În ianuarie 1956, nonconformistul poet american de stânga Allen Ginsberg scria «America», un poem în proză în care deplângea situația țării și locul poetului în ea. «America» a fost inclus în scurta colecție de poezie «Howl», publicată în noiembrie al aceluiași an la editura City Lights Publishers a lui Lawrence Ferlinghetti. În 1957, «Howl» devenea cause célèbre ca piesă centrală în procesul People of the State of California v. Lawrence Ferlinghetti, un proces despre obscenitate, care avea să lanseze cariera lui Ginsberg și să catapulteze mișcarea literară Beat în conștiința națională.
Scrisă în momentul culminant al războiului rece, «America» este un rechizitoriu al anticomunismului care părea să domine viața americană și politicile SUA, dar și al pretinselor orori ale consumerismului, pe care le asociază cu primul. Este, de asemenea, o condamnare justificată a pericolului războiului nuclear.
E ironic să compari critica mușcătoare pe care poemul o aduce obsesiei pentru Rusia a Americii din vremea războiului rece, cu obsesia actuală a establishmentului pentru Rusia. În retorica establishmentului, „Rusia” este dușmanul comun, de atunci și de acum. De ce a fost așa în ambele cazuri poate face tema unui studiu de lungimea unei cărți. Într-adevăr, plaga comunismului era o amenințare ideologică reală la adresa capitalismului american, în mare parte pentru că o parte a elitelor SUA încerca să sovietizeze SUA în mod intenționat, în complicitate cu Uniunea Sovietică și încercând să-și mențină sub acoperire propriile activități. Joseph McCarthy a avut în mare parte dreptate în legătură cu amenințarea comunistă, dar s-a înșelat în măsura în care retorica sa a ajutat consolidării militarismului american anticomunist și denigrării drepturilor constituționale ale adversarilor săi. E suficient să spunem că războiul rece a fost o înșelăciune făcută și Estului și Vestului deopotrivă. Un segment al elitelor SUA a dus politici care au favorizat Uniunea Sovietică și răspândirea comunismului, transferând, în același timp, așa cum nota Anthony C. Sutton, tehnologie țărilor comuniste, înarmându-i efectiv pe nord-vietnamezi pe timpul războiului din Vietnam.
Și totuși, refrenul „Rusia, Rusia, Rusia” rămâne.
Comparați rândurile batjocoritoare din «America» cu recentele declarații ale lui Joe Biden, actualul stilou mânuit de politburo-ul care conduce America.
Ginsberg:
„America nu vrei cu adevărat să mergi la război.
America sunt rușii cei răi.
Rușii ăia rușii ăia și chinezii ăia. Și rușii ăia.
Rusia vrea să ne mănânce de vii. Rusia e nebună după putere. Vrea să ne ia mașinile din garaje.
Vrea să ne ia Chicago. Vrea un Reader’s Digest roșu. Vrea fabricile noastre auto în Siberia. Marea ei birocrație să conducă stațiile noastre de benzină”.
Biden:
„Motivul pentru care a crescut prețul benzinei este din cauza Rusiei. Rusia, Rusia, Rusia. Motivul pentru care există o criză a alimentelor este din cauza Rusiei”.
Ironia acestei alăturări se datorează, în parte, inconștienței cu care stânga repetă ca un papagal exact ceea ce denunța cândva drept „mccarthy-ism”. Ironia constă de asemenea în faptul că stânga domină acum țara și impune maselor, prin decrete executive, socialismul, în timp ce Rusia s-a întors la suveranitate națională multipolară, economie anti-globalistă și conservatorism social. De parcă, punând stăpânire pe establishment, stângiștii care conduc SUA urăsc Rusia pentru că nu mai e comunistă. E de asemenea ironic că establishmentul politic de stânga se angajează acum la scenă deschisă în cenzură stalinistă, inclusiv în cenzura opiniilor și relatărilor de știri care contravin narațiunii anti-ruse, deși cândva considera asemenea rusofobie drept periculoasă și absurdă.
Obsesia stângii pentru „Rusia” o numesc „mccarthy-ism de stânga”. „Rușii ăia cei răi”este acum sperietoarea convenabilă folosită de stânga. Stânga este acum cea care avertizează împotriva așa-zisei amenințări din partea Rusiei, ad nauseam. Însă adevărații barbari au fost întotdeauna în interiorul porților, iar acum au pus mâna pe pârghiile puterii.
Preluare: Pagini Conservatoare / Autor: Michael Rectenwald
Un exemplu nefericit, deoarece în anii McCarthy și mai departe, americanii au devenit paranoici în privința comunismului și au început să propage noțiunea de excepționalism american, noțiune care le-a fost fatală atât în politica internă cât și în cea externă. Idealurile încapsulate în Constituția americană care îmbrățișează adevărul, dreptatea și drepturile omului pentru toți s-au dovedit a fi doar baloane de săpun. Toate aceste drepturi fundamentale au dispărut evidențiind minciunile și corupția din politică, evidențiind inclusiv marile diviziuni economice, inechitatea și prejudecățile integrate în sistemul de conducere al SUA. Iar rusofobia reprezintă urletul neputinței și prăbușirea iminentă, întrucât criza actuală din economia occidentală nu este o recesiune, nici n-are vreo legătură cu Putin (după cum a afirmat Biden), deoarece nu este ciclică și nici nu se limitează la 12-16 luni. Ceea ce se întâmplă astăzi în SUA și Europa este o criză structurală, un proces care a început în al patrulea trimestru al anului 2021 (de când s-au tot „jucat” cu valurile Covid) și va dura cel puțin cinci ani fără întrerupere. Cu toate acestea, Occidentul nu înțelege cauzele și esența crizei, pentru că NU deține teorii care să o descrie și nici indivizi capabili care să găsească soluții. Există un indicator în SUA pe care niciun politician de-al lor nu îl va dezvălui în discuție publică: acesta este nivelul de creștere al prețurilor pentru toate bunurile industriale, nu doar pentru cele finale care intră în comerțul cu ridicata, ci în general pentru orice, de la materii prime până la produsul final. Clasa de mijloc, bazată pe un consum constant în cantități mari, a fost temelia lumii occidentale. Mă refer la trecut, fiindcă acum clasa de mijloc se estompează în istorie, din cauza sărăcirii puternice a populațiilor. Oameni aproape sărăciți, dar cu cele mai mari pretenții. Întregul sistem de management socio-politic din Occident, atât în SUA, cât și în Europa, este construit prin reprezentanți ai clasei de mijloc, consumatori calificați. Astăzi, acest instrument este distrus. În loc de clasa de mijloc, există noi oameni săraci care au o viziune asupra lumii din clasa de mijloc, dar care nu au bani. De fapt, toată această situație de confruntare globală – de rusofobie exacerbată, de Putin vinovatul nr. 1 al planetei, de prăbușire a dolarului etc. – este dezastruoasă pentru Statele Unite nu din cauza factorilor economici, ci ai celor intelectuali. În linii mari, Washingtonul va pierde fără îndoială în fața Moscovei doar pentru că SUA nici măcar nu au un plan de rezolvare al colosalelor probleme economice și de salvare a sistemului dolarului. Americanii, dar și europenii, nu sunt capabili să caute noi modele de gestionare a propriilor societăți. Este limpede că nimeni nu poate găsi o cale de ieșire din situația actuală. Yankeii încearcă să-și salveze sistemul după modele vechi care nu mai funcționează. Nu există nimeni care să salveze economia. Chiar și în tabăra lui Trump, ei nu oferă nimic constructiv. Nimeni nu se gândește cu adevărat cum să se adapteze la o lume aflată într-o schimbare rapidă. Acesta este motivul, consider eu, pentru care Rusia va câștiga această confruntare, pentru că deține forța motrice a gândirii și o mulțime de concepte. Principalul lucru este să aleagă cel mai optim scenariu și să scape de cel mai periculos obstacol demonstrat sub forma birocrației liberale. Că vechiul sau noul mccarthy-ism a vizat și încă mai vizează Rusia, dat fiind că viața intelectuală din SUA merge în direcții opuse celei din Federația Rusă, precum și absența completă a oricărui gând eficient care să-i salveze societatea de la ruină, ca să nu mai vorbim de concept, reprezintă garanția de victorie a rușilor.