Recenta demitere a CEO-ului Volkswagen este pusă cel mai adesea pe seama admirației pe care Herbert Diess o avea pentru Elon Musk, fondatorul Tesla, compania competitoare pe piața automobilelor electrice. În urmă cu mai mulți ani, Diess fusese chiar aproape de a pleca la Tesla. Dincolo de aceste lupte în lumea auto, demiterea șefului Volkswagen spune multe lucruri îngrijorătoare despre industria germană.
Diess nu a dorit să lase softul noilor automobile electrice în seama unor giganți din domeniu, așa cum compania Volvo a făcut apelând la Google. Diess și-a dorit ca Volkswagen să nu fie retrogradată la statutul de producător de caroserii, carcase pe care alte companii să-și instaleze propriul soft și să aibă acces astfel la toate informațiile cumpărătorilor de automobile. Diess și-a dorit ca Volkswagen să-și producă propriile baterii in Germania și, mai ales, să rămână stăpână pe datele clienților și să le monetizeze în propriul beneficiu. Strategia sa a fost lăudată, însă a fost prea greu de implementat, iar asta spune multe despre industria germană, care nu este pregătită să se adapteze actualei revoluții industriale.
„Modelul german de producție industrială nu este sustenabil din cauza tehnologiei depășite, din cauza gazului din Rusia și dependentei de bunăvoința clienților chinezi. Neomercantilismul german a fost și încă mai este marele obstacol în calea integrării europene”, scrie Eurointelligence.
„Marea problema cu a patra revoluție industrială – după cea a motorului cu abur, a electricității și microelectronicii – este că nu are contururi bine definite. Este o lume a noilor tehnologii – robotică, energie regenerabilă, realitate virtuală, inteligență artificială, inginerie genetică, etc.
Având o puternică prezență în inginerie, Germania ar părea bine plasată, însă există obstacole foarte mari. Reamintim cum marile oțelării au acaparat bazinul Ruhr, în anii 1980, iar orașe precum Dortmund făceau eforturi uriașe pentru a atrage în zonă și companii din alte sectoare. Până la urmă, schimbarea a venit odată cu declinul siderurgiei. Lucrurile stau la fel și astăzi: fără declinul unor hegemoni precum Vokswagen, BASF sau Bayer, tranziția nu se va întâmpla vreodată. Problema este însă că în Germania nu poți câștiga alegerile daca te opui industriașilor”, scrie Eurointelligence, care consideră că o criză grava a gazelor poate grăbi prăbușirea acestor giganți și trecerea la următoarea etapă a revoluției industriale în Germania.
„Companiile germane au fost supraprotejate, de multe ori fără știința lor, de o politică externă elaborată în primul rând în interesul lor. Pe măsură ce această protecție va dispărea, riscurile expunerii foarte mari în China vor fi evidente. Companiile germane fie vor fi puse cu spatele la zid (așa cum se întâmplă acum cu lobbyul gazelor în Germania), fie vor fi cumpărate de chinezi.
Semințele acestor schimbări sunt deja semănate, însă va mai dura până să răsară. Acumularea de noi tehnologii este o mare oportunitate pentru investitori, în special într-o perioadă precum cea care va veni, când prețul acțiunilor va mai scădea. Credem că valoarea adăugată a produselor fizice și a afacerilor existente va scădea semnificativ în următorul deceniu și chiar mai departe. Asta va avea un impact asupra modului în care va arăta politica noastră economică și industrială, dar și integrarea europeană”, mai scrie Eurointelligence.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici
