În epoca post-sovietică a devenit o modă să se atribuie toate evenimentele geopolitice rădăcinilor lor de clasă. Războaiele coloniale au fost explicate prin intermediul propagandei burgheze, în vreme ce războiul împotriva terorii a fost motivat prin așa-zisele problemele ale „securității naționale”. Criza din Ucraina reprezintă un exemplu în acest sens.
Operațiunea militară a Rusiei în Ucraina a fost etichetată de detractorii occidentali drept război fără niciun motiv. Dar în spatele ideologiei și propagandei capitaliste se află lupta de clasă care are loc pe scena mondială pentru multipolaritate, unde conflictul ruso-ucrainean este doar unul dintre punctele de foc.
Vladimir Lenin, probabil, unul dintre cei mai faimoși revoluționari marxiști care a prezentat o teorie modernă a relațiilor internaționale, bazată pe lupta de clasă provocată de imperialism, a ajuns la concluzia că dominația monopolului și a capitalului financiar a împărțit lumea în colonii și națiuni asuprite.
În acest fel, autodeterminarea acestor națiuni avea să devină principalul pilon al luptei pentru socialism în întreaga lume. Fără autodeterminare, popoarele muncitoare și asuprite ale lumii ar fi suferit pierderi incomensurabile din cauza flagelului stăpânirii coloniale și a triplului său rău: ocupația militară, jefuirea economică și discriminarea rasială.
Multipolaritatea reprezintă o continuare a luptei pentru autodeterminare în epoca modernă. După ani de iluzii imperialiste ale neoliberalismului de tipul: „sfârșitul istoriei” și „nu există alternativă”, tendința către o lume multipolară demonstrează că exact opusul este adevărat.
În fiecare colț al globului, dominația unipolară a imperialismului american se prăbușește din cauza propriilor sale contradicții. În Europa, imperialismul american amenință să întrerupă aprovizionarea cu energie și să cufunde într-o stare de declin permanent ceea ce a fost cândva centrul dezvoltării capitaliste.
În America Latină, guvernele rebele de stânga conduse de Cuba, Venezuela, Nicaragua, Bolivia resping dominația SUA, urmărind dezvoltarea și integrarea socialistă centrate pe oameni.
În Africa, jefuirea și militarizarea acestui continent, conduse de Statele Unite, a forțat multe țări să caute relații mai puternice cu China și Rusia.
China și Rusia sunt în fruntea unei lumi multipolare. Sistemul de guvernare socialist al Chinei a pătruns echilibrat într-un sistem economic global instabil dominat de capitalism, menținând în același timp controlul statului asupra domeniilor cheie ale economiei, cum ar fi energia, terenurile agricole, transporturile, resursele naturale și finanțele. Acest lucru a permis Chinei să se ridice în vârful scării economice ca un inovator de top în domeniul tehnologiei înalte și să rezolve probleme precum sărăcia și sănătatea publică. Rusia a ieșit din prăbușirea catastrofală a Uniunii Sovietice restabilindu-și suveranitatea națională și devenind o putere economică și militară majoră în cel mai scurt timp posibil.
Deși există multe diferențe între Rusia și China, ele împărtășesc totuși un angajament față de dezvoltarea suverană și autodeterminare. Alianța dintre China și Rusia include o rezistență fermă la sancțiunile americane și occidentale nu numai în cadrul propriilor societăți, ci și în cadrul națiunilor mai mici din Sudul Global, cum ar fi Coreea de Nord, Cuba și Siria.
China și Rusia au condus eforturile de a găsi soluții pașnice acolo unde SUA tocmai au început un război. În timp ce americanii folosesc forța militară în politica lor față de Siria, Ucraina și Coreea de Nord, China și Rusia se poziționează drept campioni ai păcii în Consiliul de Securitate al ONU și într-o altă serie de organizații multilaterale care includ BRICS, Organizația de Cooperare din Shanghai și proiectele de infrastructură ale Inițiativei Belt and Road și ale Uniunii Economice Eurasiatice, care oferă căi comune spre integrare și dezvoltare economică.
Eforturile Rusiei și Chinei pot sta la baza multipolarității. Dar ce este cu adevărat o lume multipolară? În primul rând, aș defini-o ca pe o lume în care există multe sisteme de dezvoltare, uneori contradictorii și conflictuale între ele, alteori cooperând, dar toate având drept punct de convergență suveranitatea. Unii văd această dezvoltare în termeni abstracți, eliminând multipolaritatea de caracterul său de clasă. Or, un asemenea raționament se distinge ca fiind o greșeală colosală. Multipolaritatea nu este o dezvoltare favorabilă, ci tocmai rezultatul luptei de clasă.
Războiul imperialismului american este un război pornit împotriva autodeterminării și suveranității, adică a multipolarității. Pentru imperialismul american, unitatea popoarelor oprimate ale lumii constituie principalul inamic al dominației sale unipolare, necesară pentru maximizarea profiturilor capitaliste. Subminarea unei astfel de unități este motivul principal pentru care Statele Unite au înconjurat militar Rusia și China și au impus sancțiuni asupra componentelor cheie ale economiilor lor. De aceea în toată America Latină, în special în țări precum Cuba, Nicaragua și Venezuela, s-au declanșat mișcări de stânga din dorința de eliberare colectivă de sub doctrina imperialistă Monroe a americanilor.
În plus, militarizarea Africii de către Washington este strâns legată de războiul SUA-NATO din 2011 împotriva Libiei, o țară al cărei obiectiv principal a fost integrarea continentului african bogat în resurse printr-un sistem monetar, militar și de pașapoarte independent.
În mod similar, războaiele SUA din Asia de Vest și Centrală nu pot fi separate de lupta de clasă întruchipată de multipolaritate. Aceste războaie au un singur scop: să mențină regiunea într-o stare de haos. Haosul adăpostește posibilitatea ca proiecte de integrare, cum ar fi Inițiativa Belt and Road condusă de China, să fie suspendate în această parte cheie a lumii.
Războiul SUA din Siria și campaniile de destabilizare în curs din Irak și Afganistan, de exemplu, sunt parțial o încercare de a bloca viziunea Rusiei și Chinei de integrare a regiunii de la Est la Vest. Foametea în masă, sărăcia cruntă, moartea și terorismul, care au rezultat din aceste războaie, sunt doar daune colaterale în concepția Washingtonului pentru atingerea obiectivului cel mare, acela de a împiedica adevărata independență și autodeterminare.
Unii s-ar putea întreba dacă, în atmosfera tensionată a Noului Război Rece, Rusia poate fi considerată serios ca un luptător pentru autodeterminare și suveranitate. In cele din urmă, criza ucraineană în curs a fost prezentată de Occident ca un exemplu incontestabil de agresiune rusă, ce încalcă dreptul internațional. Să fim clari: operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina nu contrazice premisa centrală, aceea că multipolaritatea își are rădăcinile în lupta de clasă!!!
Incursiunile SUA și ale NATO de-a lungul granițelor Rusiei începând cu anul 1991 și lovitura de stat susținută de Washington în Ucraina în 2014 au creat o situație de securitate inacceptabilă. În loc să contrazică rolul Rusiei în sistemul mondial multipolar, criza ucraineană l-a întărit demonstrând cât de mari sunt cu adevărat mizele acestei lupte de clasă.
Criza ucraineană a arătat că războiul yankeilor împotriva multipolarității amenință să ducă la un război global și mai distructiv decât cele două conflicte mondiale precedente ale secolului XX, în care capitaliștii au luptat pentru dominația planetei.
Prin manevre militare continue de contra-insurgență menite să provoace Rusia și China, Imperiul Minciunilor se joacă cu focul. Acest lucru se manifestă prin refuzul complet al administrației Biden de a negocia cu Moscova, în decembrie 2021, spre a preveni escaladarea crizei ucrainene și prin creșterea cheltuielilor militare americane pentru Kiev și Taipei în aceeași perioadă. Imperialismul american a fost întotdeauna belicos, încălcând dreptul la autodeterminare, dar dezinformarea totală din mass-media occidentală i-a convins pe mulți din America de Nord și Europa să creadă contrariul.
Americanii văd în mod clar multipolaritatea nu prin prisma coexistenței pașnice, ci ca pe o amenințare la adresa stăpânirii continue a imperiului lor financiar. Forțele progresiste și de stânga din Occident fac același lucru.
Multipolaritatea este cu adevărat un război de clasă caracterizat de națiuni și popoare care caută o dezvoltare pașnică, suverană și centrată pe oameni în fața unui hegemon dispus să folosească cele mai mortale forme de război economic, politic și militar pentru a le opri.
Se pune întrebarea: de partea cui ne vom poziționa noi cetățenii acestei lumi care refuzăm să susținem haosul, teroarea, averile și experimentele elitelor? De partea imperialiștilor conduși de SUA care urmăresc beneficii maxime prin subminarea națiunilor sau de partea Chinei, a Rusiei și a aliaților lor care caută autodeterminarea și integrarea în încercarea de a satisface nevoile oamenilor și ale planetei? Răspunsul nostru colectiv, al întregii umanități, va determina dacă vom sta deoparte și vom urmări războiul împotriva multipolarității sau dacă ne vom organiza să urmăm sfaturile lui Lenin și să preluăm lupta pentru a ne înfrânge propriile guverne imperialiste, smulgând definitiv rădăcina tuturor relelor.
