Invitat la emisiunea «Ce se întâmplă», la DC News, Costel Vânătoru a explicat modul în care tot mai mulți dăunători au ajuns în culturile din România în ultimii ani:
„Există tot soiul de teorii ale conspirației și ar fi bine să demontăm ceea ce e doar o teorie și să aprofundăm ceea ce nu pare a fi o teorie și e un lucru care e perfect posibil. Există, de pildă, război biologic în zona agricolă? Fie prin dăunători foarte rezistenți, creați rezistenți, sau deveniți rezistenți, ori prin alte culturi care au un randament foarte bun, dar odată ce le pui au proprietatea că distrug cam totul în jurul lor ca să devii dependent de ele. Există astfel de situații?”, a întrebat Răzvan Dumitrescu.
„Sigur că da, există și putem vorbi, fără să forțăm nota, de bioterorism. Sigur, cu mai multe conotații. Importăm o sămânță, ne bucurăm că am adus sămânța în România, însă putem aduce împreună cu ea și o boală sau un dăunător. Așa s-a întâmplat că, în România, să ne căptușim în timp cu mulți dăunători și cu foarte multe boli, dăunători și boli care nu pot fi tratați nici măcar pe cale chimică, dar să vorbim de culturi bio și de tratamente biologice. Știm duritatea substanțelor chimice și în anumite situații chiar se exagerează cu dozele.
Ar trebui să ne uităm la gândacul de Colorado, care a apărut în România după anii ’50. Apoi a fost și lăcusta marocană, care a fost bine combătută, dar gândacul de Colorado îl avem. Orice fermier care vrea să cultive cartofi, atunci când își face fișa, neapărat trebuie să prindă și substanțele de combatere a acestui dăunător pe care îl găsim prezent în cultură. Vedem substanțe care spun că ele combat întru totul gândacul de Colorado. Da, dar combaterea lui la nivel național nu a putut fi realizată până în prezent.
După aceea avem dăunători noi, recenți. Mă gândesc la Tuta Absoluta, un dăunător care atacă în special tomatele și pentru care nu există niciun fel de tratament chimic. Sigur, în piață au apărut comercianți care promit că tratamentul lor combat acest dăunător, însă în realitate lumea științifică”, a spus Costel Vânătoru.
„Dar cum a apărut dăunătorul ăsta? Apare din senin?” a întrebat Răzvan Dumitrescu.
„Avem o problemă serioasă. El a fost semnalat prin 2006, pe la Satu mare, cu niște importuri de tomate. Alții au dat vina pe ambalaje, dar cert este că a fost adus din import. Se presupune că din Spania. În 2010 a fost semnalat pe o scară mai largă și aproape de 2020 a fost declarat. La 10 ani după ce s-a extins la scară națională, atunci l-am declarat și noi.
Acum vorbim de viroze, de viruși periculoși. Spre exemplu virusul ruhos al tomatelor. Sunt semnale clare că el este prezent în România și că se manifestă numai pe tomate, dar nu este încă declarat. Avem o încetinire în a recunoaște că avem o boală sau un dăunător în România și de aceea nici nu luăm măsurile la timp, ca să putem să prevenim extinderea sau dacă ar fi posibil să nu-l lăsăm deloc să se dezvolte”, a adăugat Costel Vânătoru.
„Aceleași firme producătoare de îngrășăminte produc și substanțele pentru combaterea acestor boli și dăunători. Practic vorbim de concepte bine puse la punct în afara țării care au tot pachetul: produc semințe, produc îngrășăminte, substanțe de combatere a dăunătorilor. Deci cu siguranță vectorul principal este sămânța care transferă cel mai ușor o boală sau un dăunător dintr-un loc în altul. Noi nu am vegheat foarte bine ca să ne protejăm”, spune Costel Vânătorul.
Având în vedere că România importă majoritatea semințelor, e mult mai probabil să contaminezi cu un dăunător. Întrebarea care a venit din partea jurnalistului Răzvan Dumitrescu a fost: „Avem laboratoare care să verifice aceste semințe?”.
„Sigur, avem laboratoare, dar cu toate acestea este foarte greu să depistezi pentru că, fiind în Uniunea Europeană, odată ce o sămânță a fost certificată si analizată într-un stat membru poate să pătrundă cu ușurință în țară. Și din afara UE sunt importuri de semințe și resurse genetice și de aceea și circulația bolilor și dăunătorilor se face cu mare rapiditate”, spune Costel Vânătoru .
„Cheltuim foarte mulți bani și suntem expuși la mari pericole”
„Cheltuim foarte mulți bani și suntem expuși la mari pericole. Așa a fost expusă pomicultura. După 1990, a apărut focarul bacterian și toată pomicultura noastră a fost pusă pe chituci”, a declarat Costel Vânătoru.
Cum de pomicultura românească s-a „îmbolnăvit” subit imediat după anii 1990
De multe ori, am auzit această formă de afirmație care, cel puțin din punct de vedere temporal, situează pe axa cronologică fie o întâmplare, o problemă sau un eveniment după anii 1990.
„Erau bine puse la punct sistemele de apărare până în 1990. Era un control serios, până în 1990, pe zona aceasta și, de aceea, după 1990, ne-am bucurat de această libertate însă, sigur, suntem dispuși la mari pericole. Și asta e chiar o treabă foarte serioasă în zona aceasta și este unul din factorii care depreciază și autenticitatea semințelor.
Atunci când am apreciat că este nevoie de această bancă de gene, pe lângă faptul că, iată, păstrăm acolo resurse genetice pe termen mediu și lung, am arătat că aceste resurse genetice naționale, acest tezaur național este expus la mari pericole. Primul ar fi schimbările climatice, cu efecte devastatoare, pe urma avem industria chimică pe care o folosim în agricultură.
Avem, de asemenea, importurile de semințe, plantele invazive, importurile de semințe. Chiar dacă importăm o sămânță sănătoasă și o cultivăm în România și în vecinătatea lanului respectiv avem o altă cultură cu un soi românesc, atunci albina va transfera polen de pe o plantă pe alta și sigur, soiul nostru românesc își va pierde autenticitatea”, a concluzionat cercetătorul Costel Vânătoru.
Citește și:
Salvați gospodăria țărănească, tezaurul României! Apelul cercetătorului Costel Vânătoru
Profesorul Costel Vânătoru, cercetător și preot, a lansat un apel pentru salvarea gospodăriei țărănești, despre care spune că este un adevărat tezaur, „celula de bază a societății românești”. Potrivit lui, imediat după 1990 ar fi trebuit să înceapă salvarea gospodăriei românești. În schimb, spune Costel Vânătoru, toate politicile agricole după 90 au neglijat gospodăria țărănească sau, și mai grav, au venit cu măsuri represive asupra gospodăriei țărănești. Atenția a fost acordată marilor fermieri, marilor companii, dar s-a neglijat gospodăria țărănească, această celulă de bază a societății (Citește mai departe…)
