Când se alege praful de tot ce e în jurul tău, iar tu dai o mână de ajutor, despre ce naționalism vorbim?

Văd apeluri pentru formarea unei Alianțe Suveraniste în România. Să zicem că s-ar face. Pe hârtie totul e posibil. Întrebarea este: ar avea public? Ar avea cine s-o voteze, într-o țară în care cetățenii, într-o largă majoritate, nu înțeleg ce-i aia „suveranitate” și la ce folosește ea? Să fim serioși! Nu înțeleg ei ce-i „social-democrația” sau „liberalismul! Subiectul cu „suveranismul” le dă greu! Iar asta cu „poporul român e naționalist, deci e de rău!”. NU are niciun temei în realitate. Nu ești naționalist pentru că la beție cânți „Noi suntem români!” Când se alege praful de tot ce este în jurul tău, iar tu dai o mână de ajutor să se aleagă praful cât mai repede, despre ce naționalism vorbim? Când nu scoți un cuvânt de indignare despre abuzurile pe care le suportă românii din afara țării, despre ce naționalism vorbim? Poate, spun poate, pentru că nu cred că sunt mulți din „specia” asta, să fie unii români naționaliști americani, sau europeni, iar asta nu din convingere, ci din motive strict egoiste.

În plus, valabil pentru toți, ce mai valorează votul? Vine unul cu o erată, și-ți anulează votul, și s-a terminat și democrația. „Suveranitatea” și „naționalismul”, în sine, nu te fac liber, și stăpân pe drepturile tale, Sunt doar amăgiri. E la fel în toată Europa, și în SUA. Rar vom mai vedea oameni prin secțiile de votare. Odată cu proiectul european moare și democrația. Nu avea cum dăinui, când cetățeanul o disprețuiește, și o face „țap ispășitor” pentru toate slăbiciunile democrației reprezentative, slăbiciuni care vin din refuzul tot mai evident al fiecăruia dintre noi de a fi cetățean, adică de a ne asuma responsabilități în spațiul public. Pentru că democrația are sens doar în spațiul statului național, și cu cetățeni dispuși să-și asume pomenitele responsabilități în cadrul statului. Asta e! Etichetele nu rezolvă nimic, și nu produc nimic. Dar încă mai credem în ele. Nu multă vreme. După care urmează fie tirania, fie haosul, fie amândouă.

Autor: Constantin Gheorghe