La 9 iunie 1856 Vasile Alecsandri publica, în revista «Steaua Dunării», poezia „Hora Unirii»; în scurt timp a devenit imnul de luptă pentru Unirea Principatelor, imnul unității naționale românești.
Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, în «Steaua Dunării», revista lui Mihail Kogălniceanu. Se cântă mereu pe data de 24 ianuarie, când s-au unit cele două principate românești, Moldova și Țara Românească, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher.
«Hora Unirii» este poate una dintre cele mai frumoase și mai rostite poezii ale lui Vasile Alecsandri, poetul pentru care orice încercare de separare a românilor în moldoveni și munteni era fără sens. Unirea celor două mici principate românești nu s-a petrecut doar la nivel politic, ci și la nivel sufletesc.
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!
Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!
Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!
