Naționalismul dispare greu și se metamorfozează sau se combină relativ ușor

0

NationalismAcum, serios, dimensiunea de dreapta – arhaică, pastorală, etno-naționalistă – a muzicii celor de la Phoenix pe care o invocă unii nu demonstrează decât că poți să fii un mare artist de dreapta. Nu că ar fi primul exemplu din cultura română. Așadar, un motiv în plus de a fi mândru de opțiunea de dreapta.

Pe de altă parte, fuga celor de la Phoenix și folclorul anti-comunist de după 1989 – Timișoara, În Umbra Marelui Urs – demonstrează că relația dintre Phoenix și regim era cât se poate de ambiguă. Și într-un sens, și în celălat.

Același lucru se poate spune și despre Cenaclul Flacăra, unde se închinau ode iubitului conducător, dar unde s-a lansat și un Vali Sterian, cel care a compus imnul Revoluției din 89 și unde s-au format mulți tineri și artiști care în 1990 au umplut Piața Universității și care au putut foarte ușor să treacă, după 90, de la național-comunismul lui Ceaușescu la naționalimsul PNȚ-ului și al lui Marian Munteanu.

Așa cum comunismul românesc s-a folosit de naționalism și a reușit să deturneze o serie de teme hippie importate din Occidentul anilor 60-70, mariajul fiind inevitabil unul incomod și periculos, pentru regim, tot așa liberalismul pur și dur – modernist, secular, sincronist – nu are nicidecum monopol pe Revoluția din 1989 și Piața Universității. Ba se pare că la vremea respectivă era mai degrabă minoritar, imatur și rătăcit printre neointerbelici.

Anticomunismul/antipesedismul românesc, care a avut destule legături cu național-comunismul ceaușist sau care a făcut legătura cu dreapta interbelică prin ceaușism, a devenit cu adevărat progresist și de stânga pe plan cultural abia cu mișcarea rezist. Sau poate nici chiar atunci. Vezi cazul Clotilde, în ie la marșul pro-viață și cu un soț antivaccinist și antisorosist. Ca să nu mai vorbesc de faptul că vreo jumătate (sau chiar mai mulți) din diasporenii veniți să scape țara de ciuma roșie în 2018 au pus în 2020 ștampila pe Simion și Târziu.

În orice caz, naționalismul dispare greu și se metamorfozează sau se combină relativ ușor. Oamenii au nevoie de rădăcini, de identitate, de o casă, de un loc al lor pe lumea asta și de un stat care îi protejează tocmai pentru că este un stat național care reprezintă interesele și apără drepturile și continuitatea unui popor. Nu au nevoie de un stat care le dă un șut în fund spre piața globală pentru că poate oricând să îi înlocuiască cu niște vietnamezi, nepalezi sau pakistanezi, care are obligații față de toată lumea, adică față de nimeni.

Autor: Alexandru Racu

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.