Franz Nopcsa (născut la 3 mai 1877, la Deva, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar, și decedat la 25 aprilie 1933, la Viena, Austria) a fost un baron transilvănean, aventurier, erudit, etnolog și paleontolog, unul din fondatorii paleobiologiei și studiilor de albanologie. Primele sale descoperiri paleontologice au avut loc la Sânpetru, în Țara Hațegului, unde era reședința de vară a familiei.
Astăzi vreau să aduc în prim plan un om nonconformist ieșit din tiparele vremii, descendent al unei importante familii nobiliare. Franz Nopcea (*Nopcsa – în transcrierea maghiarizată) a fost un baron excentric din județul Hunedoara, fiind recunoscut în întregul continent European. În România, puțini sunt cei care păstrează vie memoria părintelui paleobiologiei (*care se ocupă de originea și studierea fosilelor), acestui abil diplomat și spion, acestui călător neobosit.
Franz Nopcea a fost cel care a descoperit, în premieră, existența dinozaurilor pitici din Țara Hațegului. Ca savant, a fost atât de apreciat de lumea științifică internațională încât îl omagieză prin denumirea unor animale dispărute cu numele său: Nopcsaspondilus (*dinozaur sauropod din Argentina), Elopteryx nopcsai, (*dinozaur maniraptoran din România), Tethysayrus nopcsai (*dinozaur mosasauroid din Maroc). Tot Franz Nopcea a denumit unul din primii dinozauri descoperiți la Săcel – Titanosaurus Dacus – ca un ecou peste vremuri al simțămintelor pentru pământul strămoșesc.
Personalitatea Franz Nopcea este revendicat atât de austrieci și unguri, cât și de români ori albanezi. La cei din urmă, Franz este un erou. Atât de mult a fost iubit de poporul albanez pentru că a pus bazele albanologiei – care se ocupă de studierea culturii, limbii, etnografiei, arheologiei, legilor albanezilor – încât era foarte aproape de a deveni rege. La austrieci și unguri este considerat unul dintre cei mai mari savanți pe care Imperiul Austro-Ungar i-a avut, activând ca spion militar în cadrul administrației austro-ungare. Noi, cei de-un neam cu el, nu știm aproape nimic, însă originile sale sunt autentic românești.
Familia Nopcea a jucat, de-a lungul timpului, un rol important în istoria Transilvaniei. Strămoșii săi apar pentru prima dată în documentele de la jumătatea anilor 1300, în satul Silvaș, din Hațeg. Fiii lui Ivan de Silvaș (*strămoșul lui Nopcea) au luat parte la Bătălia de la Nicopole, alături de Mircea cel Bătrân și cavalerii cruciați.
Numele de Nopcea apare în anul 1460, și pare să fie un regionalism care indică momentul nașterii – „noapcea”. De atunci încolo, numele de familie s-a păstrat, devenind un blazon nobiliar cu timpul. În 1701, Curtea de la Viena acorda nobililor români ortodocși care treceau la catolicism anumite drepturi – printre care acelea de a avea reprezentanți în Dietă, ori de a se instrui în limba proprie. Se pare că atunci, o parte a familiei Nopcea s-a maghiarizat pentru a obține acele drepturi, devenind Nopcsa.
La 15 ani, Franz Nopcea vorbea fluent nu mai puțin de cinci limbi: româna, maghiara, germana, franceza și engleza. La vârsta de 18 ani, găsește primele oase de dinozauri pe domeniile castelului său de la Săcel din Hunedoara. Un an mai târziu, dezvoltă prima sa lucrare științifică despre geologia Țării Hațegului. La 20 de ani, autodidact, învăța osteologia pentru a putea studia fosilele de dinozauri, urmând ca doi ani mai târziu să publice prima sa lucrare paleontologică, numind o nouă specie de dinozauri – Limnosaurus Transilvanicus. De atunci, începe călătoria sa în Balcani.
Franz Nopcea a fost unul din cei mai prolifici savanți ai secolului XX. A revoluționat practic paleontologia cu teorii aflate cu mult înaintea timpului său: „Teoria originii păsărilor din dinozauri”, ori „Teoria sângelui cald la reptilele din mezozoic”. Atât de departe a mers cu studiile, încât a început să imagineze cum arătau dinozaurii, cum se mișcau și cum trăiau. De-a lungul vieții, a descoperit și clasificat 9 specii de dinozauri și vertebrate reptiliene. A învățat singur arheologia pentru a-i ajuta demersului său, realizând și primele studii sistematice din Țara Hațegului.
Timp de 10 ani – până la 36 de ani, Franz vizitează mai multe zone locuite de albanezi – Macedonia, Kosovo, Albania și Macedonia pentru a se ocupa de originea albanezilor. În acest răstimp, creează o nouă ramură de studiu menționată în primele rânduri – paleobiologia. El este cel care a publicat prima hartă geologică a Albaniei – hartă care încă se folosește și astăzi.
Întors în țară (*Austro-Ungaria), activează ca spion militar împotriva României, deghizat ca cioban în zona munților Retezat. Este decorat pentru serviciile aduse Imperiului, însă se produce Marea Unire, iar Imperiul este fărămițat. Este declarat astfel inamic al statului român și trebuie să părăsească domeniul de la Săcel. Doi ani mai târziu, primește grațierea lui Ferdinand, fiind invitat să lucreze pentru Institutul Geologic Român. Este atacat și bătut de localnici când se întoarce.
Franz Nopcea pleacă în Ungaria, unde devine director al Institutului Geologic Regal din Budapesta. La 56 de ani se sinucide însă la Viena, din pricina unui declin financiar, pe care Franz îl considera nedemn. Înainte de a se împușca în cap, savantul își omoară asistentul (*posibilul partener de viață) în somn.
În anii ’50, domeniul și castelul de la Săcel a fost realmente devastat de noul regim comunist. Au defrișat parcul, au secat iazurile, au distrus grădina și au ars toate cărțile din bibliotecă. Martorii oculari au povestit că a fost nevoie de trei zile pentru a arde toate cărțile și caietele legate cu piele groasă de vită. După ani, castelul a devenit gazdă pentru o școală destinată copiilor orfani. După instaurarea democrației, castelul și domeniul și-au pierdut orice utilitate, acum zăcând în ruină.
Text realizat de Andrei Mihai Drăgulin, fondatorul «Academiei de Cultură»
Și-acu’, eu ar trebui să ridic osanale unui homosexual, doar pentru că a descoperit dinozaurii pitici din Țara Hațegului??? Ba, mai mult, sunt nevoită să acord atenție unu pacient depresiv, neevaluat de personal specializat la vremea lui, care și-a materializat intențiile suicidare!
Unii au ajuns să scrie articole despre știința care se ocupă cu studiul fosilelor – paleontologia, despre misiunile ei extrem de interesante, fabuloase pe alocuri (iar cei care au studiat-o, pot afirma cu certitudine acest lucru), dar executate de indivizi patologic deprimați și pederaști pe deasupra! Într-adevăr, românii țin pasul cu vremurile! Nu și cu Dumnezeu și cu poruncile sale! Cetățile Sodoma și Gomora au fost distruse din porunca Creatorului, tocmai din cauza fărădelegilor care se petreceau acolo. Parcă vrem să atragem urgia și asupra noastră, că în rest o ducem nemaipomenit! S-o fi întrebat cumva tovarășul autor, înainte de-a oferi asemenea detalii, dacă nu cumva expunerea sa poate să fie citită și de copii? Cam care ar fi fost mesajul (subliminal, desigur) care ar fi ajuns la creierașele lor?
Săracul Georges Cuvier se întoarce în mormânt de rușine!
Chiar deloc nu mă interesează câte limbi vorbea Franz Nopcea și ce ocupație avea el la 15 ani, din moment ce era dus cu pluta! Păcat de frumusețea și mai ales importanța descoperirilor!