Câtă vreme n-a mai rămas nimic strategic în mâna românilor, iar din punctul de vedere al controlului economic nici măcar nu existăm pe hartă, câtă vreme, în contextul slăbiciunilor Rusiei de până-n preluarea puterii de către Vladimir Putin, România nici n-a existat pentru Occident, nefiind considerată în sfera lui de influență, ca mai apoi, după primirea ei în NATO și UE, în numai zece ani și cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, s-o decapiteze, prin deposedarea resurselor naturale, prin distrugerea întregii industrii și a agriculturii, prin jafurile și țepele bancare, însușindu-și întregul rulaj al banilor, devine imposibil (cu politicienii actuali și cu specialiștii rămași) să punem problema abandonării Uniunii Europene.
Oricare țară care ar încerca să-i preia cârma economică va fi nevoită să plătească sub formă de compensații investitorilor occidentali cât nu face, deoarece în contul așa-zisele lor „investiții” de aproximativ 10 miliarde de euro (am mari dubii că s-a alocat chiar și-o astfel de sumă, dar să zicem c-ar fi pus la dispoziție un asemenea fond) vor fi cerute spre rambursare vreo 100 de miliarde de euro, ceea ce demonstrează că României i s-a luat tot caimacul de către Occident, aducând-o într-un stadiu lipsit de importanță și de atractivitate, fiind doar o regiune în care chiar dacă s-ar băga bani pentru refacere, dezvoltare și progres tehnologic nu s-ar obține vreun profit substanțial.
Orice imperiu care ar prelua-o (iar în ecuația de față iau în calcul inclusiv China și Rusia) preferă să n-aducă bani de acasă, ci să ducă bani acasă! În fond, aceasta ar fi tactica și produsul finit ale unei administrații eficiente.
Prin urmare, în cazul izbucnirii unui război, e limpede că UE nu va mai rezista în forma actuală. Numai așa putem să ne debarasăm de construcția toxică condusă de la Bruxelles, dar „minunea” ne va costa dispariția ca stat unitar și indivizibil. Oricum am da-o, tot ca niște ciudățenii prin rezervațiile altora vom ajunge! Și ceea ce mi se pare incredibil și trist, în același timp, este că atât de puțini dintre conaționali conștientizează la adevăratele dimensiuni situația catastrofală în care ne zbatem. Unora li se pare plecarea spre alte meleaguri a fi o soluție optimă de supraviețuire, fără să se gândească la faliile apărute ireversibil în societățile occidentale, fără să realizeze că acolo se vor produce primele exoduri. Pentru alții rezolvarea ar consta într-o nouă revoluție (reală de această dată, fără interferențe și „ajutor” extern), un alt procent mizează pe „naționalismul” AUR și pe speranța că Simion și compania au potențial de refacere a tuturor distrugerilor practicate de peste 30 de ani, altora pur și simplu nu le mai pasă de viitor.
Ipotezele de mai sus indică nu doar o risipire în toate direcțiile a societății românești, dar și un anumit grad de îndoctrinare, de imaturitate politică, un orb al găinilor care nu ne dă posibilitatea să raționăm că năvălitorul este Occidentul pervertitor, de care, spre deosebire de mongoli și alte neamuri agresive, noi ne-am bucurat ca proștii în 1989.
Adevărul este că avem o mentalitate conjuncturistă, de talcioc, fiindcă, dacă nu știm exact încotro se îndreaptă „nava” și nici nu suntem capabili să ne redresăm, atunci toate soluțiile sunt inutile. Prin UE ne-am dezintegrat, nicidecum NU ne-am integrat! Și așa vom rămâne!
