Eric Stemmelen (foto), fost director de programe la televiziunea France 2, a explicat mecanismele cenzurii de presă, care sunt mai ales de natură psihologică.
În cadrul unei emisiuni realizate de Pour.press, Stemmelen a făcut distincția între așa-numiții ziariști care fac parte din „Castă” și ziariștii de rând.
În ce îi privește pe primii, lucrurile sunt foarte simple:
„Când prezentatorul programului matinal de la Europe 1 este plătit cu 38.000 de euro pe lună, merită să spui orice pentru acești bani”.
Stemmelen a explicat și cum stau lucrurile în cazul ziariștilor de rând:
„Te autocenzurezi din frica de a nu fi dat afară, pur și simplu… Sunt mulți care nu au câtuși de puțin intenția să ajungă în șomaj!”.
Și fostul director de la France 2 a conchis:
„Așadar, sistemul e blocat. Nu este nevoie de cenzură, există o autocenzură…”.
Stemmelen a explicat și cum sunt simulate diversitatea și pluralismul de opinii în acest circ jurnalistic:
„În al doilea rând, sistemul este mai eficient în măsura în care există COPY-PASTE, adică reproducerea din surse aparent diferite a aceluiași discurs. Când opinia se confruntă cu faptul că articolul din Le Figaro este în realitate identic cu cel din Libération, care este de fapt identic cu cel din L’Obs, care este la fel cu cel din Le Monde… deși este vorba de surse diferite, cu, zice-se, un pluralism, o diversitate… Dar toate spun același lucru. Iar publicul își spune: Acesta este adevărul!, de vreme ce organe de presă atât de diferite spun același lucru. Doar că nu există nici o diferență, aparțin toate unor miliardari care sunt amici unii cu alții și nu au nevoie să se consulte ca să zică același lucru”.
Eric Stemmelen, ancien directeur de programmation de France 2, explique l’incroyable censure journalistique
Eric Stemmelen, ancien directeur de l’antenne et des programmes de France 2 et ancien directeur de l’institut de sondages Sofres, explique au micro de POUR.PRESS comment s’organise la censure chez les journalistes du système. C’est une machine bien rodée où le travail de censure se fait tout seul, sans avoir besoin d’intervention, nous sommes dans de l’autocensure.
En ce qui concerne les journalistes de la caste, Eric Stemmelen explique : « Quand le présentateur de la matinale d’Europe1 est payé 38 000 euros par mois. Ça vaut quand même le coup de raconter n’importe quoi à ce tarif. » Quant aux petits journalistes, « on s’autocensure par peur d’être viré tout simplement […] il y en a qui n’ont pas l’intention de se retrouver au chômage. Donc le système est bloqué ! Il n’y a pas besoin d’envoyer la censure, c’est une autocensure. »
L’ancien directeur de programmation de France 2 va plus loin dans l’analyse pour épingler le rôle central de l’AFP dans ce grand théâtre journalistique : « La deuxième chose, c’est que le système est plus efficace dans la mesure où il y a le “copier-coller”, c’est-à-dire la reproduction sur des sources apparemment diverses du même discours. Quand l’opinion est confrontée au fait que l’article du Figaro est finalement le même que celui Libération, qui est finalement le même que celui de l’Obs, qui est le même que celui du Monde… alors qu’il s’agit de sources bien différentes, avec, dit-on, un pluralisme, une diversité. Mais tous disent la même chose ! Et donc, le public se dit : “C’est la vérité !” puisque des organes aussi différents l’un que l’autre disent la même chose. Sauf qu’ils n’ont rien de différent, ils appartiennent tous à des milliardaires qui, eux, sont copains entre eux et n’ont pas besoin de se consulter pour dire la même chose. »
Nu exista ” presa liberă”… nu poate să existe. Cred că acum e clar pentru toată lumea , după atâtia ani si atatea dovezi clare