Am petrecut un an, scufundat în cea mai malefică și toxică nebunie pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Cinci lecții pe care le-am învățat pe parcursul acestui proiect.
Mai întâi, ideologia de gen este omniprezentă, peste tot în țară. Oprește pe oricine pe stradă, eu am făcut-o, și îți va vorbi despre gen asemănător cu un profesor de studii de gen.
Și instituțiile sunt cuprinse de nebunia asta, în special în domeniul medical, farmacie, psihologie și în învățământ. Și, prin instituții, aceste idei sunt servite publicului.
Copiii sunt cei mai expuși. Mulți sunt îndoctrinați, practic de la naștere, în cultul gender. Sunt exploatați, îndoctrinați, mințiți, drogați. Efectul: fenomenul trans a crescut de 20 de ori, în noile generații, în comparație cu generațiile precedente. Din generația Z, 20% se identifică drept LGBT. Pentru bunicii lor, cifra era de 0,8%.
Al doilea lucru pe care l-am aflat: există multă frică. Mulți mi-au dat răspunsuri vagi, ocolite – le era teamă să vorbească în fața camerei despre adevăruri biologice elementare. Mulți au refuzat să vorbească, spunându-mi că se tem să-și piardă slujba, prietenii, familia, reputația.
Ideologia de gen își pavează drumul cu frică, intimidare, amenințări, coerciție.
Al treilea lucru e că nimic din toate astea nu e nou. Ideologia de gen a început să ia forma actuală la mijlocul secolului XX, prin lucrările a doi țicniți hidoși și malefici, Alfred Kinsey și John Money.
Money a fost primul care a luat cuvântul gender din gramatică și l-a aplicat oamenilor. El a inventat termenii de „rol de gen”, „identitate de gen” și „orientare sexuală”. Oricine promovează teoria de gen a stângii de astăzi repetă măcar unele din ideile lui John Money – un escroc, violator și pedofil.
Ideologia de gen s-a născut din abuz, disperare, moarte. Și e tot ce-a cules de atunci.
Al patrulea lucru: scopul ultim al ideologiei de gen trece mult dincolo de gen, și este de a submina și distruge adevărul însuși. Stângismul este relativism, iar relativismul este credința că nu există adevăr obiectiv, realitate comună. Relativistul pretinde dreptul de a-și inventa pentru sine propriul univers. Chiar și până la a se inventa pe sine. El vrea să fie o ființă auto-creată, care se face și reface pe sine cum vrea, până la nivel biologic. El crede că egoul lui prevalează asupra a orice altceva. Totul trebuie să se închine în fața lui: limba, instituțiile, știința, până și propriul ADN.
Al cincilea lucru: putem câștiga această luptă. Ideologia de gen este nebună, distructivă, omniprezentă, dar poate fi învinsă.
Putem învinge, pentru că tabăra cealaltă poate fi strivită sub greutatea unor simple întrebări. Am văzut asta cu ochii mei, de nenumărate ori. Oameni educați, cu studii, experți s-au prăbușit în fața mea, cuprinși de panică. Tot ce trebuie e să te ridici și să privești lucrul direct în față. Să servești o doză sănătoasă de scepticism. Să-i forțezi să se explice. Ideologii de gen sunt slabi, speriați și vulnerabili, cocoțați pe o creangă care nici nu e legată de vreun copac. Sunt ancorați în nimic. Viziunea lor despre lume e goală și șubredă. Nu ne trebuie altă armă decât șira spinării. Ajunge să ne ridicăm împotriva lor și să punem întrebări. Întrebări la care nu se poate răspunde și care, tocmai de aceea, nu se vor puse. Dar trebuie să le punem. Dacă o facem, vom învinge.”
Matt Walsh, despre realizarea filmului «What Is a Woman?»
