În epoca aceea întunecată, cum o caracterizează unii, s-au format și au ieșit la lumină oameni strălucitori, în cultură, cinematografie, sport

Încerc să-i înțeleg pe oamenii care spun că am „trăit în întuneric”. În mod paradoxal, în epoca aceea întunecată, cum o caracterizează unii, s-au format și au ieșit la lumină niște oameni strălucitori, în cultură, cinematografie, sport. Nume uriașe care s-au impus în literatura română: Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Eugen Barbu, Marin Preda, Ileana și Romulus Vulpescu, Eugen Barbu, Nicolae Manolescu. Știți vreun exemplu dintre „literații” ieșiți la iveală după anii 90? Un singur nume care să merite a fi pomenit! Eu nu știu niciunul!

Apoi, să ne gîndim la artiștii generației de aur a cinematografiei românești: Amza Pellea, Colea Răutu, Jean Constantin, Florin Piersic, Draga Olteanu Matei, Ion Besoiu, Mircea Albulescu, Florian Pitiș, Adrian Pintea și atâția alții. Comparați-i cu cei din «Las fierbinți». E imposibil și ridicol!

Și ultima comparație vine din sport…

Pentru prima dată, federația română de gimnastică, sport la care am fost cei mai buni din lume mulți ani de zile, cere ajutor ca să nu se desființeze. E prima dată cînd nu ne-am calificat la Olimpiadă și nici la Campionatele Mondiale. Ați ghicit, nu aduce profit! În capitalismul autohton, tot ce nu aduce profit cît de repede este sortit pierzaniei. Și ce școală de gimnastică am avut! Oricît de anticomunist ai fi (bulversat și bombardat zilnic de știrile cu „crimele făcute de comuniști”, prezentate de slugile celor care au furat în 30 de ani mai mult decât ne-au furat fanarioții și rușii într-o sută de ani), nu poți să nu recunoști că școala românească de atunci, nu „scotea tâmpiți pe bandă rulantă”, cum spunea un clasic în viață deunăzi.

Vorbeam de sport și am divagat. Am fost campioni mondiali de patru ori la handbal masculin, multipli campioni olimpici și mondiali la gimnastică, cîștigători ai Cupei Campionilor Europeni la fotbal cu Steaua București, cîștigători ai Cupei Campionilor Europeni la volei, un sport uitat astăzi definitiv. Toate aceste performanțe au fost posibile pentru că sistemul acela, cu bunele și relele lui, era un sistem care scotea campioni, iar Nadia Comăneci și celelalte fete de aur ale gimnasticii românești ne făceau să ne simțim mîndri că suntem români, atunci când la Montreal au cîștigat titlul de campioane olimpice, dînd computerele canadienilor peste cap.

Sunt unii care ar vrea să șteargă cu buretele toate realizările unei epoci, doar pentru că au fost făcute în comunism. Le este teamă și acum că oamenii ar putea să aibă idei nelalocul lor. Nu vă fie teamă, slugile din presă și-au făcut treaba foarte bine. Dacă le dați ca temă Divinitatea și cum să-i facem pe români atei, în următorii 30 de ani îi vom întrece pe cei din nordul Europei la capitolul „liberi cugetători”. Doar să-i asmuțiți și să-i plătiți în continuare la fel, cu multe mii de euro pe lună, își vînd și părinții.

Altfel, noi, expirații, suntem azi doar niște frunze-n vînt…

Autor: Ion Mitu