În războiul din Ucraina, Rusia înfruntă SUA (şi pe aliaţii săi din NATO şi din UE etc.) folosind marea strategie (Clausewitz, Luttwak…), în vreme ce SUA se folosesc de tactică (mica strategie, strategia pe termen scurt, cu scopuri imediate: bani, furnizare masivă şi în salturi de armament Ucrainei, instructori militari, asistenţă de intelligence, sateliţi etc.) şi de foarte multă propagandă (toată media mainstream occidentală, dar şi din ţările Europei de Est, cenzura de pe reţelele sociale). Nu întâmplător, reprezentantul Occidentului în Ucraina e un actor capabil să interpreteze orice rol. De exemplu, poate face un sistem oligarhic să pară cea mai frumoasă democraţie din lume (inexistentă). Marea strategie folosită de Rusia în Ucraina ar avea la bază „doctrina Gherasimov”, care descrie mai degrabă un război de apărare decât unul de cucerire. Cu alte cuvinte, nimic nu e ce pare a fi, de cele mai multe ori e chiar contrariul.
Cele două războaie în curs, cel aproape clasic din Ucraina – o „operaţiune militară specială”, spun ruşii – şi marele război economic mondial dintre Nord-Vest şi Est-Sud, au aceleaşi cauze (financiarizarea Occidentului, judiciarizarea extrateritorială americană, hegemonia) dar au desfăşurări şi participanţi în parte diferiţi. Războiul din Ucraina contribuie doar secundar la declanşarea marii crize. Războiul sancţiunilor economice – şase sau şapte rânduri de sancţiuni ale SUA şi UE împotriva Rusiei, după sancţiunile aplicate de Trump Chinei – aruncă (involuntar?) lumea, mai întâi Europa de Vest, în recesiune sau chiar mai rău, într-o criză devastatoare (depression).
Ca urmare a sancţiunilor economice nemaivăzute, lumea „B”, condusă de Rusia, China şi India, răspunde cu o strategie pe termen lung care urmăreşte să lipsească lumea „A” (SUA, Marea Britanie, UE, Japonia etc.) de principalele ei atuuri, care sunt capitalul, dolarul, euro, yenul etc., susţinute de o imensă armată (NATO). Inflaţia va fi până la urmă un aliat al lumii „B”. Monedele lumii „B” nu fac decât să se întărească (vezi cazul rublei). Intuind schimbarea lumii, foşti vasali ai SUA sau ai Marii Britanii, ca Arabia Saudită sau Turcia, se reorientează spre marile puteri din lumea „B, spre Asia, spre BRICS. Li se adaugă Iranul, Indonezia, Argentina, Senegalul, alte ţări din Africa, America de Sud, Oceania etc.
Marea strategie folosită de Rusia poate fi uşor observată în lentoarea cu care recuperează teritoriile din Donbas. Ruşii nu se mai grăbesc deloc, par să vrea să prelungească războiul până anul viitor sau chiar mai mult. Între timp, criza gazului şi a petrolului din Rusia, „sancţionate” sinucigaş de UE, va arunca, foarte probabil, Germania în faliment economic. Germaniei îi va urma întreaga UE, care, la rândul ei, va trage în jos SUA etc. În acelaşi timp, ruşii folosesc doar o mică parte din trupele şi armamentul de care dispun. Folosesc însă arme de mare precizie la distanţă pentru a distruge arsenalul militar ucrainean, inclusiv furniturile occidentale, trupe, fabrici, ateliere şi depozite de arme.
China pare să fi găsit un mijloc simplu, greu de acuzat (gândire confuciană, Sun Tzu?), de a ajuta Rusia şi a dinamita Occidentul. Este vorba de strania sa doctrină „covid zero”. Se închid astfel, total sau parţial, oraşe şi porturi, Shanghai, Wuhan, Hong Kong sau, recent, Macao, dar şi alte porturi sau oraşe-uzină, măsuri ce creează dificultăţi firmelor occidentale, blochează sau încetinesc lanţurile de aprovizionare şi pun pe jar Bursele şi companiile din Vest. Pentru că economiile occidentale sunt foarte dependente de fabricile şi uzinele din China.
La rândul său, India şi-a mărit semnificativ în ultimele patru luni schimburile comerciale cu Rusia, ele folosind şi monedele naţionale. Mai mult, relaţiile, uneori dificile, dintre India şi China au intrat într-un proces de normalizare accelerată. India iese treptat din orbita SUA şi a Japoniei şi se apropie de Rusia şi de China. Recent a început să funcţioneze şi o magistrală comercială, numită Coridorul Internaţional Nord-Sud (Rusia, cu Moscova-Azerbaidjan, cu Baku-Iran, cu Teheran-India, cu Mumbay), independentă de teritorii care pot aplica sancţiuni.
Spre deosebire de ţările mai mici din Europa de Est, România, de exemplu, total aliniate şi „disciplinate”, în câteva mari ţări occidentale, în primul rând în SUA, îşi fac loc natural în spaţiul public (conferinţe, media) toate punctele de vedere, toate analizele. John Mearsheimer, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Chicago, una dintre cele mai respectate voci în politica internaţională, a ţinut o conferinţă la Florenţa, la 16 iunie 2022, în care a susţinut că principalii responsabili pentru tragedia din Ucraina sunt SUA şi NATO:
„Politica americană are două consecinţe importante. În primul rând, ea creşte considerabil ameninţarea existenţială cu care se confruntă Moscova în acest război şi face victoria sa în Ucraina mai importantă ca niciodată. În acelaşi timp, această politică americană arată că Statele Unite sunt profund angajate în înfrângerea Rusiei. Administraţia Biden a investit de-acum atât de mult în războiul său prin proxy în Ucraina – deopotrivă material şi retoric -, încât o victorie rusă ar însemna o înfrângere zdrobitoare pentru Washington. În mod evident, cele două părţi nu pot câştiga în acelaşi timp. În plus, există o mare probabilitate ca una dintre părţi să înceapă curând să piardă din greu […].
În termeni simpli, conflictul în curs din Ucraina e o catastrofă colosală care, aşa cum spuneam la începutul expunerii mele, îi va obliga pe oamenii din lumea întreagă să-i caute cauzele. Cei care cred în fapte şi în logică vor descoperi repede că Statele Unite şi aliaţii lor sunt principalii responsabili pentru această deraiere a trenului nostru comun. Decizia luată în aprilie 2008 privind aderarea Ucrainei şi a Georgiei la NATO era menită să conducă la un conflict cu Rusia. Administraţia Bush a fost principalul arhitect al acestei opţiuni fatale, dar administraţiile Obama, Trump şi Biden au intensificat şi agravat această politică cu fiecare etapă, iar aliaţii Americii au urmat docil Washingtonul. În ciuda faptului că responsabilii ruşi au arătat limpede că aderarea Ucrainei la NATO ar reprezenta încălcarea „celor mai contrastate linii roşii” ale Rusiei, Statele Unite au refuzat să răspundă la îngrijorările profunde ale Rusiei în materie de securitate şi mai degrabă au acţionat neabătut pentru a transforma Ucraina într-un bastion occidental la graniţa cu Rusia”[1].
Rusia pare interesată de prelungirea conflictului şi pentru a evita un răspuns american nuclear la victoria sa foarte probabilă din Ucraina. O Americă în mare criză economică va fi mai puţin agresivă, mai puţin periculoasă, acesta pare să fie raţionamentul strategilor ruşi. Dar lucrurile pot fi şi pe dos. O Americă în mare criză economică şi politică poate accesa mai uşor opţiunea nucleară. Ce vom trăi în lunile următoare va fi şi o înfruntare între strategia lumii „B” şi tactica lumii „A”. Propaganda occidentală şi cea din Europa de Est şi-au arătat adevărata dimensiune mistificatoare, jalnică. Propaganda a devenit ineficace, inutilă.
[1] John J. Mearsheimer, History will judge the United States and its allies – https://southfront.org/history-will-judge-the-united-states-and-its-allies-john-j-mearsheimer/ – 2 iulie 2022.
Preluare: art-emis.ro / Autor: Petru Romoșan
Autorul declară: „China pare să fi găsit un mijloc simplu, greu de acuzat (gândire confuciană, Sun Tzu?), de a ajuta Rusia şi a dinamita Occidentul.” – NU are nicio legătură gândirea confucianistă – nicidecum confuciană – cu Sun Tzu!!! De la Petru Romoșan m-așteptam la ceva mai multă cultură generală! Prin urmare, să facem puțină lumină, pentru că diferențele dintre cei doi sunt semnificative:
Kongzi, Mengzi, Laozi, Hanfeizi, Zhuangzi, Xunzi, Mozi, Guiguzi și Sunzi. Băieți deștepți! Toți! Doar că nu trebuie vă lăsați intimidați de cum îi cheamă, ci de inteligența lor! Acești maeștri gânditori (a căror terminație „zi” din numele lor înseamnă „stăpân”) au inspirat oameni ca Thales și Pitagora în Grecia, Zarathustra în Persia și cei șapte Rishi în India vedică.
A fost probabil prima dată în istorie, când ființele umane de pretutindeni au început să-și folosească mai mult creierul, pentru a pune întrebări existențiale importante. Nu mai e cazul ipochimenilor actuali, că se constată de pe SSI regresul minții!
Cei mai faimoși trei dintre ei sunt:
Kongzi = Confucius = gânditor venerat care a inspirat confucianismul
Laozi = Lao Tzu = Lao Tsu = mistic care a inspirat taoismul
Sunzi = Sun Tzu = Sun Wu = strateg militar care a inspirat Arta Războiului.
După câte se observă, diferențele dintre cei care au schimbat China (și o dată cu ea, întreaga lume) sunt URIAȘE! NU pot fi nici confundați, nici amestecați într-o filosofie comună! În plus, au trăit în timpuri diferite.
Cu toate deosebirile dintre ei, Kongzi și Laozi păreau să ajungă la concluzii similare cu privire la noțiunile despre lume și viață. Urmărirea unei căi de mijloc, evitarea extremelor, reducerea dezordinii materiale, păstrarea lucrurilor simple și „a te descurca cu ceea ce ai în fața ta, cât de bine poți” sunt toate prevederi puternice pentru eliminarea derapajelor epocii moderne.
Și pe lângă cuvintele de dispreț despre conducătorii lacomi și corupți, esențialul învățăturilor lor se referă ÎN SPECIAL la creșterea capacității noastre de a ne păstra fericirea, fericire care este independentă de condițiile noastre materiale exterioare de viață și mai mult axată pe cultivarea unei atitudini de a rezista suferințelor pe care le întâmpinăm de-a lungul existenței noastre.
Maeștrii „Zi” ne amintesc, de asemenea, că viața se reduce la alegerile noastre individuale. Este puterea acțiunii, NU puterea cuvintelor. Și în – „făcând nimic” – nimic nu rămâne nefăcut. O extraordinară gândire, dacă-i pricepem esența, latura perceptibilă a ideii în sine.
Pe de altă parte, Sunzi (Sun Tzu) a fost un geniu militar care a sfătuit regii și a codificat un sistem de război care considera „supunerea inamicului fără luptă” drept cea mai înaltă victorie. El a fost autorul „Artei războiului”, deși unii istorici susțin capodopera sa originală ca fiind una plină de cavalerism și onoare, dar care a ajuns să fie modificată în timpul perioadei Statelor Combatante pentru a include în rândurile ei spionajul, înșelăciunea, mita precum și alte activități distincte non-confucianiste. În schimb, Kongzi și Laozi preferau amândoi să dea o șansă păcii, sătui fiind de luptele nesfârșite ale marilor lorzi ai războiului. În ciuda proeminenței lui Sunzi, gândirea sa exercită o influență mult mai mică asupra vieții de zi cu zi a chinezului modern, dar suficient de mare în lumea occidentală. Urme ale doctrinei lui Sunzi (Sun Tzu) se găsesc peste tot, de la „Prințul” al lui Niccolo Machiavelli până la „Avantajul competitiv” al profesorului de la Harvard Michael Porter și până la cele 48 de legi ale puterii ale lui Robert Greene. Cam aceste lămuriri am căutat să le aduc spre eliminarea confuziei, a semnelor de întrebare și a altor inexactități din articolul de mai sus!
Întreaga expunere s-ar rezuma la o singură frază: cu siguranță, armata ucraineană NU poate câștiga conflictul, dar propaganda ei o face!
Dacă te uiți la fapte, imaginea este clară: Rusia eliberează oraș după oraș și câștigă din ce în ce mai mult teren în operațiunea sa militară specială din Donbas. Orice altceva este propagandă, alcătuită de regimul ucrainean și răspândită de jurnaliștii occidentali, încercând să acopere faptul că regimul de la Kiev pierde,
pentru că asta ar putea dăuna sprijinului popular în vederea aprovizionării cu arme.
Orașul Lisichansk reprezintă un exemplu perfect! Săptămână după săptămână, mass-media din Occident relata despre echipamente prost întreținute și despre victimele în masă ale părții ruse, în timp ce armata ucraineană era „foarte motivată” și chiar „superioară”. Și apoi, dintr-o dată, mesajul că „Lisichansk a căzut” (observați și încadrarea „căzut” în loc de „eliberat”) a aruncat evenimentul într-o alăt lumină. Același lucru s-a întâmplat și cu Severodonețk cu o săptămână înainte, avansul rapid rusesc fiind ignorat de mass-media până când orașul a fost eliberat. Apoi au venit cu minciuni și scuze pentru a justifica ceea ce s-a întâmplat: „A fost o retragere tactică!” „A fost doar o bătălie, Ucraina va câștiga războiul!” „Ucraina este dezavantajată pe acest tip de teren!” – de parcă n-ar fi la ea acasă, „Așteptați până când efectele sancțiunilor se vor face simțite cu adevărat!” „Armata rusă este atât de demoralizată, încât Ucraina va recupera regiunea săptămâna viitoare!”. Și uite așa, minciunile și fantasmagoriile curg! Narațiunea actuală „pedalează” pe ideea că Ucraina câștigă, dar că are nevoie de arme suplimentare pentru „următoarea fază a războiului”, pentru că rămâne fără arme și muniții (în mod ciudat, Ucraina „a câștigat” de luni de zile, dar pur și simplu nu se materializează nimic din conținutul răsunătoarei victorii).
Presupusa strategie a Rusiei descrisă de autor e complet greșită! Înaintarea lentă s-a datorat încercării armatei ruse de-a reduce la minim victimele din rândul populației civile. Operațiunea militară specială a Rusiei se va încheia în toamna acestui an! Cam asta se cunoaște din surse de încredere, în momentul de față. Dacă va mai exista vreo prelungire a termenului de finalizare a operațiunii militare, aceasta va surveni indubitabil pe parcurs – modificând decizia actuală – și doar din dorința Kremlinului de-a contracara manevrele americane.
Mă bucur că autorul l-a citit pe John Mearsheimer! Înseamnă că blogul „Anonimus” (care deține link-ul către materialul profesorului) a servit unei cauze nobile!
Diferenta dintre realitate si adevaruri este rezultatul capacitatii fiecarui creaturi in viata de toate zilele!
Prin ceea ce afirmi, te îndepărtezi mult de Analogia lui Platon! Oamenii, care operează cu cinci simțuri limitate și impun modelul tridimensional tuturor, nu vor putea explica niciodată într-o manieră armonioasă, că există un „recipient” pentru întreg și că două jumătăți nu sunt întotdeauna egale cu un întreg. Concluzia? Majoritatea indivizilor trăiesc într-o autoamăgire despre orice în această lume și în nesfârșitul univers. Dacă știi și care-i singura constantă între realitate și adevăr, în mod sigur nu vei rămâne cu restanță în toamnă!!! Îți dau notă de trecere. 🙂
Asta, fiindcă văd că depui eforturi să fii coerent… 🙂
P.S. Ca sugestie: nu uita să-l amintești pe Rupert Sheldrake