Crin Antonescu fost un candidat bun, cel mai bun pe care putea să-l ofere coaliția fesenistă, întruchiparea unui compromis înțelept – PSD a fost dispus să nu mai supere lumea cu propriul candidat, PNL a făcut un pas în spate față de linia portocalie de tristă amintire – și, oricum, este singurul dintre candidați care avea temperamentul politic potrivit pentru funcție.
A fost încercarea disperată a coaliției de a-și cere iertare poporului pentru că a anulat alegerile pe motive inventate. Doar că poporul i-a refuzat scuzele în termenii cei mai spurcați. Crin a luat acum exact același loc 3, aceleași 20% și aceleași 1,9 milioane de voturi ca acum 15 ani. Doar că acum a avut în spate cele patru partide, între timp devenite trei, care în 2009 au luat împreună 85% din voturile de la prezidențiale.
Un cataclism politic, așadar. M-am bucurat nespus că a pierdut, cu atât mai mult cu cât era un candidat atât de bun și că a cheltuit bani cât toți ceilalți la un loc. Asta înseamnă că vina este exclusiv a partidelor care vor deconta prin dezintegrare definitivă, așa cum merită cu vârf și îndesat.
Bine, Crin ar fi fost candidatul potrivit chiar și cei care s-au bucurat de anularea alegerilor, mai exact specia numită tefeliști. Dar într-un puseu de trufie prostovană au sperat că Simion ia un maxim 30-35 și că-i fezabil de bătut în turul doi, așa că au dat cu piciorul deliberat ocaziei de a ajuta la o alternativă viabilă. Na belea, că acum ca să spere la doar o vagă șansă trebuie să se roage cu cerul și pământul de “știrbi” și de “asistați”.
Ghinion!
Autor: Lucian Davidescu
