Cu mass-media la război

0

Întâi o precizare: în acest articol înţeleg prin „presă”, prin „mass-media”, tot ce oferă un produs publicistic: televiziuni, ziare, bloguri, platforme media.

Cred că nimeni dintre cei cuplaţi cât de cât la actualitate nu se mai iluzionează că în vremuri de război mass-media poate rămâne pe deplin obiectivă şi echidistantă. Propaganda este o armă esenţială, mai ales acum, în epoca Internetului, când mesajele pot ajunge la milioane de oameni instantaneu.

Prin urmare, toţi cei care spun că „presa minte şi manipulează” au dreptatea lor şi pot aduce oricând argumente în sprijinul acestei dreptăţi, în vreme ce aceia care idealizează presa îşi avariază grav credibilitatea.

Şi atunci consumatorii de presă ce să facă? Cum să se plaseze ei faţă de acest tip de produs care dă dependenţă şi care, în momente cruciale ale vieţii, încearcă să-i manipuleze?

Aud tot mai des în ultima vreme, ca o formă de protest, dar şi de auto-apărare, următoarea placă: eu nu mă mai uit la nicio televiziune de ştiri şi nu mai citesc niciun ziar. Sunt scârbit/ă, toţi mint, nu mai poţi avea încredere în nimeni şi în nimic. Chiar aşa? Nici măcar în propria judecată? În propriul discernământ?

Când o astfel de soluţie drastică (nu televiziunilor de ştiri, nu ziarelor) este adoptată de persoane vârstnice, retrase într-un univers al lor personal, extrem de îngust, pe care nu le mai interesează decât sporadic viaţa socială, poate fi de înţeles.

Dar când auzi asta de la tineri efervescenţi, de la participanţi pătimaşi la tumultul de zi cu zi al cetăţii, de la persoane vocale şi combative (în sensul că emit cu aplomb în cercurile lor de cunoscuţi opinii politice sau legate de cotidian), faptul te contrariază.

Bun, şi dacă nu te mai uiţi la ştiri atunci de unde te informezi?

Cel mai des răspunsul este: de pe Internet. Acolo pot găsi surse în care am încredere, care să mă informeze corect!

Acesta mi se pare un drum înşelător, cel al aşa zisei informări corecte pe Internet. Un drum pornit cu stângul, cu şanse mici de reuşită.

Există, într-adevăr, şi pe Internet informaţiile corecte. Trebuie, însă, să le cauţi bine, să fii judicios şi să ai o dorinţă reală de a afla adevărul şi nu de a-ţi confirma, neapărat, prejudecăţile.

Capcana şi momeala Internetului se află în Grupul de Prieteni. În timp ţi-ai format pe Facebook sau pe alte platforme de socializare un grup de prieteni după afinităţi, preferinţe, hobby-uri simpatii, uri. Motociclişti, rockeri, lgbt-işti, suveranişti, globalişti, progresişti, antibăsişti, antipesedişti, ecologişti, pro-ruşi, pro-americani etc. etc. etc.

Te simţi bine în grupul tău virtual de prieteni pentru că acolo auzi doar ce-ţi convine! Având toţi proximativ aceleaşi păreri ca şi tine nu te contrazici cu ei, nu te enervezi, nu ai parte de certuri, eşti deştept, eşti ascultat, eşti confirmat, eşti lăudat. AI MEREU DREPTATE!

În realitate, însă, ţi se prezintă doar o faţetă a realităţii: aceea a grupului, aceea cu care te simţi tu confortabil.

Adevărata informare corectă (nici asta 100% sigură şi completă) începe prin a consulta toate sursele solide disponibile: şi cele care îţi plac, şi cele care nu-ţi plac, şi cele de dreapta, şi cele de stânga, şi cele care ţin cu NATO şi cele care servesc Rusia. „Solide” însemnând că au totuşi la activ ceva indicatori de calitate, de experienţă, de notorietate, de acoperire, de mijloace umane şi tehnice, de istoric, de audienţe, de surse.

După această documentare „generalistă” urmează etapa a 2-a a informării corecte, cea mai importantă, dar şi cea mai grea, de care cei mai mulţi fug: filtrarea prin sita judecăţii proprii a informaţiilor obţinute în prima etapă. Activarea discernamantului. Acum se elimină fake-urile, exagerările, partizanatele, subiectivismele stridente şi se reţin doar informaţiile cu grad mare de credibilitate (transmisiuni în direct, filmări ce nu pot fi trucate, ştiri confirmate de ambele părţi beligerante…).

La final intervine rationamentul si concluziile fiecăruia pentru a formula o opinie cât mai corectă.

Cum să nu te uiţi la televiziunile de ştiri dacă te interesează cu adevărat ce se întâmplă în războiul Rusia – Ucraina? Normal ar fi să te uiţi la toate şi să „furi” adevăruri de la fiecare. Dar, dacă nu suporţi A3 sau RTV, uită-te măcar la DIGI 24 sau la Realitatea sau la B1. Meniul e bogat! Aaaa, toate televiziunile româneşti „sunt de kko”? S-au aliniat alături de UE, de NATO şi mint? Fie şi asta! Există posturi internaţionale pe care le poţi accesa: BBC, CNN, Al Jazeera, TF1… Da, din păcate la televiziunile de ştiri ruseşti nu prea ajunge cablul din România. Însă, chiar dacă ar ajunge, se pare că acestea sunt foarte zgârcite cu informaţiile despre război, cu scenele filmate direct pe front.

Ca şi televiziunile de ştiri şi Internetul a devenit o super armă de război. Manipulează chiar mai amplu şi mai eficient decât televiziunile. Puţini realizează amploarea reală a fenomenului. Puterea extraordinară de penetrare a manipulatorilor prin Internet atinge chiar şi unităţile minuscule în care diverse categorii de cetăţeni socializează. Bloguri şi vloguri cu doar câteva sute sau mii de vizitatori devin ţinte pentru aceşti manipulatori prin Internet.

Vă dau exemplul blogului meu. Periodic, la anumite articole pe teme politice sau sociale mai sensibile, apar din neant şi într-un interval de timp foarte scurt (1-2 ore) valuri masive de voturi (între 500 şi 5000) direcţionate într-un singur sens. Ele au clar o organizare şi un scop manipulatoriu în spate. Poate vă imaginaţi că sunt dintr-o singură tabără. Vă înşelaţi. Vin şi din direcţia iohaniştilor, şi din cea a pesediştilor, şi din cea pro-americană şi din cea pro-rusă.

Uneori atacurile mă vizează direct pe mine, ca titular al blogului. Cele mai evidente atacuri concertate împotriva mea au fost cele din vremea în care îl criticam pe Traian Băsescu, pe Laura Kovesi şi pe freneticii lor susţinători, precum şi cele de acum, din timpul războiului din Ucraina. Atunci mi se reproşa că sunt duşmănos cu Băsescu si Kovesi, acum că m-am aliat cu ei împotriva lui Putin. Am dat acest exemplu ca să înţelegeţi că grupurile de atacatori care acţionează pe Internet nu au o singură orientare. Ele sunt coagulate de anumite comandamente care cu asta se ocupă: cu un soi de luptă ideologică la nivelul consumatorilor de mass-media. Direcţiile de atac ale acestor troli se schimbă în funcţie de interese, metodele lor, însă, rămân aceleaşi: asalturi în haită cu sute, chiar mii de voturi şi comentarii unidirecţionate, zeci de nick-name-uri noi, care după ce-si termina misiunea dispar, comentatori apăruţi din neant exact la momentul oportun şi pledând la unison, o aceeaşi persoană intervenind pe blog sub mai multe identităţi etc.

Da, mass-media mai minte, mai manipulează, mai este partizană, mai urmăreşte şi scopuri egoiste care intră uneori în coliziune cu obiectivitatea. Dar ea ne oferă şi o cale, printre cele mai directe, spre adevăr.

Chiar acolo unde nu te aştepţi poţi găsi o informaţie utilă, pe care ceilalţi, din partizanat sau neatenţie, nu au făcut-o publică. Astfel, răsfoind ieri toată presa centrală, am descoperit în EVZ o ştire, defavorabilă curentului anti-Putin, ştire ce mi s-a părut extrem de importantă: Ungaria, prin vocea premierului Orban, se delimitează de anumite sancţiuni ale UE împotriva Rusiei. Iată ce declară Viktor Orban:

„Budapesta va lua acele măsuri care îi va permite să rămână în afara acestui război. De asemenea, Ungaria nu dorește ca Rusiei să-i fie impuse sancțiuni care să-i afecteze interesele”.

Azi ştirea a fost preluată de majoritatea televiziunilor de ştiri, dar abia după ce Ungaria a renunţat la refuzul de a primi refugiaţi din Ucraina, iar Viktor Orban a declarat că ţara sa nu va folosi dreptul de veto sancțiunilor Uniunii Europene împotriva Rusiei.

Mai ales în vremuri grele, ca acum, când întâi pandemia şi apoi războiul au generat o gravă alterare a obiectivităţii şi echidistanţei mass-media, a ne informa corect devine o măsură de auto-apărare.

Aveţi răbdarea şi înţelepciunea să vă informaţi din toate direcţiile, să ascultaţi toate părţile, şi abia apoi, după ce aţi reţinut ştirile cele mai credibile, aspectele cele mai greu de contestat, analizaţi şi decideţi.

Feriţi-vă de fanatism, de intoleranţă, de ură. Acestea îşi distrug purtătorul, precum în fabula cu scorpionul şi broasca.

Preluare: conteledesaintgermain.ro

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.