Mizeria clasei politice reflectă, din păcate, starea societății la momentul actual. O societate profund radicalizată, antagonizată, talibanizată, hrănită ani de zile cu ură de profesioniști ai comunicării. Factorul rațional este puternic afectat de discursuri violente, profund duplicitare, de subiectivism partinic. Toate aceste lucruri influențează comportamentul politicienilor.
Sunt situații în care deciziile politice se iau sub imperiul raportării la electorat. Chiar când știu că ar trebui să voteze într-un anume fel, în consens cu interesul general, politicienii nu-și asumă asta fiindcă se întreabă: dacă votăm astfel, nu cumva ne îndepărtăm electoratul? Fiindcă el vrea altceva. Electoratul nefiind defel ghidat de cunoașterea reală a problemei, ci de ura față de partidele adverse. Și măcar că nu sunt convinși, politicienii votează în funcție de feedback-ul care vine dinspre propriul electorat, care trebuie satisfăcut.
De atâta timp tot spun că mai întâi trebuie să ne vindecăm noi de traumele subiectivismului și să judecăm detașat de simpatiile sau antipatiile politice. Care au puterea să ne schimbe percepția și logica. Abia atunci putem exercita o presiune pozitivă asupra partidelor, când vom judeca ghidați de principii și nu de simpatii și antipatii.
Păi dacă noi considerăm că tot ce fac ai noștri e bine, iar tot ce fac ăilalți e rău, fiindcă nu-i putem suporta, politicienii vor înclina totdeauna să-și satisfacă electoratul. Fiindcă voturile sunt mai importante decât consecințele deciziilor politice. Interesul de partid bate interesul general. Rezultatul? Imersia societală în magma pestilențială a obscenității publice. În pierderea lucidității e lectoratului de a vedea soluțiile.
A spus odată o vorbă mare Traian Băsescu. Mă refer strictamente la adevărul exprimat, nu neapărat la măsurile care au justificat declarația: „Există vremuri când politicienii ar trebui să guverneze pentru țară, nu pentru popor”. Se referea la acele momente în care deciziile politice trebuie luate în funcție de exigențele economico-sociale și nu de așteptările sociale de moment. Fiindcă electoratul n-are totdeauna la îndemână elementele pentru a evalua corect o situație. El este mai degrabă umoral decât rațional.
Atunci când politicile sunt adoptate în funcție de rațiuni științifice, chiar dacă pentru moment sunt dureroase, pe termen lung, bine explicate, vor deveni benefice pentru societate. Numai că asta presupune un consens politic și nu exploatarea cinică în interes electoral de către unele partide a unor măsuri raționale, corecte socio-economic, luate de către alte partide, totul în goana după voturi.
Doar așa ne putem vindeca, prin responsabilizarea clasei politice. Numai că asta presupune și un președinte adevărat, arbitru imparțial al scenei politice, nu lider informal al unor anumite partide. Prin urmare, vrem o clasă politică responsabilă? Atunci ar trebui să ne schimbăm noi primii. Și să-i sancționăm, să-i forțăm să ia decizii raționale, nu populiste, care urmăresc doar voturile noastre.
Autor: Angelo Davidescu
Domnule Davidescu, se pare ca sunteti printre putinii care recunosc acest lucru. Da, politicienii romani sunt oameni ca noi si dintre noi. Ei reprezinta oglinda fidela a poporului nostru. De zeci de ani continuam sa ne amagim ca suntem cei mai frumosi, cei mai harnici, cei mai destepti, cei mai cei… Refuzam sa ne recunoastem metehnele pentru a le putea vindeca si ii votam cand pe unii, cand pe altii si obtinem mereu aceleasi rezultate dezamagitoare. Atunci cand noi vom deveni schimbarea pe care o dorim, vom avea si politicienii dintre noi si ca noi care o vor putea infaptui. Inca de prin anii ’90, doamna Tia Serbanescu scria ca degeaba aruncam vina pe diversele partide politice, problema noastra o reprezinta factorul uman. Este trist acest lucru, dar daca nu vom face nimic in aceasta privinta, nu vom mai putea opri caderea noastra ca tara si ca popor.
E după chipul și asemănarea autorului, nicidecum a românilor, ai acelor români în sensul real, normal, al cuvântului. Iar când spun români adevărați, nu mă refer la acel segment al națiunii care a stat acasă la referendumul pentru familie, care-i anti-creștin și care deține slujbe cu titluri pompoase, englezite/franțuzite, pe la diverse corporații stabilite pe meleagurile autohtone! I-aș recomanda să-l studieze pe Eminescu, să-i înțeleagă fiecare cuvințel, poate în felul acesta își schimbă optica: https://anonimus.ro/2021/06/plebea-de-sus-face-politica-poporul-de-jos-saraceste-si-se-stinge-din-zi-in-zi-de-multimea-greutatilor/
Simion Bărnuțiu spunea la vremea lui: „Țineți cu poporul, dacă vreți să nu rătăciți drumul”.
Dacă ar exista (și există, dar nu avem cu cine s-o înființăm) o alternativă mai bună la colonialismul american și cel european care ne sufocă, dacă am abandona schema capitalismului politic care ne-a oferit vreme de 33 de ani doar pura exploatare, dacă am recurge la o politică „prin noi înșine” așa cum o caracterizase Ion C. Brătianu în perioada interbelică, dacă ar fi fost inițiate programe subordonate interesului național, atunci nu ne-am mai pune cenușă în cap considerându-ne paria Europei, ci am ține fruntea sus, fiind pe picioarele noastre! NU românul de rând, care se spetește cinstit și-i plătitor de taxe, este vinovatul de serviciu pentru imersia societală în magma pestilențială, ci reprezentanții transnaționali ai României, alături de servicii și de justiție. Opțiunea suveranistă rămâne singura valabilă în marasmul sexo-marxismului care ne amenință, iar cum aceasta NU avem cu cine s-o instituim, continuăm să „respirăm” atât cât s-o mai putea.
Am ajuns deja la suprasaturația purtatului pe umeri a tuturor nelegiuirilor făcute de conducătorii noștri! Aceștia NU își au originea din fibra poporului român, ci din aia talmudică, iar acuzația cu ieșitul la votare devine caducă, deja! Dacă votăm nu e bine, dacă nu votăm, la fel, deoarece alții profită de absența electoratului pentru a-i numi în funcție pe cei indezirabili. Toți ne învârtim în jurul cozii, fiindcă e târziu să mai schimbăm ceva! Sforarii decid la nivel mondial, în niciun caz noi! Iar câtă vreme existăm pe harta lumii, suportăm consecințele.