La data de 18 mai 2015, lumea medicală a Vasluiului avea să se despartă de unul din cei mai ilustri medici pe care aceste meleaguri i-a cunoscut în istoria lor, dr. Augustin Ilieș. O moarte violentă avea să pună capăt unui destin medical care, de-a lungul a treizeci de ani, a înnobilat activitatea breslei medicale din această parte de țară, nu rareori vitregită de soartă și vicisitudinile vremurilor. Tristețea și durerea momentului aveau să-i adune din nou pe cei care l-au cunoscut și prețuit cu adevărat.
Ca medic, sunt unul dintre cei cu care a colaborat aproape zi de zi, de o manieră foarte stransă și apropiată, dată fiind diversitatea patologiei copilului pe care o abordam în secțiile noastre. Colaborarea a fost una de excepție și pot spune cu satisfacție că am reușit împreună să rezolvăm cazuri deosebit de complexe, într-o perioadă când patologia copilului era extrem de bogată și deosebit de grea.
Nume de rezonanță pentru spitalul și zona noastră, dr. Augustin Ilieș a făcut parte din acea categorie de medici care s-au identificat cu necazurile și problemele oamenilor din zona în care destinul i-a hărăzit să muncească, ceea ce avea să-l consacre ca personalitate de referință a locului.
Născut pe meleagurile de legendă ale Maramuresului, la data de 16 mai 1951, în localitatea Poiana Botizii, comuna Băiuț, în familia Mariei și a lui Pantelimon Ilieș, va absolvi cursurile liceului teoretic din Târgul Lăpuș, după care va urma cursurile Facultății de Pediatrie din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din Iași, pe care le absolvă în anul 1978. Se va specializa în chirurgie și ortopedie pediatrică, în perioada 1981-1985, la spitalele «Grigore Alexandrescu» și «Marie Sklodowska Curie», din București, la școala celebrului chirurg pediatru Alexandru Pesamosca, și va lucra cu iluștrii chirurgi ieșeni Nae Niculescu si Gabriel Ionescu.
În anul 1992, va obține titlul de medic primar, iar imediat în anii următori va face două specializări în Occident, la Dundea General Hospital (Marea Britanie) și Liege (Belgia).
Din anul 1985, dr. Augustin Ilieș a trudit neîntrerupt, timp de 30 de ani, în Spitalul Județean Vaslui, operând și redând sănătatea la peste 200.000 de copii. Și-a făcut astfel datoria față de bolnav, față de profesia pe care și-a ales-o, slujind, în același timp, cu cinste și devotament chirurgia pediatrică, pentru delimitarea și afirmarea căreia a luptat cu perseverență. A reușit astfel să înființeze, mai întâi, compartimentul de ortopedie și chirurgie pediatrică (1990) și apoi secția de profil (1992) pe care a impus-o pe plan național prin realizările sale, prin prezentarea cazuisticii și rezultatelor sale în peste 30 de lucrări științifice la congresele naționale de profil. A fost membru activ a trei societăți medicale naționale și membru fondator al Societății Balcanice de Ortopedie și Chirurgie Pediatrică, de asemenea, a colaborat la revistele Pediatria, Revista Medico-Chirurgicală și Pagini Medicale Barlădene. Prin toate acestea, avea să cinstească memoria maeștrilor săi, pe care îi evoca de fiecare dată cu căldură, și a ridicat prestigiul unității noastre.
Evocarea personalității sale nu ar fi completă dacă nu am prezenta calitatea sa de om al cetății, de cetățean care s-a integrat în colectivitatea locală, nu numai sub aspect profesional, ci și social și chiar politic. Sub acest aspect, a îndeplinit responsabilități în cadrul sistemului medical pe linie managerială, în calitate de director adjunct și apoi director, iar pe linie socială, ca președinte al Sindicatului Independent al Medicilor. A fost consilier municipal în mai multe mandate, calitate în care a militat pentru rezolvarea unor probleme punctuale din sănătate, mai ales sub aspectul finanțării. Răsplata acestor realizări avea să vină cu timpul, pentru că, dincolo de respectul colegilor pentru profesionalismul său, dincolo de recunoștința părinților micilor săi pacienți, a venit și recunoașterea oficială prin «Meritul Sanitar», în 1988, și titlul de «Cetățean de Onoare al Municipiului Vaslui». Cu toate aceste realizări, avea să trăiască însă, în felul său, dezamăgirea zilelor noastre, când munca și locul medicului sunt aruncate în derizoriu, când toată lumea știe tot, poate tot, se antepronunță, când medicul este vinovat de orice eșec și taxat ca un paria de o lume ignorantă, lipsită de repere morale, o lume a cărei conștiință este alimentată de o media care toacă toată ziua banalul și nefirescul în numele unei libertăți distructive, într-o etapă când trăim un adevărat război al românilor împotriva românilor. Ceea ce este mai periculos pentru practica noastră este faptul că lumea a ajuns să nu mai înțeleagă că medicul nu gestionează viața, ci doar sănătatea, și aceasta doar în limitele științei lui și a realităților concrete în care lucrează. Mai mult, o cutumă veche de când există profesia de medic spune că singura culpă care i se poate imputa medicului este reaua credință, și nu orice detaliu care ridică suspiciunea de culpă medicală, pronunțată cu asiduitate chiar de unii medici într-o lipsă totală de tot ce înseamnă etică, bioetică și deontologie medicală. Aici, doctorul Augustin Ilieș avea dreptate când, citându-l pe marele nostru Nicolae Paulescu, spunea „medicul tratează și doar Dumnezeu vindecă”, idee pe care o susținea cu toată convingerea.
Volumul enorm de muncă, birocratizarea excesivă a actului medical, stresul zilnic generat de activitatea sa aproape permanentă, toate aceste aveau să-i secătuiască încet resursele rațiunii, alunecând treptat într-o depresie în vecinătatea căreia ne aflăm mulți dintre noi. Pentru căm în timp, cumulându-se, toate acestea au condus la construirea tragicului deznodământ.
Portretul doctorului Augustin Ilieș ar fi incomplet dacă nu am sublinia latura creștină a personalității sale. Pentru că, prin tot ce a făcut, a fost un om al bisericii, un creștin practicant, calitate în care a activat ca membru al adunării parohiale al parohiei Sf. Parascheva și chiar membru al adunării eparhiale a Episcopiei Hușilor, pentru un mandat de patru ani (2004-2008). A contribuit la ridicarea capelei cu hramul Izvorul Tămăduirii din incinta Spitalului Județean Vaslui, de asemenea, este ctitorul unei biserici de lemn, în stil maramureșan, ridicată în satul său natal, Poiana Botizii, activități și realizări care îi înnobilează personalitatea. Cu regrete în inimile noastre și cu sufletele cernite, nu ne rămâne decât să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-i ierte gestul, pentru a ajunge și el acolo unde orice bun creștin nădăjduiește să ajungă. Minunatei sale familii, puterea și tăria de a trece peste această grea pierdere, pentru a-l pomeni și cinsti așa cum se cuvine. Pentru noi, rămâne un reper profesional și etic.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace.
Dr. Valeriu Lupu