Americanii par deciși să salveze orice se mai poate salva din calea lui Putin, Xi și Modi, ajungând acum să „măture” Sri Lanka înapoi către „lumea occidentală”, dându-i de înțeles lui Modi că nu e singurul finanțator din zonă, lui Xi că nu vor să permită distrugerea lanțurilor de aprovizionare, iar lui Putin că nu va avea loc nici o „salvare” a celor din Sri Lanka cu gaze și petrol rusesc.
Un faliment al „sustenabilității” și al utopiilor ecologice
Situată la sud de India, Sri Lanka este o țară cu 22 de milioane de locuitori, unde 70% din populație depinde de munca fermierilor, principalul produs pentru export fiind ceaiul Ceylon, dar important rămâne și orezul, care asigură hrana zilnică a locuitorilor insulei.
Motivul exact pentru care națiunea a intrat în faliment este indisolubil legată de ideologiile stângiste ale momentului, promovate de globaliștii de la Davos și executanții lor americani și europeni. Sri Lanka a preferat să ocolească industrializarea, nu-i așa, extrem de poluantă, și s-a axat pe agricultură 100% ecologică, organică și pe turism – raiul pe pământ, nu altceva! La ora actuală, țara suferă cea mai gravă criză financiară din ultimele decenii. Milioane de oameni se luptă să-și cumpere alimente, medicamente și combustibil.
Penuria de energie și inflația au fost factorii majori din spatele crizei. Inflația în iunie în Sri Lanka a fost de peste 50%. Prețurile alimentelor au crescut cu 80%. Și o jumătate de milion de oameni au căzut sub pragul de sărăcie în ultimul an. Creșterea prețurilor pentru petrol, în final, a însemnat creșteri cu 128% la prețurile transporturilor.
Motivul de bază al prăbușirii este că liderii țării au intrat în siajul elitelor „verzi” occidentale care propovăduiesc agricultura ecologică și „ESG”, care se referă la investițiile făcute urmând criterii de mediu, sociale și de guvernanță. Sri Lanka are un scor ESG aproape perfect (98 din 100), care este mai mare decât al Suediei (96) sau aproape dublu față de Statele Unite (cu 51).
Despre ESG am mai scris în Q Magazine aici. Ideea principală este că „noua agricultură” este exclusiv intensivă și se bazează pe sisteme cu randament ridicat, dominate de ferme-mamut specializate. Noul sistem atacă, așadar, formele instituționale de elaborare a politicilor agricole de odinioară prin organisme precum FAO (Food and Agriculture Organization) și CFS (The Committee of World Food Security). În schimb, promovează o arhitectură instituțională paralelă pentru a se potrivi intereselor corporațiilor agroindustriale și impune abordări „verzi”.
Davos-ul și executanții lui mondialiști încurajează „părțile interesate” să formeze așa-zise „coaliții de acțiune” pentru a implementa „soluții sustenabile”. Guvernele sunt astfel încurajate (a se citi: obligate) să elaboreze legislații în acord cu alianțele semnate cu „părțile interesate”, devenind (inevitabil) dominate de cei care își permit să finanțeze toate aceste „soluții sustenabile”. Țările cu venituri medii și reduse sunt vulnerabile la intrarea în „coaliții” cu investitorii (corporații și mastodonți financiari), dar și cu „filantropi”, cum ar fi Fundația Gates.
Colac peste pupăză, mai vine și ideologia „progresistă”, care militează pentru drepturile minorităților sexuale, feministelor etc. și impune și în agricultură – chiar în cadrul ESG – aceste forme de „sustenabilitate” – litera „S” – chestiunile sociale, adică drepturi pentru homosexuali. Ca să fii „sustenabil” în producția agricolă, care va să zică, mai întâi trebuie să rezolvi chestiunile minorităților sexuale!
Apoi, „durabilitatea” se referă la celebra Agendă 2030 (ONU + Davos) și la reducerea emisiilor de bioxid de carbon din atmosferă. Dacă pentru o serie de alte activități problema aceasta poate părea derizorie, în agricultură este de-a dreptul înspăimântătoare! Cei care au trecut de școala elementară știu probabil că plantele utilizează bioxidul de carbon în propriul metabolism, eliminând apoi oxigenul, necesar vieții. Mai mult, cantitatea de bioxid de carbon din atmosfera planetei înseamnă mai nimic – 0,04%! Abia 3% din acest 0,04% (adică 0,000012%) reprezintă bioxidul de carbon rezultat din activitatea umană! Să reduci, ce? Mai ales în condițiile în care „zero carbon” înseamnă „zero plante” și „zero viață” pe planetă!
Dar, paralel cu rațiunea și logica merg finanțările! Astfel, politicile „zero carbon” înseamnă nu mai puțin de 28 de trilioane de euro până în 2050 numai în Uniunea Europeană! Adică 800 de miliarde, anual. La fel merge peste tot în „lumea occidentală”! Și asta, pentru că au fost puse în operă tot felul de organisme internaționale care să implementeze forțat politicile „verzi” prin elaborarea de norme privind finanțările, cum altfel, decât „verzi”.
Există, așadar, Comitetul director al Parteneriatului pentru contabilitatea financiară a carbonului (Partnership for Carbon Accounting Financials – PCAF), Comitetul pentru Stabilitate Financiară (FSB), Consiliulpentru standarde de contabilitate a durabilității (Sustainability Accounting Standards Board – SASB), fonduri ESG, instituții care elaborează „riscurile investiționale” în funcție de aceste politici. Altfel spus, coloșii financiari și-au elaborat propriile standarde pentru finanțarea activităților în funcție de politicile „zero carbon”, cu impact direct asupra agriculturii și a nu mai puțin de 77 de industrii!
Până și ONU are un grup interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) care se ocupă de „atenuarea schimbărilor climatice” și, explicit, de schimbarea modelului de dezvoltare economică a planetei în baza utopiei climatice.
Au existat și alți factori în spatele dezastrului din Sri Lanka! Blocajele (lockdown-urile) cauzate de Covid și un atentat cu bombă din 2019 care au afectat turismul, o industrie de cca. 5 miliarde de dolari pe an.
Apoi, propaganda occidentală insistă că una din cauze ar fi aceea că liderii din Sri Lanka au insistat să plătească Chinei banii pentru diverse proiecte de infrastructură „Belt and Road”, țara acumulând o datorie externă uriașă. De remarcat, totuși, China deține doar 10% din datoria externă a Sri Lanka, în general la rate mai mici ale dobânzii și termene de rambursare mai lungi. Cea mai mare parte este deținută de Japonia (10%) și instituțiile occidentale – precum Blackrock Inc. și Ashmore Group Plc. (47%), Banca Mondială (9%). Deci, care „capcană” chinezească a datoriilor?
Așadar, 47% din datoria externă totală a Sri Lanka a provenit din împrumuturile de pe piața internațională pe care le-au obținut prin emiterea de obligațiuni suverane internaționale. Inflația globală, noile prețuri la energie și creșterea ratei dobânzii la dolari în urma tipăririi de către FED-ul american de dolari care să ușureze datoria publică americană sunt factorii care au afectat țara.
Dar, de departe cea mai mare problemă a fost interzicerea îngrășămintelor chimice, în aprilie 2021. Peste 90% dintre fermierii din Sri Lanka utilizau îngrășăminte chimice înainte de a fi interzise. Consecința a fost că 85% dintre fermieri au suferit pierderi substanțiale de recolte, producția de orez a scăzut cu 20%, iar prețurile au crescut cu 50% în doar 6 luni.
Sri Lanka a fost nevoită să importe orez în valoare de 450 de milioane de dolari, în ciuda faptului că își producea fără probleme propriile cereale cu câteva luni mai devreme. Ceaiul, principalul produs de export al națiunii, a înregistrat producții diminuate cu 14% din 2021 până în 2022, adică o pierdere economică de 425 de milioane de dolari, subminând astfel rezervele de valută străină și capacitatea de a cumpăra produse din străinătate.
Desigur, importantă rămâne și influenta WEF (Davos): proiectul de transformare a țării într-una bogată, prin împrumuturi acordate tinerilor cu spirit antreprenorial. Poate vă sună cunoscut.
Pe scurt…
La sfârșitul lunii august 2021, președintele Gotabaya Rajapaksa a declarat stare de urgență. Guvernatorul Băncii Centrale spunea că erau în curs de negocieri pentru un acord SWAP de 1 miliard dolari cu India, din care s-au primit 400 de milioane, urmând a se deschide două alte linii de credit de 1,5 miliarde de dolari. China, la rândul ei, s-a oferit să acorde un ajutor umanitar nerambursabil de 500 de milioane de yuani (74,5 milioane de dolari) și 10.000 de tone de orez și medicamente.
Ce-i drept, guvernatorul P. Nandalal Weerasinghe era mai interesat de un acord cu FMI-ul.
Apoi, Occidentul a forțat Sri Lanka să impună sancțiuni Rusiei, ceea ce a însemnat că țara a trebuit să plătească costurile mai mari de pe piață, mai degrabă decât prețurile mai reduse, rusești. Când liderii din Sri Lanka au spus că vor cumpăra alimente și petrol din Rusia pentru că asta e tot ce și-ar putea permite, Occidentul a retras finanțarea FMI, provocând situația pe care o vedem astăzi.
Acum, FMI s-a întors în Sri Lanka pentru a discuta despre un bailout.
Blinken: Putin e de vină!
„Ceea ce vedem în întreaga lume este o nesiguranță alimentară în creștere, care a fost semnificativ exacerbată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Vedem impactul acestei agresiuni rusești care se desfășoară peste tot. Este posibil să fi contribuit la situația din Sri Lanka; suntem îngrijorați de implicațiile din întreaga lume”, a spus Secretarul de Stat american, Antony Blinken, reporterilor
Pe contul său de Twitter, președintele Gotabaya Rajapaksa mulțumește președintelui american Joe Biden pentru „asistența” de 20 de milioane de dolari! Un fleac pe lângă sumele aruncate pe geam pentru a continua războiul din Ucraina. Dar, lumea are priorități! Pentru că SUA se implică doar prin organisme de tipul FMI și Banca Mondială, care să „ajute” și pe mai departe Sri Lanka…
Ce spun rușii?
Tot președintele Gotabaya Rajapaksa a avut discuții și cu Rusia, o altă țară de unde speră să obțină ajutor. În discuțiile cu Vladimir Putin, președintele a solicitat „o ofertă de sprijin pentru credit pentru a importa combustibil necesar pentru a învinge provocările economice actuale”.
O a doua solicitare a vizat repornirea curselor Aeroflot către Sri Lanka. „Am convenit în unanimitate că consolidarea relațiilor bilaterale în sectoare precum turismul, comerțul și cultura sunt esențiale pentru consolidarea prieteniei pe care o împărtășesc cele două națiuni”, a conchis președintele, care a calificat discuțiile cu Putin drept „fructuoase”.
Revoluția colorată
Ca întotdeauna când lucrurile devin complicate, intervin diverse organizații „civile”, finanțate din zone obscure, care se revoltă împotriva liderilor țării. Diplomații occidentali din Sri Lanka au încurajat guvernul să nu intervină împotriva lor.
Protestele au fost organizate de ONG-uri locale finanțate de USAID și promovate de angajați din ONG-uri și think tank-uri și diverși exponenți ai așa-zisului liberalism. Cele mai proeminente voci au fost liberalii din clasa superioară urbană.
Așadar, dacă inițial s-a vorbit despre penuria alimentară și de combustibili, prin mijlocirea ONG-urilor s-a ajuns la lipsa drepturilor pentru transsexuali și a procentului scăzut de femei în poziții de decizie. Cu alte cuvinte, întreaga agendă a protestelor populare s-a deturnat în zona extremei stângi „progresiste” și globaliste.
În mod surprinzător, protestele nu au fost anti-FMI, cum n-au fost nici antiamericane, propaganda reușind să alcătuiască un scenariu suficient de plauzibil pentru a se identifica niște „vinovați de serviciu”: China și liderii politici locali. Astfel că, protestatarii au cerut „liberalizări” în economie, adică de departe cuvântul cheie de fiecare dată când FMI reușește să spargă frontierele unei țări și să-și aducă clienții de prin corporații.
Cei mai vocali protestatari au fost invitați să se întâlnească cu diplomații occidentali și ei au acceptat! Unii protestatari au ajuns să primească „formare jurnalistică” în alte țări de la organizații necunoscute.
Ambasada SUA lucrează
Întâmplător, desigur, protestele împotriva guvernului chinez și a mai sus descrisei „capcane a datoriilor” au început la o lună după vizita Victoriei Nuland în țară.
Ambasadorul american Julie Chung are o serie de postări ce mută problemele țării la chestiuni ce privesc „statul de drept”, „rolul activ al femeilor” în sistemul juridic, „rolul opoziției” în a face față provocărilor economiei (adică fragmentarea clasei politice), promovarea „transparenței”, rolul armatei de a sprijini idealurile democrației etc.
Dacă asupra „bunelor intenții” ale FMI nu are sens să zăbovim, cert rămâne doar că Sri Lanka ar putea intra în cercul BRICS (grupul reprezentat de Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), ceea ce Occidentul nu își dorește câtuși de puțin! Proiectele de infrastructură pe care China vrea să le realizeze, plus piața indiană, plus grânele, gazul și petrolul rusesc, ar oferi suficiente alternative pentru o țară precum Sri Lanka, laolaltă cu aderarea la noua zonă „dedolarizată”.
După un Summit BRICS de succes, în urma căruia Iranul și Argentina au solicitat statutul de membru, China a anunțat că slăbește restricțiile COVID pentru călătorii străini care intră în țară. Rezultatul imediat a fost revenirea afluxului de capital pe piețele chinezești. Această schimbare a Chinei semnalează o intenție a Partidului Comunist Chinez de a se deschide și către turism și dezvoltarea afacerilor.
De cealaltă parte, eșecul G7 și fanfaronada NATO nu reprezintă semne încurajatoare pentru investitori. Statele Unite se găsesc propriu-zis în recesiune tehnică – două trimestre consecutive de contracție a PIB-ului și șansele de a intra în recesiune chiar anul acesta sau la începutul lui 2023 sunt de 60%, potrivit National Bureau of Economic Research (NBER).
În aceste condiții, este oarecum evident faptul că BRICS (sau China) a și câștigat războiul, astfel că șansele unor țări grevate de datorii în dolari – cum este și cazul Sri Lanka – e de pe acum pecetluită.
Imaginile revoltei fac deliciul tabloidelor. În esență, e prea puțin important cum se scaldă protestatarii în piscina prezidențială, cum prea puțin contează ce guvern pro-occidental va cârmi țara către un dezastru și mai profund. La 15 iulie se va întruni Parlamentul, la 19 iulie se vor face nominalizările pentru funcția de președinte, iar la 20 iulie va fi ales președintele de către Parlament. Noul președinte va forma apoi un guvern cu toate partidele parlamentare.
Preluare: qmagazine.ro / Autor: Ambrus Bela
