Președinta nealeasă a Comisiei Europene a sugerat recent că suveranitatea națională a statelor membre UE ar putea fi din noua redusă. De data aceasta, nemulțumirea Ursulei von der Leyene se leagă de refuzul Ungariei de a respecta sancțiunile impuse Rusiei. Acum, Comisia Europeană are planuri pentru a elimina dreptul de veto al statelor membre în ce privește politica externă a UE, pentru ca Bruxellesul sa nu se mai pomenească în situații jenante în fața câte unui rival. Nu peste mult timp, UE va propune, cel mai probabil, și o renunțare la unanimitate în politica fiscală.
Președinta CE a făcut o remarcă ce ar putea să schimbe total ecuația democratică în UE. A spus că e necesar ca UE să renunțe la deranjantul criteriu al unanimității în deciziile de politică externă. „În afacerile externe trebuie să ne îndreptăm către votul de majoritate calificată”, a spus von der Leyen, adăugând ca actualul sistem care necesita unanimitate ”nu este sustenabil”. Dreptul fiecărui stat membru de a bloca o decizie de politică externă trebuie să dispară, pentru că „lumea trebuie să audă o singură voce a Europei”.
Declarația aceasta vine la câteva zile după ce Ungaria a făcut uz de dreptul său de veto opunându-se unei legi europene pentru implementarea taxei minime globale pentru corporații. Cum această taxă a fost propusă de SUA, negociată îndelung în Occident și discutata între cele mai mari puteri ale lumii, analiștii consideră ca Ungaria nu se opune acestei legi, ci șantajează UE cu vetoul său, pentru a determina Bruxellesul să renunțe la blocarea fondurilor de redresare post-pandemie pentru Ungaria (accesul la aceste fomnduri a fost blocat imediat ce s-au anunțat rezultatele alegerilor din aprilie din Ungaria, cu victoria clară a premierului Viktor Orban). Supărați de această opoziție a Ungariei, un grup de eurodeputați au lansat petiția „opriți șantajul lui Orban împotriva UE”.
Trecerea de la unanimitate la regula majorității calificate este dificilă – presupune o convenție europeană a șefilor de stat și de guvern care trebuie să ajungă la consens și să modifice tratatele. Însă marea abilitate a birocraților de la Bruxelles este de a găsi portițe legislative. Una dintre acestea se numește „clauza de tip pasarelă”, cea care permite UE să treacă, pas cu pas, de la unanimitate la votul de majoritate calificată. Pentru moment, clauza de tip pasarelă nu este eficientă, pentru ca ar presupune unanimitate pentru eliminarea unanimității. Însă UE este plină de experți în lupta împotriva suveranității naționale deranjante. Recent, site-ul Eurointelligence vorbea despre posibilitatea unei reforme europene care să cuprindă și sistemul clauzelor de tip pasarelă, astfel încât acestea să poată fi activate doar prin majoritate calificată, să nu mai permită opoziția parlamentelor naționale care acționează individual, ci doar opoziția parlamentelor naționale care acționează colectiv (ceva mai greu de realizat având în vedere că o simplă campanie de presă sau un scandal politic sau de corupție minor pot lesne împiedica coalizarea parlamentelor mai multor state UE). Inclusiv mecanismul statului de drept (un eufemism pentru interzicerea pe motive strict politice a accesului statelor membre la fondurile UE la care ele însele contribuie) ar urma să fie activat doar prin vot de majoritate calificată.
Reforma clauzei de tip pasarelă ar putea deschide o cale mai complicată dar mai rapidă către aplicarea acestei majorități în politica externă, fiscală și în accesul la fondurile UE. Asta înseamnă că suveranitatea națională va fi înlocuită de o coalizare a liderilor din 20 de țări UE care să reprezinte cel puțin 65% din populația UE.
Odată convocată, o asemenea convenție ar putea reforma doar clauza de tip pasarelă, fără a lua în discuție teme sensibile precum politica externă fiscală, suveranitatea națională. Dar că aceste clauze tip pasarela revizuite vor deschide drumul care eliminarea vetoului național în UE.
În acest context, amintita declarație a Ursulei von der Leyen nu face decât să arate în ce direcție se îndreaptă UE. Dorința eurocraților de a schimba regulile UE este motivată nu doar de umilința pe care au suferit-o atunci când Viktor Orban s-a opus sancțiunilor împotriva Rusiei sau taxei minime globale pentru corporații, ci și de perspectiva unor blocaje interminabile după extinderea UE spre Est și Balcani. Aici, România are interesul ca UE să accepte candidatura Republicii Moldova, însă funcționarea UE cu membri precum Ucraina, Republica Moldova, deficitari la multe capitole și care aduc o mulțime de fricțiuni geopolitice în UE, nu va fi posibilă pe baza unanimității. La fel, potențiala aderare a Serbiei ar face necesară renunțarea la unanimitate, câtă vreme Belgradul se va împotrivi unor sancțiuni împotriva Rusiei sau Chinei, spre exemplu.
Războiul din Ucraina, sancțiunile împotriva Rusiei și criza economică grăbesc niște schimbări fundamentale ce vor redefini statutul țărilor membre UE. Fie prin intermediul alunecoaselor clauze pasarelă, fie supuse unor presiuni mult mai ferme, statele UE vor ajunge să fie înghițite în „vocea europeană” de care vorbea von der Leyen, chiar și atunci când asta nu corespunde intereselor lor. Birocrații de la Bruxelles, dar și liderii de la Paris și Berlin își doresc cât mai multă conformitate în UE, pentru că asta înseamnă mai multă forță pe plan extern. Singura piedică în calea lor sunt liderii și politicienii naționali care încă mai cred că slăbirea suveranității naționale nu este niciodată un preț care să poată fi plătit.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici
