Iată una dintre principalele cauze ale stării în care se află România astăzi: De 32 ani, sistemul românesc de educație este distrus într-un mod intenționat, programat și sistematic, de către toți cei care l-au condus, inclusiv cei din prezent.
„Rădăcina răului în învățământul românesc stă în redefinirea scopului său. Conform legii învățământului actuale, scopul sistemului de educație este generarea de resursă umană pentru piață globală a muncii.
S-au croit noile planuri cadru, noile programe, noile manuale, noile metode de examinare. S-a lucrat cu sistematic și planificat, cu ‘mersul trenurilor în mână’. Rezultatul? Analfabeți funcționali, abandon școlar, distrugerea învățământului profesional, reducerea corpului profesoral. Învățământul românesc a devenit o sursă de venituri pentru edituri, experți, formatori, formatori de formatori, ong-uri. Școala, care era mult mai ieftină, a devenit o instituție care costă enorm.
În trecut, sistemul clasic de învățământ a asigurat accesul tuturor la educație, și a creat posibilitatea apariției unor elite naționale. România modernă a fost creată astfel. Elita pe care o deplângem, distrusă de comuniști, a fost creată de sistemul clasic de învățământ. Am împrumutat bani ca să facem reformă. Am comis un suicid statal. Ne-am spânzurat pe banii noștri…
Ce e de făcut? Să ținem cu dinții de elementele sistemului clasic, să redefinim scopul și să refacem sistemul. Să discutam de scopul sistemului de învățământ plecând de la sentimentul național, de la necesitatea pregătirii de conștiințe, de la transmiterea cunoștințelor între generații, de la pregătirea intelectului. Să creăm oameni, generații care să stea pe propriile picioare”.
Mircea Platon – lansarea cărții «Deșcolarizarea României»
În cateva zile se va încheia anul școlar 2021-2022. Am dorit să ne exprimăm și noi cu această ocazie aprecierea, recunoștința și susținerea pentru toți educatorii, învățătorii și profesorii din țara noastră, și le dorim mult succes în educarea viitoarelor generații de tineri români, deși știm că le este și le va fi tot mai greu să își îndeplinească această misiune esențială.
Legea Educației din anul 1939, înainte de izbucnirea războiului și venirea plăgii comuniste peste România, definea astfel scopul sistemului de învățământ preuniversitar: „Școala primară și instituțiile de cultură elementară legate de ea au de scop să facă educația națională, morală, religioasă și socială a copiilor și tinerilor, dându-le în acelașă timp cunoștințele necesare pentru viață”.
Conform actualei Legi a Educației, din anul 2011, scopul sistemului de învățământ este „puțin” modificat: „Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare”.
Vă invităm să găsiți singuri asemănările și deosebirile între scopul legii educației antecomuniste și a celei din prezent.
Recent, domnul Mircea Platon a lansat această carte absolut extraordinară, pe care o recomandăm tuturor celor care sunt implicați în sistemul de învățământ, dar și tuturor celor preocupați de soarta învățământului românesc și de viitorul educației copiilor noștri.
Cartea se numește «Deșcolarizarea României», și este un studiu complet asupra tuturor reformelor din sistemul nostru de educație de după 1989, care demonstrează clar în cele 460 de pagini că numeroasele reforme nu au fost haotice, ci se încadrează într-un plan bine pus la punct de distrugere a învățământului românesc.
Acest plan a fost urmat sistematic, cu consecvență și perseverență în ultimii 32 de ani, indiferent de partidele de „stânga” sau de „dreapta” care s-au perindat pe la putere, și indiferent de schimbarea aproape anuală a miniștrilor educației…
Concluzia extraordinarului studiu al domnului Mircea Platon este că s-a planificat și s-a aplicat în ultimii 32 de ani săparea la rădăcina învățământului românesc, pentru a se obține generații de tineri lipsite de cunoștinte istorice, fără cultură, fără o conștiință națională și, implicit, fără rădăcini. În finalul cărții, Mircea Platon lansează un îndemn la rezistență și la apărarea a ce a mai rămas sănătos din învățământul românesc, propunând și o serie de soluții practice care ar trebui aplicate pentru a începe să ne vindecăm și să ne revenim.
Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: oare ce fel de sistem de educație ne dorim pentru tinerii și copiii noștri?
Ne dorim tineri cu o educație națională, morală, religioasă și socială solidă, clasică, care dobândesc și cunoștințele necesare pentru viață și societate, sau ne dorim ca tinerii noștri să fie „resurse umane naţionale înalt competitive”, parte integrantă a „infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării”?
Noi considerăm că acum, după 32 de ani de subminare a învățământului nostru, a sosit timpul să punem capăt acestor reforme dezastruoase, și să începem să ne întoarcem, pas cu pas, la educația clasică, sănătoasă și la o normalitate atât de necesară pentru copiii noștri.
Merită să luptăm pentru asta, pentru mintea, educația și cultura noilor generații – viitorul României!
Preluare: Neamunit România
