Războiul din Ucraina a fost, până acum, mult mai mult decât un război mental al unui singur om, Putin, împotriva armatei ukrainiene susținută pe față de SUA, UK și NATO, așa cum ni s-a tot cântat pe la posturile bine mituite (pardon, miluite) ale sistemului, de către generalii noștri obosiți de atâtea pensii speciale și nefăcut nimic o viață-ntreagă. Că generali avem, slavă Sistemului, dar armată și soldații patrioți, servicii în slujba intereselor poporului !?!?
Să revenim însă, războiul de până acum, ziceam, a fost, „mai presus de toate, un război de MMS-uri, farse, și operațiuni de psiho-informare desfășurate de o armată de influenți, agenții de PR, consilieri NATO și CIA, strategii politici străini, lobbyiștii de la Washington D.C. și ai unei rețele media legate de serviciile de informații” (Fragment dintr-un articol de E. Pietrobon, în Osservatorio Globalizzazione ).
Acum nu mai există nicio îndoială că Occidentul, condus de SUA, a câștigat bătălia propagandei, a publicității, a persuasiunii mass-media, a construcției de modele estetice, a impresiilor și a imaginilor pe toată linia cu mult înainte de conflictul ucrainean. Statele Unite sunt cele care domină imaginile transmise de aceste portavioane consensuale care sunt CNN, rețelele sociale de la Hollywood și California, prin intermediul infotainmentului importat.
Victoria reală însă, cea a forțelor reale din teren, a fost atât de clară, de absolută, totală și de durată, încât a creat un risc semnificativ, și anume că propaganda asta numerică și sistemică nu mai este doar un instrument de înșelăciune în mâinile supușilor machiavelici, ci a creat, după două generații de triumfuri, o bulă de imagini și credințe autoreferențiale din care trăiesc acum chiar și clasele conducătoare occidentale.
Întrebarea crucială care se pune este aceea de a înțelege dacă triumful nelimitat al persuasiunii și al imaginarului, independent de orice abilitate de a analiza realitatea crudă, dar adevărată din teren, este suficientă pentru a curba realitatea însăși, pentru a o supune, așa cum își imaginează unii maniaci de informatică, pr, imagini și manipulare.
În Occident, cel puțin atâta timp cât rafturile supermarketurilor vor rămâne pline, este probabil ca guvernului imaginației manipulatoare să-i fie suficient. Oamenii – cel puțin o mare parte dintre ei – vor continua să vadă tot ce li se întâmplă doar prin intermediul ecranelor, a mass-media oficiale, se vor mulțumi cu ceea ce li se dă, li se oferă ochelari (ca cei care fac un Covid dur cu trei doze de vaccin și mulțumesc cerului pentru că „cine știe cum ar fi fost fără el”). Și uită că rafturile lor de supermarketuri, sau pompa de benzină, sunt aprovizionate doar pentru că în alte locuri îndepărtate sunt milioane de oameni care se luptă cu capul în jos, care nu își pot permite o deconectare la fel de totală ca a noastră între realitatea cu care operează și propria lor imaginație.
Și să fim bine înțeleși, această situație nu este așa pentru că aceștia mulți sunt străini sau total imuni la bombardamentele portavioanelor ideologice americane. Dar viața lor de zi cu zi îi obligă să perceapă o anumită distanță, o anumită abstracție, poate amuzantă. Pentru occidentali, victoria asupra guvernării imaginației noastre va fi suficientă pentru a ne ține în lanțuri invizibile, și deci invincibili și că, deci, nu trebuie să ne amăgim cu realitatea, cu duritatea ei formată din muncă, sânge, sudoare și pământ. Că aceasta din urmă, nu va avea niciodată ultimul cuvânt.
Și așa a fost întotdeauna.
A fi „de partea dreaptă”, ,,axa binelui”, conform codului sacru al Hollywood-ului și influențatorilor lor de pe Instagram nu ne va proteja deloc.
Post Scriptum:
Vă reamintesc aici pe scurt teza noastră, cadrul nostru analitic de bază:
Sistemul se luptă să se perpetueze; exploatarea celor ce muncesc nu mai este ceea ce era! Cel puțin vechea exploatare bună, cea a muncii, cea care a permis straturilor superioare să domine, să înstrăineze și să proletarizeze muncitorii și clasele de mijloc. Acesta devine mai dificil și în orice caz insuficient pentru a reproduce sistemul identic și a ține „iobagii” liniștiți.
Pentru a reproduce sistemul atunci când se împiedică pe planul real, fizic și material, descoperirile lingvisticii, semiologiei, antropologiei și ingineriei sociale au făcut posibil să se joace pe un alt registru, și anume disjuncția dintre sens și vorbire, cuvinte și lucruri, povești, discursuri, narațiuni, pe scurt, corpuri și umbre. Vechile disjuncții dintre muncă-valoare, valoare-utilizare, valoare-schimb au fost înlocuite cu disjuncția sensului, cea a semnificantului, semnificatului, adică vorbirea cu realitatea. Vorbirea, scrisul, cuvintele, NU mai reflectă adevărata realitate. Este foarte grav, toate narativele sunt minciuni fabricate cu un scop ascuns. Sensul a devenit interzis oamenilor de rând.
Pentru a simplifica, am intrat iată în lumea lui Orwell. Situația noastră actuală lăsa în urmă chiar și pe Adlous Huxley cu tot cu a sa Minunantă Lume Nouă. În curând probabil, tot mai mulți vor înțelege mai bine de ce ORA 25 este atât de actuală. Am despărțit, umbrele de trupuri, cuvintele de sensul lor, am tăiat propozițiile din realitatea pe care o reflectau, pe scurt, ne-am construit un Imaginar în care îi facem pe cei dominați să trăiască. Odată cu construirea acestui imaginar nu doar că le modificăm comportamentul, dar încetul cu încetul creăm un Om Nou și mai ales o nouă realitate, o nouă lume. O lume paralelă. Disjuncția dintre Imaginar și Real este posibilă, așa cum spun adesea, și asta pentru că încă mai sunt oameni care se țin de Real și sunt eficienți. Aceștia, ei sunt cei care susțin precum Atlas, Greutatea Lumii. Dar atenție, totul se poate fisura într-o zi…
Occidentalii, ca grup, sunt exploatatori ai acestor oameni care au rămas foarte puțin la număr în țările lor occidentale, sunt fie în țările noastre, fie în altă parte. Și de aceea lumea continuă să funcționeze, ei sunt cei care fac treaba murdară, care produc lapte unt brânză și ouă, scot și gaze și petrol, pun sămânța-n brazdă, pentru ca alții (vezi generalii noști cu gușă și grumazuri groase, care n-au fîcut nimic toată viața) să se bucure de toate aceste produse la prețuri minime. Aceasta este diviziunea supremă a muncii! Și datorită acestui fapt, rafturile sunt încă pline.
Într-o zi însă, va veni Reconcilierea, adică Imaginarul se va ciocni cu Realul. Acesta este ceea ce se va întâmpla într-o zi în sfera financiară, care este locul privilegiat pentru exercitarea și producerea imaginației și a întregii puteri. Dar poate apărea și în altă parte, în războiul actual. Actualul război este o ciocnire între imaginația omnipotenței occidentale și realul întruchipat de rezistența Rusiei, capabilă șă-și asume ceea ce mulți au renunțat să o facă, moartea.
Preluare: Dincolo de Orient si Occident
