„Când auzi despre un canal care se numește ‹Russia Today›, este limpede că este finanțat de guvernul Rusiei. Ți se spune aproape verde în față. Însa când te uiți la CNN, nu știi cine finanțează această televiziune. Trebuie să faci ceva săpături ca să îți dai seama”, spune Nolan Higdon, autorul volumului «Anatomia Fake News».
În urmă cu nici 40 de ani, CNN era deținută de una dintre foarte multele companii care îi informau pe americani. Erau atunci 50 de companii care dominau peisajul presei americane. În anii 1990, numărul lor s-a redus la doar nouă companii. Astăzi sunt doar șase: Comcast, Disney, AT&T, Sony, Fox și Paramount Global. Asta înseamnă că 232 de directori din presă au puterea să decidă ce informații vor primi 277 de milioane de americani (și alte sute de milioane din restul lumii) și fac profituri de 478 de miliarde de dolari (în 2021), mai mult decat PIB-urile combinate ale Ucrainei, care este în război cu Rusia, și al Finlandei, care dorește să renunțe la neutralitate și să adere la NATO.
„Când cele mai multe știri sunt controlate de șase corporații, iar traficul pe internet este controlat de cinci sau șase alte mari companii, care au și privilegiu de a se numi ‘arbitri ai adevărului’, care să lupte cu știrile false, atunci chiar se poate minți cu impunitate”, spune Higdon. „Pe măsură ce aceste corporații își extind puterea, profiturile lor cresc, iar asta se traduce în influență politică mai mare. Nu numai că proprietarii lor pot să doneze mai mult pentru campaniile electorale, însă sunt și mai mulți bani pentru lobby împotriva legilor care le-ar reduce dominația”.
Și nu este doar atât. Corporatiile care domină presa americană și presa lumii sunt conduse de consilii directoare. Când membrii unui astfel de consiliu fac parte și din conducerea altor corporarții, apar conexiuni și interdependente. Spre exemplu, până în 2021, Susan E. Arnold a fost atât la conducerea Disney, cât și a Carlyle Group, firma de investiții atât de controversată din Washington, pentru care au lucrat George H.W. Byush, secretarul de Stat James Baker și la a cărei întrunire, chiar la momentul atentatelor de la 11 septembrie 2001, participa fratele lui Osama bin Laden.
Un studiu din 2012 indica 1.276 de asemenea conexiuni între corporațiile care dominau presa și alte 530 de organizații. Iată câteva exemple: CBS/Viacom este interconectată cu Amazon, Pfizer, Dell, Verizon. Fox/News Corp. este interconectată cu Rothschild Investment Corporation, Phillip Morris, British Airways, New York Stock Exchange. ABC/Disney este interconectată cu Boeing, FedEx, City National Bank. NBC este interconectată cu Morgan Chase&Co, Coca-Cola. CNN/TimeWarner este interconectată cu Citigroup, American Express, Colgate-Palmolive, PepsiCo, Pfizer. Iar The New York Times era conectat cu Johnson&Johnson, Ford, Texaco, Avon.
Rezultatul este presiunea și cenzura în cadrul redacțiilor.
Un studiu din 2021 arată că peste 30% dintre redactori resimt o presiune din partea companiei mamă sau din partea consiliului director. Acești redactori au recunoscut că sunt mai îngăduitori în articolele lor atunci când vine vorba despre companii cu care există conexiuni.
O circulară din cadrul Walt Disney trimisă de directorul executiv Michael Eisner, în 2003, și scursă apoi în presa spunea următoarele: „Nu avem obligația să facem istorie. Nu avem obligația să creăm artă. Nu suntem obligați să luăm o anumită poziție. Singurul nostru obiectiv este să facem bani”.
Influența acestor conexiuni a fost vizibilă în timpul unei recente conferințe de presă, când, cu o singură excepție, reporterii acreditați la Casa Albă au vrut să știe de ce președintele Joe Biden nu trimite și mai multe arme în Ucraina. Un singur reporter s-a arătat interesat de demersurile diplomatice pentru pace în Ucraina. Este limpede că întrebările reporterilor indică unghiul din care abordează războiul din Ucraina și conexiunile companiei mama cu companiile producătoare de arme.
