Banii sunt bucățile de metal sau de hârtie emise de țara în care locuim. Pentru mulți europeni, banii sunt hârtiile colorate emise de UE, nu de guvernul național. În bani poți măsura cât câștigi și ce poți cumpăra. Acum, Occidentul se confruntă cu inflația, iar oamenii văd că pot cumpăra tot mai puțin cu banii lor. În cele mai multe state occidentale, prețul carburanților a crescut cu peste 50% față de anul trecut. Prețul unor alimente s-a dublat, iar aceste majorări ale prețurilor sunt abia la început. Marea Britanie a avertizat că se confruntă cu cea mai mare scădere a standardului de viață începând din 1956, anul din care a început să se întocmească această statistică.
„Au trecut peste 40 de ani de la ultima inflație de asemenea amploare. Iar asta presupunând că cifrele de acum sunt corecte, ceea ce este puțin probabil. În Statele Unite, inflația oficială este de 7%, însă asta aplicând metodele noi de calcul. Dacă ar fi aplicate vechile metode, cele din anii 1970, cifrele ar fi duble. Iar această inflație se adaugă fenomenului numit ‘reduflație’ – nu numai că prețurile cresc, dar și ambalajele conțin cantități mai mici de produse, uneori și de o calitate mai proastă decât înainte.
Experții studiază cum să dea vina pentru asta pe altcineva decât pe cei care sunt cu adevărat responsabili. Unii spun că inflația se datorează problemelor de pe lanțurile de aprovizionare, din cauza întreruperilor cauzate de închiderea economiei în timpul pandemiei. Desigur, nimeni nu se întreabă de ce oamenii care au impus asemenea măsuri nu s-au gândit la aceste consecințe. Alții pun creșterea prețurilor pe seama creșterii bruște a cererii, după ce a trecut panica pandemiei. Alții, desigur, dau vina pe Rusia”, se arată într-un articol publicat de Taki’s Magazine (Panagiotis „Taki” Theodoracopulos este un jurnalist grec care, în 2002, a fondat împreună cu Pat Buchanan revista The American Conservative).
„Principalul motiv este altul – Federal Reserve și Banca Centrală Europeană au tipărit mii de miliarde de dolari și euro în timpul panicii covid. Atunci când lași oamenii fără locuri de munca, crește riscul protestelor, iar din acest motiv guvernele au scăldat populația în bani proaspăt tipăriți, ca un soi de asigurare împotriva protestelor. Problema cu acești bani este că nu dispar ca prin minune, așa cum au apărut. Prin urmare, vom avea mai mulți bani pe piață pentru prea puține produse.
Apoi s-au adăugat problemele sistemice create de o generație de lideri și economiști care au delocalizat producția. Iar la asta se adaugă incompetența liderilor. Ei au permis ca lanțurile de producție să devină tot mai vulnerabile, permițând companiilor să delocalizeze producția acolo unde forța de muncă era cea mai ieftină. Asta a făcut ca acum să fim dependenți de cele mai puțin organizate țări. Spre exemplu, în Ucraina se produce jumătate din neonul pentru laserele folosite la fabricarea cipurilor pentru computere.
Asta este doar o parte a problemei. De la apariția petrodolarului, America a putut să tipărească cât de mulți bani a dorit. Dolarul este valuta de rezervă a întregii lumi, de aceea dolarii vor avea întotdeauna unde să meargă. Pot fi folosiți pentru tranzacții comerciale, iar apoi sunt reinvestiți, în general de guvernele străine, din nou în obligațiuni ale Trezoreriei SUA. Această schemă susține cheltuielile uriașe ale Washingtonului.
Imperiul Global American a fost susținut în ultima jumătate de secol de o nouă formă a dreptului feudal de a emite monedă, de diferența dintre valoare banului și costul producerii lui și distribuirii lui. În trecut, regii și seniorii scoteau un profit din dreptul lor de a bate monedă. De regula, ei impuneau o taxă care se adăuga la costul total al metalului și al baterii monedei. Acesta era profitul regelui de pe urma emiterii monedei.
Începând din anii 1980, de la Acordul de la Luvru, Washingtonul a putut să schimbe dolarii proaspăt emiși pe titluri de valoare. În mod normal, asemenea operațiuni ar presupune creșterea inflației pentru populație, însă cum dolarul este moneda de rezervă a lumii, această inflație se întindea în întreaga economie mondială. Asta explică de ce rata inflației în SUA rămâne mică, atât timp cât creșterea economiei globale este relativ mare și atât timp cât lumea tolerează acest sistem.
Ultimele două condiții sunt cele care ne arată că inflația actuală nu va dispărea curând. Haosul creat de închiderea economiilor în pandemie a sugrumat creșterea economică globală. Dolarii și euro nu mai găsesc piețe cu mână de lucru ieftină. Rata de creștere a economiilor asiatice s-a redus de mai multă vreme. Apoi, Asia nu mai este paradisul mâinii de lucru ieftine, așa cum se întâmpla în anii 1980.
Cea mai mare problemă este că restul lumii nu mai este atât de interesat de un sistem care aduce profituri Washingtonului pe spezele restului lumii. China a început să-și manipuleze moneda de ani de zile, pentru a împiedica Washingtonul să-și exporte inflația în China. Apoi, China a început să construiască structuri financiare paralele, împreună cu Rusia și India, pentru a se sustrage regulilor perfide impuse de Washington.
Acesta este substratul războiului din Ucraina. Washingtonul a presupus că poate distruge rubla rusă și economia rusă. Rubla s-a prăbușit, însă rușii erau pregătiți pentru asta, iar rubla și-a revenit apoi la nivelul de dinaintea războiului. Această evoluție semnalează că avem de-a face cu o nouă realitate în lume. Washingtonul nu mai poate controla economia globală prin monopolul asupra monedei de rezervă a lumii.
De aceea, inflația de acum nu va fi nici tranzitorie și nici gestionabilă pentru Occident. Sistemul economic occidental se bazează pe dolar și, prin extensie, pe euro, care operează ca monede de rezervă a lumii. Datoriile masive ale statelor occidentale se bazează pe presupunerea că aceste state pot să emită oricând monedă, nu să creeze inflație și să reducă la zero rata dobânzilor pentru împrumuturile guvernamentale, cum fac acum.
Asta înseamnă că Vestul va deveni mai sărac și va ajunge aici într-un mod foarte dezorganizat. Nu va decădea doar nivelul de trai, ci se vor reduce drastic și cheltuielile guvernamentale. Statele bunăstării din Vest și mașina de război a Americii au putut funcționa doar când cheltuielile lor erau subvenționate de restul lumii. Lumea nu mai vrea să facă asta.
Occidentalii urmează a învăța că acele bucăți de metal și hârtie cărora le spun bani sunt mai mult decât un mijloc de a cumpăra lucruri. Ei sunt depozitarii unei valori, iar această valoare este forța culturală a societății care îi emite. Vestul este în declin de mai mult timp, însă acest fapt a fost mascat printr-o scamatorie financiară. Era banilor gratis a mascat marele jaf cultural al Vestului. Era aceasta a luat sfârșit, iar, în curând, occidentalii vor trebuie să plătească prețul”.
