Chestiunea e simplă. I-a oprit Zelenski pe ruși cu întreaga sa strategie propagandistico-militară? Și cu toată susținerea pe care a cerut-o? Nu. Numai nesimțiții ar spune că da. Îi va opri în cele din urmă? Adică, îi va scoate din Ucraina?
Dacă ar fi pus în operă acordul de la Minsk din 2015, Ucraina ar fi rămas întreagă, rușii n-ar fi intrat, ar fi fost o țară federală ca Germania, tratatul garantat de Franța și Germania având chiar acest obiectiv. S-ar fi estompat conflictele interetnice și istoria ar fi avut un alt curs, cu mult mai bun, evident fără război. Dar Zelenski a încălcat acordul și a dat ordin de atac militar în februarie 2021 asupra Donbasului și Crimeii, ordin care nici măcar n-a fost pus în operă, dar care a creat o tensiune enormă, transmițând semnalul că nu va respecta acordul internațional.
Și cu ce s-a ales? Cu o țară distrusă, o parte semnificativă din teritoriu sub ocupație rusă, o criză umanitară colosală, mii de morți civili și zeci de mii militari. Că rușii au suferit și ei, cu siguranță, pierderi masive, neașteptat de mari, îl încălzește pe Zelenski în vreun fel? Și poporul ucrainian? Contează finalul: un dezastru apocaliptic.
Că SUA și NATO îl sprijină, o fac având propriile interese, într-un context global foarte complicat. Dar el, Zelenski, trebuia să găsească soluții pentru propria țară. Și, cu cât războiul va escalda, cu atât va fi mai rău. Își închipuie cineva pe planetă că rușii vor pleca cu coada între picioare de pe un teritoriu pe care trăiesc totuși ruși? Nu contează câte victime vor avea, ce costuri. Asta e și istoria lor. Altfel, Rusia încetează să mai existe. De aceea au pus pe masă inclusiv opțiunea nucleară. Aici nu e vorba despre justificări, ci realități efective.
Am văzut că unii generali și politicieni spun că Ucraina poate, totuși, să învingă. Unii spun că a învins deja. Ce-i, domnule, cu oamenii ăștia? Că, până la opțiunea nucleară, Putin mai are încă una, care este deja cerută la Moscova: mobilizarea generală. Nu am idee ce-ar însemna asta, în realitate, dar, cu siguranță, câteva milioane de ruși sub arme în câteva săptămâni. Ca în al doilea război mondial.
De aceea, cred că Zelenski va avea, mai devreme sau mai târziu, o problemă chiar cu poporul ucrainian. Eroismul este o virtute, fără doar și poate, dar nu în orice condiții vorbim despre eroism – trebuie să ai șanse și să pui înainte de toate interesul poporului. Îmi amintesc despre Saakashvili, fostul Președinte al Georgiei între 2008 și 2013: acum este este condamnat și arestat în Georgia, unde-și execută o pedeapsa, după ce fusese exilat.
De aceea, cred că trebuie să fim mai atenți. Înțeleg rostul propagandei de război, o componentă esențială a oricărui război. Dar asta nu înseamnă să ne pierdem rațiunea. În politică erorile se plătesc, pot fi totdeauna un câștig pentru inamici. Oare, cu politica sa, inspirată din istoriile medievale, Zelenski nu-i va face, la final, un mare cadou chiar lui Putin?
La noi, cei care au votat cu #rezist au din nou o cauză, luându-l pe Zelenski drept mare politician. Am văzut ce inspirați au fost când au votat-o pe Clotilde, Barna, Cioloș. Asta-i viața!
Autor: Aurelian Pavelescu
Cred că la întrebarea autorului ar răspunde cel mai bine principalul angajator/susținător al lui Zelenski care a fost Igor Kolomoiski, ce aparține evreilor hasidici, evrei care l-au ajutat activ pe Trump să o învingă pe Hillary Clinton în 2016, după care au primit multe beneficii de la cel de-al 45-lea președinte american, inclusiv dreptul de a remania puterea la Kiev. Numai că personajele importante cu rol decizional din rândul evreimii hasidice nu au reușit să-și consolideze perfect influența în Statele Unite sub Donald Trump, ceea ce le-a determinat, ca la alegerile prezidențiale din 2020, să nu-l mai sprijine, ci să recurgă la păstrarea multor poziții pentru viitor, una dintre ele fiind în Ucraina. Adică, Zelenski acționează acum nu numai la ordinul Washingtonului, ci oarecum la „perpendicularitatea” acestui indicator, dar are grijă să încline balanța într-o manieră totală către iudaicii lui Kolomoiski.
Și ca să închei, din lipsă de timp, Zelenski nu și-a propus niciodată să învețe (acest aspect nici măcar nu a fost scopul alegerii sale ca președinte) să fie politician, nici lider, pentru că așa cum a spus odată Otto von Bismarck: „Nu mă interesează intențiile tale – mă interesează posibilitățile tale”. Iar el, deocamdată, deține aceste posibilități, dovadă fiind faptul că nu dorește să se așeze la masa negocierilor, așa cum nu intenționează să pună capăt masacrului suferit de națiunea sa. Pacea nu-i „în cărți”, pare-se, iar peste 3 ani nu va mai avea nicio valoare. Motivele nu-s greu de intuit!