După ce războiul din Ucraina a trecut de cea de a o suta zi, în presa din România au apărut câteva analize care pomeneau de posibila disoluție a Federației Ruse, despre posibila spargere a Federației Ruse într-o mulțime de state mici, în special pe falii etnice. Unul dintre factorii acestei spargeri a Rusiei ar fi discriminarea recrutărilor pentru războiul din Ucraina, acolo unde sunt trimiși în general tineri din zonele rurale ale republicilor etnice, în timp ce rușii sunt aparent protejați.
Poate că aceste analize sunt cât se poate de originale, poate că nu. Ele ar putea veni pe filiera German Marshall Fund, pe cea a National Endowment for Democracy sau chiar direct de la guvernul SUA. De ce tocmai de acolo? Pentru că, în urmă cu o săptămână, Comisia pentru Securitate și Cooperare în Europa a guvernului SUA a publicat un anunț despre un briefing online intitulat «Decolonizarea Rusiei – un imperativ moral si strategic».
Cine este Comisia amintită, care invită ușor la eroarea de a o confunda cu fosta Conferință de Securitate și Cooperare în Europa (CSCE), care a devenit OSCE în 1994, după conferința de la Budapesta, acolo unde s-a semnat și Memorandumul de la Budapesta, prin care Ucraina primea garanții de securitate din partea marilor puteri, în schimbul renunțării la arsenalul nuclear sovietic de pe teritoriul țării.
Revenind la Comisia din SUA, numită și Comisia Helsinki, trebuie spus că este o agenție independentă a guvernului american, creată în urmă cu mai bine de 45 de ani, pentru a monitoriza respectarea Acordurilor de la Helsinki din 1975 și pentru a promova drepturile omului, democrația, cooperarea economică, de mediu, militară între cele 57 de state membre OSCE.
Cine urma să participe la briefingul despre „imperativul moral și strategic al decolonizării Rusiei”? Fatima Tlisova, de la National Endowment for Democracy, Erica Marat, de la National Defense University din SUA, Hanna Hopko, de la Democracy in Action Conference, Casey Michel, de la Hudson Institute. În mare, urmau să participe reprezentanți ai unui adevărat complex de ONG-uri și think-tankuri specializate în schimbări de regim, inginerie socială bine pusă la punct și întăririi ideii ca toti cei cesunt de partea lor au „high moral ground”.
Ce spune invitația la briefingul cu pricina? „Războiul barbar al Rusiei în Ucraina – iar înainte în Siria, Libia, Georgia și Cecenia – a expus în întreaga lume caracterul vicios și imperial al Federației Ruse. Agresiunea sa a catalizat o dezbatere despre imperiul intern al Rusiei, având în vedere că Moscova domină peste multe națiuni indigene ne-ruse și faptul că Kremlinul suprimă autodeterminarea lor națională. Acum se duc discuții serioase și controversate despre abordarea imperialismului fundamental a Rusiei și despre nevoia de a ‘decoloniza’ Rusia, pentru ca apoi să devină un partener viabil pentru securitatea și stabilitatea Europei. Ca succesoare a Uniunii Sovietice, care și-a ascuns agenda imperială în spatele unei nomenclaturi antiimperialiste și anticapitaliste, Rusia nu a fost încă monitorizată atent pentru tendințele sale imperialiste, deseori brutale”.
Cum se va întâmpla „decolonizarea” Rusiei, ce ar trebui să presupună? Va fi o cucerire militară? Sau o revoluție colorată finanțată de o încrengătură de ONG-uro? Sau va fi discreditat regimul Putin într-un mod extrem de eficient? Sau se mizează pe decesul liderului de la Kremlin, cum fac unii analiști ce anterior au respins speculațiile pe marginea stării sale de sănătate, ia acum au ajuns să ia în calcul această variantă? Nu știm pentru moment concluziile la care a ajuns CSCE, însă cu siguranță le vom vedea strecurate printre rânduri sau tratate pe larg în viitoare analize.
Pentru moment, nu putem decât să observăm că am avut de-a face cu un război „barbar” al Rusiei în Libia, nicidecum și cu o intervenție a NATO care a rupt acea țară în sute de triburi și clanuri stăpâne pe câteva puțuri de petrol din deșert, a rupt și zăgazul creat de regimul Gaddafi pentru imigranții din Africa și a transformat Libia în stat eșuat – totul înainte de intervenția Rusiei de partea generalului (acum înfrânt) Khaliffa Haftar. La fel stau lucrurile și în cazul Siriei, în care atrocitățile organizației Stat Islamic, despre care chiar presa vestica a relatat ani de zile, sunt acum date uitării.
Apoi, mai putem o observa o schimbare de discurs, sau, pentru a fi mai în trend cu noua limbă, o schimbare a „narativului” de la „extinderea libertății și democrației”, la necesitatea de a „decoloniza” Rusia. Nu mai vorbim despre exportul de democrație, ca în perioada președintelui George W. Bush, după 11 septembrie 2001, nu mai vorbim despre războaiele din Irak, Afganistan. Nu mai vorbim nici despre provocarea unor pierderi atât de mari pentru Federația Rusă în războiul din Ucraina încât Moscova să nu mai fie tentată de asemenea aventuri – așa cum foarte deschis a spus-o șeful Pentagonului, generalul Lloyd Austin. Nu, acum neoconservatorii de la Washington, în frunte cu Victoria Nuland (influentă și în administrațiile republicane, și în cele democrate, acum numărul trei în Departamentul de Stat) vorbesc despre decolonizarea Rusiei și spun despre asta că este un imperativ moral și strategic.
Briefinguri și conferințe precum cea de mai sus nu trebui să facă pe nimeni să deplângă Rusia, cea care a ciopârțit teritorial și România. Ele arată însă limpede că America sub administrația Biden aplică conștiincios doctrina Wolfowitz de la finalul anilor 1990, criticată în SUA pentru imperialismul ei, și urmează cele spuse de răposata Madeleine Albright: „Noi suntem America; suntem națiunea indispensabilă. Suntem mai înalți și vedem mai departe în viitor decât alte țări”.
Dar, poate cel mai important, inițiative sub egida guvernului SUA precum cea de mai sus nu fac decât să întărească ideea că suntem în toiul unui aprig război al propagandelor, un război pentru mințile cetățenilor – care vor fi soldați în tranșeele unui conflict economic prelungit. Fiecare tabără trebuie să demonstreze cetățenilor, prin detalii istorice mai mult sau mai puțin contorsionate și printr-o mulțime de povești moralizatoare, că susține cauzele nobile, că este de partea binelui. Este o dovadă în plus că vom avea de-a face cu un război lung, foarte dur la nivel economic. Un front secundar al acestui război este Ucraina. Despre el, secretarul general NATO, spune că trebuie să se încheie prin negocieri de pace, nu prin victoria Rusiei. Frontul principal va fi cel pe care se vor confrunta SUA și China.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici
