuart Mill.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici
