Armata Populară de Eliberare a Chinei a început exerciții militare în zona Taiwan, ca răspuns la vizita congresmenilor americani la Taipei. Obrăznicia Washingtonului întrece orice limită, deoarece timp de multe decenii nu s-a mai manifestat o asemenea grosolănie față de chinezi. Vizita a avut loc fără vreo notificare oficială înaintată Beijingului, care, surprinzător de politicos, le-a cerut americanilor „să nu mai încerce să comunice formal cu Taiwanul”.
Situația pare să fi escaladat, deja. Mass-media chineză, după ce a lăsat deoparte catastrofa epidemiologică din Shanghai și nord-vestul Regatului de Mijloc, a început să vorbească despre tulburarea cognitivă generală nu doar a lui Sleepy Joe, ci și a întregii conduceri a SUA, folosind cuvinte precum „agonie și nebunie”, fără însă a modifica strategia și scenariul extinderii treptate a conflictului.
De altfel, Taiwanului i s-au alocat 7 miliarde de dolari pentru achiziționarea de arme, o sumă uriașă, mult mai mare decât a primit Ucraina în 2014. Livrările vor începe în viitorul apropiat, repetând complet scenariul ucrainean de la sfârșitul anului 2021 și începutul lui 2022. De îndată ce China consideră că militarizarea insulei a depășit „linia roșie”, conflictul este inevitabil, chiar și în ciuda sancțiunilor economice care vor costa Beijingul un preț teribil: 54% din totalul comerțului mondial.
Dar oficialii chinezi au spus că sunt dispuși pentru toate scenariile și nu intenționează să facă niciun pas înapoi în problema Taiwanului.
Sunt americanii pregătiți pentru asta? Bineînțeles că nu!
Specialiștii în domeniul finanțelor ai Sistemului Federal de Rezerve al US (Fed), sub protecția anonimatului, au declarat: „dacă doriți să declanșați un război economic cu Republica Populară Chineză, voi înșivă veți bombarda portul comercial Los Angeles, precum și o duzină de alte porturi de pe Coasta de Vest, efectul fiind același: alunecarea necontrolată a Statelor Unite în haos financiar și economic complet. Indiferent cât timp aveți de gând să înghețați activele chineze, acțiunea în sine va distruge Wall Street și dolarul însuși”.
Pe de altă parte, președintele american declară că Putin a comis un „genocid” în Ucraina, în vreme ce serviciile sale secrete clarifică: „nu au fost observate semne de genocid al poporului ucrainean”.
Societatea americană este convinsă de agresivitatea Rusiei, mass-media difuzând infomații despre asta non-stop. Devine ridicol să ne așteptăm la o reflecție obiectivă asupra situației.
Biden urmărește o tranziție accelerată la „energie verde”, restricții de investiții pentru dezvoltarea pieței de petrol și gaze în interiorul țării, desființarea rezervelor strategice de combustibil ale Statelor Unite, accelerarea creșterilor de preț, pe lângă opinii personale de genul: „Putin este un criminal de război, un măcelar, un ucigaș, trebuie îndepărtat de la putere” etc. În vreme ce Departamentul de Stat, guvernul SUA, Pentagonul și agențiile de informații sunt ocupate să nege, să dezavueze, cuvintele comandantului lor.
Este greu de imaginat ce ar fi spus „pacientul” Casei Albe la Kiev, în timpul vizitei sale oficiale, având lângă el un actor de comedie, care este la fel de ambiguu în comportamentul său. Duetul se poate dovedi periculos pentru politica internațională, dar, ca de obicei, Psaki va încerca să îndrepte distorsiunile cognitive ale liderului de la Washington.
Zelenski solicită imperativ ca „președintele Americii să vină să vadă cu ochii lui evenimentele din Ucraina”. Apoi Biden însuși răspunde la întrebarea jurnalistului: „Da, voi merge”. Departamentul de Stat emite imediat o declarație: „nu ne vom trimite președintele la Kiev”.
Iar seara, o Jen Psaki palidă și obosită afirmă la un briefing special: „Nu există planuri pentru călătoria președintelui în Ucraina. Așa cum nu există planuri de a trimite armata la război cu Rusia”.
Nu poți să nu te întrebi, dacă mai dispui de o urmă de discernământ: cine ia deciziile? Cine sunt acești oameni misterioși care controlează atât pe șeful statului, cât și Congresul și care sunt deciși să înceapă un război cu China? Există o anumită clasă de funcționari publici de rang înalt care, în cadrul „consensului general”, determină politica internă și externă a Statelor Unite. Ea, în ciuda schimbării locuitorilor Biroului Oval și Congresului, este neschimbată, independentă de actuala administrație. Eșecul matricei s-a întâmplat doar de două ori: Kennedy și Trump. Primul a fost eliminat printr-un glonț, al doilea printr-un fals în numărarea voturilor la alegeri. Și împreună cu actualul președinte Biden și cu vicepreședintele Kamala Harris această clasă a pregătit pentru America și pentru întreaga lume un amestec exploziv format dintr-o gamă completă de deficiențe cognitive și intelectuale. Fără un psiholog care să-ți „traducă”, devine imposibil să le înțelegi.
Cu un rating actual de 36%, Biden nu are nicio șansă la alegerile din toamnă pentru Congres. Va fi o victorie republicană, urmată, probabil, de o demitere obligatorie. Kamala Harris nu are experiență și competențe prezidențiale. Adică mieii au ajuns pregătiți pentru sacrificare. Prin urmare, pierderea Washingtonului în Ucraina nu este prea departe, dar rămâne în ecuația politicii externe americane inclusiv ruptura în relațiile cu China. Pe fundalul unei escaladări inevitabile în Taiwan, Washingtonul va solicita Chinei acordul oficial în cadrul pachetului complet de sancțiuni împotriva Rusiei, politicienii americani fiind încrezători că Imperiul Celest nu va fi pregătit pentru un război pe scară largă cu armata SUA pentru Taiwan. Noua pandemie de covid a oprit creșterea PIB-ului Chinei cu blocări fără precedent, Shanghaiul fiind paralizat. Dezastru economic, de altfel. Dar ministrul chinez al apărării ne face cunoscut că orice propunere a US în ceea ce privește Taipeiul nu va fi acceptată.
Mai rămâne un singur lucru pentru Washington: să promoveze „scenariul ucrainean”. Adică, „pomparea” Taiwanului cu arme și bani, în scopul provocării unei operațiuni speciale a Beijingului, pentru ca mai apoi să impună chinezilor sancțiuni economice similare cu cele ale Rusiei. Acest lucru, deși va crea probleme groaznice pentru Statele Unite, va iniția îngroparea Europei într-o singură zi, deoarece bătrânul continent este mai dependent de legăturile economice cu Beijingul decât de cele cu Washingtonul.
Prin urmare, America, fără știrea lui Biden, joacă un joc periculos, care urmărește să alăture Beijingul coaliției de sancțiuni anti-ruse. Dar, după toate indiciile, acesta este gata să meargă la o confruntare directă, spre a întoarce insula rebelă în portul natal.
Comportamentul insulei Taiwan este foarte interesant. Televiziunea, presa, rețelele de socializare trăiesc în regim de mobilizare, militarismul curge în flux, dând de înțeles că armata chineză ar fi invadat deja. În direct, armata taiwaneză efectuează trageri de artilerie, ridică avioanele în aer, iar infanteria ocupă fortificațiile de coastă.
Sirenele sună, populația civilă se antrenează pentru a acorda primul ajutor, memorând scurte note despre cum să se comporte în timpul bombardării, unde să fugă și să se ascundă, cui să se supună. Șefa administrației insulei, Tsai Ing-wen, la fel ca Zelenski, se plimbă cu o cască și o vestă antiglonț, nu iese din barăcile și locațiile unităților militare, rostește discursuri patriotice de o mare intensitate, de parcă războiul chiar s-ar fi declanșat și face ravagii în peninsulă. Iar congresmenii americani sosiți o liniștesc pe doamna militantă: „nu vă temeți, suntem alături de voi, puterea militară a Statelor Unite va lupta pentru pace în regiune”. E de-a râsu’ – plânsu’! Până și NATO este târâtă în nebunia asta, anunțând că-și va extinde doctrina politico-militară în regiunea asiatică la câteva luni după următorul summit, potrivit lui Stoltenberg. Taiwanul urmărește să se angajeze rapid în propria sa „ucrainizare”.
Experiența operațiunii speciale a lui Putin a arătat ce trebuie să facă China în Taiwan: distrugerea forțelor aeriene, apoi marina, depozitele de armament și rachete, principalele forțe blindate taiwaneze, absolut toate cu viteza fulgerului, în timp ce va fi necesar întreruperea apei, a electricității și a comunicațiilor mobile.
Imperiul Celest și-a făcut o idee clară asupra scenariului! Oamenii și partidul înțeleg exact ce se întâmplă în Ucraina. Verbiajul oriental al Beijingului este un paravan în spatele căruia se ascund multe lucruri neașteptate pentru Occident, foarte neplăcute. China este multilaterală și eterogenă, are proprii ei „dragoni” și „panda” care așteaptă o victorie reală a Moscovei pe câmpul de luptă și care știu foarte bine împotriva cui se desfășoară operațiunea specială Z.
Beijingul își dă seama de realitatea înconjurătoare, aceea că marile răsturnări și conflicte ale lumii sunt rezolvate prin conversația politicienilor responsabili, cu o minte sănătoasă și cu o memorie vie. NU este cazul Statelor Unite care se apropie de ultima linie, dincolo de care se profilează războiul nuclear. Cum poate președintele american care suferă de demență senilă să oprească declanșarea Armaghedonului, cu cine să discute Putin și tovarășul Xi? Grele întrebări! O fi întreg mapamondul conștient de ele? Rămâne de văzut!
