Generalul Nicolae Petala s-a născut la 29 august 1869 în orașul Vaslui, plasa Stemnicu, județul Vaslui. A fost fiul lui Iorgu Petala și al Rucsandrei Petala (născută Alevra).
A studiat școala primară în orașul natal. A urmat apoi, Școala Fiilor de Militari din Iași (1883 – 1887), Școala de Infanterie și Cavalerie (Ofițeri) (1887 – 1889), Școala Specială de Artilerie și Geniu (1889 – 1890), Școala de Război – Torino (Italia, 1892 – 1894) și stagiul de perfecționare în armata austriacă la Bruck (ianuarie – septembrie 1899). A continuat cu stagii de „încercare” la Statul Major (16 mai 1895 – 16 mai 1896), dar și la trupă: Regimentul 11 Artilerie (1 octombrie 1896 – 15 februarie 1897), Regimentul 12 și 3 Artilerie (1 martie 1898 – 18 decembrie 1898; 18 decembrie 1898 – 27 iulie 1899), atașat artilerie Austria (1 octombrie 1899 – 16 octombrie 1900), Regimentul 4 Ilfov (16 octombrie 1900 – 1 aprilie 1901), Batalionul 3 Vânători (1 aprilie 1901), Școala militară de Infanterie și Cavalerie – adjutant de profesor (1 mai 1901), comandant campanie (16 februarie 1902).
Pe 30 aprilie 1898 s-a căsătorit cu domnișoara Rosetta Maria Pilat, fiica generalului Constantin Pilat, cu care a avut doi copii: Elena Alice și Vintilă.
A fost avansat la gradul de sublocotenent (1 iulie 1889), locotenent (8 aprilie 1892), căpitan (10 octombrie 1897), maior (1 octombrie 1906), locotenent-colonel (10 mai 1910), colonel (1 aprilie 1913), general de brigadă (27 iunie 1916), general de divizie (10 mai 1918).
Nicolae Petala a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind: ofițer în Regimentul 7 Artilerie (1889), în Pirotehnica Armatei (1892), comandant al Regimentului 40 Infanterie (1911-1912), șef de stat major al Corpurilor 2 și 3 Armată (1913-1915) și comandant al Brigăzii 15 Infanterie (martie 1916 – 14 august 1916).
A îndeplinit succesiv diferite funcții: comandant de baterie în Regimentele 11, 9, 12, 13 Artilerie (1892-1899); ofițer în Statul Major al Corpului 3 Armată (1900); comandant de companie în Școala de ofițeri (1901-1903); atașat militar în Bulgaria și Italia (1904-1910); comandant al Brigăzii 2 Vânători (1910), al Regimentului 40 Infanterie (1911-1912) și al Regimentului 40 „Călugăreni” (1913), șef de stat major al Corpului 2 Armată (1913).
În perioada Primului Război Mondial a fost șef de stat major al Corpului 3 Armată (octombrie 1914 – martie 1915), comandant al Detașamentului «Oituz» (15 august – 24 august 1916), Brigăzii 15 Infanterie (martie 1916 – 14 august 1916); comandant al Diviziei 22 Infanterie (24 august – 2 octombrie 1916); comandant al Diviziei 9 Infanterie (30 august – 30 septembrie 1916); comandant al Corpului 1 Armată (30 septembrie – 12 octombrie 1916); comandant al Armatei I (12 octombrie 1916 – 21 octombrie 1916); comandant al Corpului 1 Armată (21 octombrie 1916 – 21 mai 1918); comandant al Corpului 4 Armată (21 mai 1918 – 12 iulie 1919).
În perioada iulie – septembrie 1920, generalul Nicolae Petala a fost comandantul Trupelor de Vest, iar în perioada martie 1921 – aprilie 1924 generalul de divizie Nicolae Petala a comandat Corpul 6 Armată, cu sediul la Cluj.
După Primul Război Mondial a fost inspector general la Inspectoratele Generale de Armată Nr. 1 (1 octombrie 1920-23 martie 1921), Nr. 3 (1924-1926) și Nr. 2 (1926-1929).
A fost decorat cu Ordinul «Coroana României», clasa a V-a, (1904); Medalia jubiliară «Carol I» (1906); Ordinul „Steaua României”, clasa a V-a, (1911); Ordinul «Coroana României» în grad de Mare Cruce (1919).
Generalul Nicolae Petala a fost militarul cu o remarcabilă cultură în arta războiului, un spirit polemic și combativ în presa militară a perioadei, dar și omul care, din anul 1930, s-a numărat ca senator de drept în mai multe legislaturi.
Dușmanii armatei, studiu militaro social de Locotenentul N. Petala. București (Tip. Curții Regale, F. Göbl Fii), 1895. (23,5 x 16). 37 p.
Păreri asupra reorganizării infanteriei, de Maior N. Petala. București (Inst. de Arte Grafice Carol Göbl, S-sor I. St. Rasidescu), 1908
Generalul Nicolae Petala s-a stins din viață în anul 1947, la București.
Nicolae Petală, un general uitat de istorie
Arhivele Naţionale din Piteşti îi păstrează generalului de divizie Nicolae Petala integral datele biografice şi evoluţia sa în cariera militară. Faptul că dosarul său este înscris şi se păstrează în fondul D.C.I./1974, la categoria Căpitani, a indus în eroare pe cercetătorii interesaţi care îl căutau la capitolul Generali. Întâmplător, în documentarea noastră pentru realizarea Monografiei «Patria înainte de toate», la Arhivele Militare Naţionale, am descoperit dosarul căpitanului Nicolae Petala din care rezultă că ofiţerul a evoluat în cariera militară până la gradul de general de divizie. Nicolae Petala, fiul lui Iorgu Petala și Rucsanda Petala (născută Alevra), s-a născut la 29 august 1869 în oraşul Vaslui. Nicolae Petala a trăit 78 de ani, el decedând în anul 1947, în Bucureşti. Fratele lui Nicolae Petala, Constantin Petala, născut la data de 18 aprilie 1865, a îmbrăţişat cariera militară, fiind avansat până la gradul de general. A comandat, în campania militară din anul 1916, Divizia a 5-a Infanterie Buzău. Nicolae Petala a studiat la Şcoala primară în Vaslui, apoi la Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi, ulterior la Şcoala Militară de Ofiţeri Artilerie şi Geniu din Bucureşti, absolvită la 1 iulie 1887, apoi la Şcoala Specială de Artilerie și Geniu, absolvită în 1889, clasându-se al 2-lea în promoţie, și apoi la Şcoala Superioară de Război de la Torino, din Italia, absolvită în anul 1894. La data de 30 aprilie 1898 Nicolae Petala s-a căsătorit cu Rosetta Maria Pilat (născută în anul 1876, decedată în 1921), fiica generalului Constantin Pilat. Din mariajul lor au rezultat doi copii: Vintilă, născut în anul 1899, şi Elena-Alice, născută în 1904.
Evoluţia în cariera militară a fost una deosebită. La data de 1 septembrie 1887 Nicolae Petala a fost admis în Școala Militară Ofiţeri Artilerie şi Geniu, absolvind-o la data de 1 iulie 1889 cu gradul de sublocotenent. În notarea de serviciu întocmită de comandatul școlii, locotenentul-colonel Gramaticescu, se arăta: „Ofiţerul este inteligent, prezentabil şi vioi; are bună stofã de militar şi trebuie îndrumat atent”. Din 1890 și până în 1892 a lucrat în Şcoala Militară Ofiţeri Artilerie şi Geniu în calitate de comandant de pluton elevi. În luna mai 1892 a fost avansat la gradul de locotenent. În anii 1892-1894 ofiţerul urmează cursurile Şcolii Militare de Război din Torino, Italia, încheindu-le cu rezultate bune. După absolvirea școlii ofiţerul a fost detaşat la Marele Stat Major, specializându-se în realizarea lucrărilor de stat major şi conducerea unei baterii de artilerie, în cadrul manevrelor regale. În notarea de serviciu, locotenentul-colonel Ştefan Stanciu arăta că „ofiţerul este inteligent, manierat în relaţiile cu subordonaţii, colegii şi superiorii”. În notarea de serviciu pentru anii 1896-1897 se arată: „ofiţerul are o comportare foarte bună în toate înprejurările, evidențiindu-se în procesul de instruire a subordonaţilor”.
La data de 1 martie 1897 ofiţerul a fost avansat la gradul de căpitan și numit în serviciu la Statul Major al Corpului 3 Armată din Galaţi. În notarea de serviciu Şeful de Stat Major al Corpului 3 Armată, colonelul Iarca, arăta: „Nicolae Petala este foarte perseverent în acumularea cunoştinţelor tactice generale”.
În luna septembrie 1898 căpitanul Nicolae Petala a fost numit în funcţia de comandant al Bateriei a 4-a din Regimentul 11 Artilerie Brăila. În notarea de serviciu comandantul Regimentului 11 Artilerie, colonelul Drăgulescu, aprecia: „Ofiţerul este foarte bun instructor al ostaşilor săi, se îngrijeşte atent de nevoile lor materiale şi de sănătatea lor”. Din luna decembrie 1898 și până în luna iunie 1899 căpitanul Nicolae Petala a fost ataşat militar în cadrul Ambasadei Române din Viena. Din anul 1899 ofiţerul a fost trimis la instruire în Regimentul 38 Infanterie Brăila. În această unitate căpitanul Nicolae Petala, „s-a dovedit a fi un bun infanterist, muncitor, cu o comportare şi ţinută militară bună. A îndeplinit şi funcţia de comandant la Şcoala Batalionului şi s-a remarcat şi-n Şcoala Regimentului”, arăta comandantul unităţii. În perioada 16 octombrie 1900 – 1 aprilie 1901, căpitanul Nicolae Petala a îndeplinit funcţia de comandant de companie în Batalionul 3 Vânători de Câmp din Ploieşti, „desfăşurând foarte bine activităţile de instruire şi şedinţele de trageri cu armamentul din dotare. Este un prea bun ofiţer din toate punctele de vedere”, după cum aprecia comandantul unităţii, colonelul Negruzzi. De la data 1 aprilie 1901 și până la data de 16 februarie 1902, ofiţerul a lucrat în Şcoala Militară de Infanterie în calitate de ajutor profesor şi de comandant companie elevi. Începând de la 1 martie 1902 ofiţerul a fost mutat în Regimentul 21 Infanterie Ilfov. Şi aici ofiţerul „a dovedit că are calităţile necesare pentru cariera militară. Şi-a îmbogăţit bagajul de cunoştinţe în arma infanterie. Ofiţerul este inteligent, foarte robust pentru eforturile în arma infanterie”. Drept urmare, ofiţerul rămâne definitiv în Arma Infanteriei, arăta colonelul V. Zottu.
La data de 1 septembrie 1902 căpitanul Nicolae Petala a fost trimis la specializare în Şcoala Militară Ofiţeri Cavalerie din Torino. La încheierea cursurilor a fost apreciat ca fiind „un ofiţer distins sub toate raporturile, născut pentru infanterie şi cavalerie”, după cum nota colonelul V. Zottu. În anul 1903 căpitanul Petala a lucrat în Regimentul 3 Infanterie Râmnicu-Vâlcea. A participat cu mult entuziasm la Manevrele Regale, fiind notat de comandantul Diviziei 3 Infanterie, generalul Cica, cu calificativul „foarte bine”. În ziua de 10 martie 1904 ofiţerul a fos avansat la gradul de maior şi numit ataşat militar în cadrul Ambasadei Române din Sofia. Anual trimitea de la Sofia rapoarte competente despre Armata Bulgară, fiind apreciat cu calificativul „foarte bine” de către generalul Tătărescu, Şeful Statului Major General. În perioada 1 octombrie 1906 – 16 aprilie 1908 Nicolae Petala a fost ataşat militar la Ambasada Română din Italia. La începutul anului 1907, maiorul Nicolae Petala a fost mutat în Regimentul 5 Infanterie Giurgiu. În notările de serviciu pentru anii 1906-1908, se arăta că „ofiţerul posedă o judecată fină, o deosebită cultură militară şi generală şi cunoaşterea temeinică a evenimentelor politico-militare”, după cum aprecia comandantul Regimentului 5. La începutul anului 1909 maiorul Nicolae Petala a fost mutat în Regimentul 11 Infanterie Galaţi şi apoi, la 1 aprilie 1910, a fost detaşat la Ambasada Română din Sofia.
În ziua de 10 mai 1910, Nicolae Petala a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi mutat, la data de 4 iunie 1910, în Statul Major al Diviziei 4 Infanterie din Bucureşti. La data de 16 octombrie 1910 ofiţerul a fost numit la comanda Batalionului 2 Vânători de Câmp din Bucureşti, fiind apreciat de către generalul Costescu, comandantul Diviziei a 3-a Infanterie, cu calificativul „foarte bine” pentru conducerea unităţii. În anii 1911 și 1912 locotenentul-colonel Nicolae Petala a comandat „foarte bine” Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni”, dislocat în Bucureşti. La data de 1 aprilie 1913 Nicolae Petala a fost avansat la gradul de colonel şi a comandat Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni“ în al 2-lea Război Balcanic, fiind notat „foarte bine” de către comandantul Brigăzii 17 Infanterie, colonelul Simionescu.
După încheierea celui de-al 2-lea Război Balcanic, colonelul Nicolae Petala a fost numit şef de stat major al Corpului 2 Armată Bucureşti şi, în luna mai 1914, la Corpul 3 Armată Galați. În notarea de serviciu pentru anul 1914, comandantul Corpului 3 Armată aprecia că „ofiţerul are calităţile necesare pentru a fi numit comandant de brigadă”. În anul 1915 colonelul Nicolae Petala a fost numit la comanda Brigazii 15 Infanterie din Galaţi. Generalul Cihoschi îl aprecia: „ofiţerul poate face faţă marilor campanii militare”. La data de 1 iulie 1916 colonelul Nicolae Petala a fost avansat la gradul de general de brigadă, I.D.R. Nr. 2440/27.06.1916. Generalul Nicolae Petala a condus Brigada 15 Infanterie în campania militară din anul 1916. După rănirea gravă a generalului Ion Dragalina, în zona mănăstirii Lainici, pe Valea Jiului, generalul Nicolae Petala a comandat Armata I-a Română în perioada 12-21 octombrie 1916.
În anii 1917 şi 1918 Nicolae Petala a comandat Corpul 1 Armată la Mărăşti şi Oituz, având în subordine Divizia a 2-a Infanterie Craiova și Divizia a 11-a Infanterie Slatina. După încetarea luptelor de la Mărăşeşti a asigurat stabilitatea graniţei României. La data de 10 mai 1918 Nicolae Petala a fost avansat la gradul de general de divizie, I.D.R. 1106/1918 şi a fost numit la comanda Corpului 4 Armată Iaşi, I.D.R. 1240/1918. În anul 1920 generalul de divizie Nicolae Petala a fost numit la comanda Corpului 6 Armată Cluj, I.D.R. 2643/1920. În această funcţie a întreprins măsuri ferme de refacere a cazărmilor, a efectivelor, a completat mijloacele de luptă şi a intensificat instruirea efectivelor unitaţilor militare din Transilvania, pentru a fi în măsură să apere graniţele Statului Naţional Unitar Român. La data de 1 aprilie 1925 generalul de divizie Nicolae Petala a fost numit Inspector General 3 pe Armată, I.D.R. 1192/1925. În ziua de 4 aprilie 1926 generalul de divizie Nicolae Petala a fost numit Inspector General 2 pe Armată, I.D.R. 1909/1926. În perioada 1921-1928 Nicolae Petala a fondat la data de 1 mai 1921 ziarul «Cultura Poporului» și a fost director al ziarului. Nicolae Petala s-a pensionat în anul 1930 și după pensionare a fost senator de drept.
În decursul carierei militare Nicolae Petala a fost decorat cu Ordinal «Steaua României» în grad de ofiţer (1912), Ordinul «Coroana României» în grad de comandor (1909), Medalia «Avântul Ţării» pentru Campania din 1913, medalia Crucea «Meritul Sanitar» (1912) şi alte ordine şi medalii româneşti şi străine.
NOTE:
- General-locotenent dr. Ilie Ceaușescu ș.a., Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, Bucureşti, 1988.
- General-colonel Vasile Milea ș.a., România în anii primului război mondial, Editura Militară, Bucureşti, 1987.
- Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României (196-16-1919), Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2014.
- Arhivele Militare Naţionale Piteşti, Fond D.C.I./1974, Dosar nr. 12.172/1911. col. (rtr.) Constantin Chiper lt. (rez.) ing. Neculai Ursu
