Criza energetică și financiară globale, celelalte crize, războiul din Ucraina sau Taiwanul, probleme minore: Noua inchiziție este aici.
Istoria glorioasă a Occidentului s-a stins. A durat atâta vreme cât a existat argumentul moral al libertății, esența acestuia fiind libertatea cuvântului. Tocmai de aceea doctrinele democratice au definit presa ca a patra putere în stat, garantul democrației, singura contra-pondere la tot ce înseamnă represiune.
Ideologia globalistă a distrus definitiv presa liberă și libertatea cuvântului, instaurând frica, cenzura și auto-cenzura, controlul cvasi-total al minții oamenilor. O uriașă rețea de instituții represive și de control a fost creată, care-a cucerit marile rețele mass-media occidentale. Profesia de jurnalist a fost desființată, jurnalistul devenind mandatarul finanțatorului corporatist. Minciuna spusă de finanțator este adevăr, iar oricine îndrăznește să contrazică este pedepsit exemplar. Cei care contrazic, fie și în tăcere, sunt declarați ERETICI.
Istoria se repetă, ne aflăm în nouă și plină INCHIZIȚIE, globalismul fiind NOUA RELIGIE și luând locul Bisericii Catolice a Inchiziției, Inchiziția fiind abolită formal abia la sfârșitul secolului XIX.
Asistăm la vânătoare de vrăjitoare și arderi pe rugul propagandei globaliste în fiecare zi, în toată „lumea liberă”, la vedere, comandate direct de guverne și magistrați, Marele Inchizitor fiind Presa însăși. Rari sunt cei care mai îndrăznesc, prin catacombele înveninate ale șoaptelor. Teroarea este pretutindeni, iar Milițiile gândirii veghează drăcesc, delațiunea și ura ca politici de stat.
Pe lângă această uriașă, nouă și cumplită Inchiziție, marile crize globale, foametea și războaiele sunt lucruri minore, divertisment. De fapt, crizele respective nu sunt decât efectul noii episteme. Cei găsiți vinovați, nu mai au nici măcar demnitatea de a fi arși pe cruce.
„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Întru El era viață și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o.” (Ioan).
Autor: Aurelian Pavelescu
