Singurul naționalism care contează este naționalismul material

0

Consider că singurul naționalism care contează, și la noi, și la unguri, și la austrieci, și la americani, mînca-i-ar mama pe ei de naționaliști americani, este naționalismul material.

Adică economic.

Cu accent pe naționalism. E simplu să fii patriot. E mai complicat să fii naționalist. Să-ți aperi cu dîrzenie interesele, în detrimentul altora, într-un joc de multe ori de sumă zero.

Cu accent pe economic. Bani, dragilor. Plus valoarea, iubiții mei nativiști simbolici, cu nostalgii după Zalmoxe. Show me the money. Follow the money. It’s the economy, stupid.

Străinii pot să facă ce vor ei. Să proiecteze hegemonie simbolică. Să ne vînture Hollywood și Halloween pe la nas. Să ne îndemne să purtăm haine „nemțești”, iară nu ițari și ii și bundițe din blană de jder. Dar să nu vină să ne exploateze. Să sugă de-aici mai mult decît merită, conform unui calcul economic decent, echitabil ambelor părți.

Aici e singura problemă a acestei lumi plină de influențe simbolice multiple, de la Elvis la Toshiro Mifune și de la Beethoven la Michelangelo. Artă? Valori? Simbolistică? Ideologie? Sincretism, dragilor. Să fie mermeleală.

Cînd vine însă vorba de bani, se rupe filmul. Rîdem, glumim, banii trebuie musai să rămînă în țară. Nu să se scurgă viclean înspre Centrul imperiului, via paradisurile fiscale.

Banii să rămînă aici, să facem școli și să dăm pensii și să construim autostrăzi. Să fie bine, să nu fie rău, cum spunea distinsul analist geostrategic Gică Hagi. Banii să nu fie sifonați prin tot soiul de tertipuri imperialiste către stăpînii care aplică o singură regulă, „dreptate să fie, dar nu pentru căței”.

Francezii sînt tare naționaliști. Rîdem, glumim, banii rămîn în Franța. Austriecii? Mai ales ăia de prin Tirol, unde m-am învățat cu nărav să schiez? Ehehe, dragii moșului, habar n-aveți voi cît de naționaliști sînt austriecii. Rîdem, glumim, consumăm, plătim. Banii rămîn aici, la noi, la Viena și la Innsbruck. Nu la Munchen sau la Frankfurt sau la Paris.

N-am nimic cu străinii. Uneori mă închin cu smerenie la ei. Brel, Brel everywhere. Alteori îmi sînt dragi. De cele mai multe ori, îmi sînt indiferenți. Am însă ce am cu străinii care vor să scoată mai mulți bani din țara asta a noastră decît merită. Decît e cazul.

O relație economică justă? Da, cum să nu. Oferă servicii, le plătim. Au tehnologie, le plătim. Vor forță de muncă? Evident că le punem la dispoziție, dacă nu avem capital și nici know how tehnologic. Dar nu exploatare colonialistă. Cîștigă ei, dar să mai cîștigăm și noi, că doar nu s-a întîlnit hoțul cu prostul. Actorii lor și caii noștri. Munca noastră, resursele noastre, țara noastră și profitul lor.

Acum doi ani, cînd a murit taică-meu, Dumnezeu să-l odihnească, am scris un text din adîncul sufletului meu. Tocmai îl îngropasem cu două ore în urmă. Plîngeam și scriam.

Scriam despre Telega mea de unde toți străinii au luat cu hapsîna secole la rînd. Mai întîi sare, apoi petrol. Și n-a rămas nimic la Telega. Scriam și plîngeam și vă înjuram și vă blestemam. E o sărăcie la Telega cruntă. O sărăcie lipsită de nici un fel de noblețe. Căci sărăcia niciodată n-a fost nobilă, decît în basmele cu Winnetou.

Și făceam comparația între Telega și Salzburg, unde tot sare a fost, dar plus-valoarea acestei sări a rămas la austrieci, de-a răsărit de-a lungul timpului ditamai metropola strălucitoare și splendidă și creatoare de frumusețe atemporală. Mozart, Mozart everywhere.

Nu mi-am schimbat cu nimic gîndirea de atunci. Din contră. Tot ce s-a întîmplat în acești ani mi-a întărit convingerea că trebuie să fim naționaliști, al naibii de naționaliști. Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor. Dar că nu trebuie să ne pierdem în fentele simbolice ale primordialității iei și doinei și dorului și alte tunele dacice.

Singurul lucru care contează este să ne păstrăm banii în țară. Să ne străduim să fim naționaliști economic, exact cum sînt și francezii, și evreii, și americanii, și britanicii, și ungurii, și austriecii, atunci cînd e vorba de interes, de profit, de plus-valoare.

Să aplicăm legea, să nu-i mai lăsăm să sifoneze cu nesimțire, să rămînă banii în țară. Și atunci vom avea și stimă de sine, și bunăstare, și o limbă de care copiilor noștri să nu le fie rușine, și români care să nu mai plece din țară. Și destui bani să purtăm cele mai înflorate, mai absurde și mai scumpe ii, dacă asta vrem (eu nu).

N-am nimic cu ungurii. Îmi sînt dragi, căci sînt mîndri și aroganți și iubitori de artă și de cai. Și mai ales, iubitori de libertate. Cum ar trebui să fim și noi. Fix cum face Orban acum cu țara sa, de pune interesele Ungariei mai presus de interesele Centrului imperiului bruxellez, așa trebuie să facem și noi.

Aș avea ceva cu ungurii dacă ar vrea să crească influența altor țări la noi în Transilvania. Dar așa ceva nu se întîmplă, nu-i așa? Cum să se întîmple așa ceva? Nici vorbă…

La fel cum am și cu austriecii, chiar dacă schiez la ei. Căci au primit plocon Petromul și taie într-o veselie pădurile țării. La fel cum am și cu multinaționalele și cu băncile străine care, ce să vezi, sînt atît de amărîte, sărăcuțele de ele, încît ani buni la rînd nu au reușit să facă nici un fel de profit, aici, în amărîta asta de colonie, datorită priceperii de contabilitate creativă și de sifonat banii în paradisuri fiscale. La fel cum am și cu turcii care au supt sare secole la rînd de la Telega. La fel cum am și cu rușii care ne-au jefuit țara sub flamura comunismului și sub amenințarea tancurilor.

La fel cum am și cu acei români care pun genunchiul în fața străinilor și închină țara, să nu sufere Centrul imperial. Care pun mai presus interesele bruxelleze și ale marilor multinaționale decît interesele României. Care se vînd pe un blid de bani de oengeală și pe o fentă ieftină pe care o face Soros din șolduri.

Autor: Mirel Palada


Citește și:

„Sînteți proști și o să muriți săraci și proști pentru că țineți cu oricine altcineva, nu cu țara voastră, nu cu neamul vostru”

Sînteți niște proști. Sîntem niște proști. Românii sînt niște proști.
Românii nu sînt proști pentru că n-ar fi inteligenți. Nici pe departe. Sîntem la fel de deștepți ca toți ceilalți. Ci doar pentru că n-avem curaj și avem suflet de slugi (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.