Lumea este într-o pauză hipnotică, într-o perioadă de uluire și de șoc atât profund încât orice demență, orice sugestie de autodistrugere, orice tiranie a imbecililor ar putea fi plantată direct în subconștientul colectiv și ar determina omul-mulțime să creadă sincer că ceea ce face este rezultatul voinței sale „libere” și raționale. Dacă ar exista extratereștri rău-intenționați, care ne-ar dori lumea și Pământul, nu ar fi nimic mai simplu acum decât să ne umple pe dinăuntru, căci mulți de-ai noștri au fost deja goliți, întru slava a orice au vrut păpușarii lumii „noastre”. Dar nu e nevoie de ființe malefice din alte lumi pentru asta: ni s-au impus demoni tereștri, suficient de răi pentru a ne distruge ca specie.
Știați că, recent, „terapeuții” și progresiștii americani au făcut loc în lumea „corectitudinii” politice unei noi minorități care își pretinde drepturile inalienabile?
Se numește transautist și se identifică drept persoana care, deși nu suferă de autism, vrea să fie considerat autist.
E o lume de psihiatrie, un rezultat al dereglării mentale promovate de „terapeuții” și de scenariștii de la Hollywood ca fiind normalul. „Fii tu însuți” a devenit „fii exact cum îți dictează fanteziile bolnave”.
Într-un spital de nebuni în care pacienții, printr-o întâmplare „fericită”, devin medici, personalul sanitar și psihiatrii spitalului sunt încarcerați și transformați în pacienți. Este un film de holiud, dar este și realitatea ultimilor 3 ani.
Nu mai există adevăr, există „adevăruri” multiple, stratificate, alternative, simulate, metaversuri suprapuse pe realitatea „clasică”, aia pe care încă o putem percepe cu simțurile și înțelege cu rațiunea, și există meta-adevărurile, construite din certitudinile (re)validate la infinit în grupurile și comunitățile digitale, virtuale, ideologice, de rețea de socializare etc., unde unica lege impunătoare, este semnalizarea virtuții. Adică, ceva de genul Je suis o persoană care detestă litera Z și, deci, refuză să o mai folosească, ori Moi, aussi, je vais me piquer avec le ser experimental sau, în fine, Je suis quelq’un qui deteste les pauvres et les malnutries…
Apropo, în România nu există drepturi pentru săraci și înfometați, așa cum nu există preocupare reală pentru protecția și integrarea socială a copiiilor care suferă de autism. Dimpotrivă, există bullying la adresa lor.
Lumea de psihiatrie de azi, condusă pe criteriile cinice și câinoase ale profitului cu orice preț și ale prețăluirii corpului uman (integral sau pe bucăți) și a aerului și a apei și a respirației cu CO2, este săracofobă și flămândofobă. Și asta nu pare a deranja pe nimeni. Oricum, cine are timp și bani pentru astea? Toți banii, toate resursele, tot efortul din lume sunt orientate azi către război, pandemie de cvasinimic, decarbonare, drepturi ale transautiștilor și, cel mai lăudabil, către averea abjectă a oengiștilor și a birocraților și a politicienilor „corectitudinii” și ai „progresului”.
Autor: Gheorghe Piperea