Imaginați-vă un orășel patriarhal, liniștit, prăfuit, cu cetățeni mergând agale în treburile lor, cu copii veseli și neastâmpărați, alergând după vreo minge… Un străin, venit de curând din vreo măreață metropolă în orășelul patriarhal, ar putea fi tentat să exclame:
– Vai, ce viață liniștită duc oamenii ăștia aici! Când ies la pensie voi veni să locuiesc și eu în acest colț de rai. Sunt obosit și sătul de agitația metropolitană.
Numai că străinul este superficial și neatent. Dacă ar fi un mai bun observator ar fi cutremurat de fețele nefiresc de triste și de resemnate ale localnicilor. Dacă ar privi mai atent spre geamurile locuințelor ar fi șocat și ar constata că jaluzelele sunt trase, de parcă locatarii s-ar teme și s-ar ascunde de vreun pericol. Dacă ar mai întârzia pe străzi și după lăsarea întunericului, dilema i s-ar adânci și mai mult. Orașul e aproape total scufundat în beznă și pare aproape mort. Dacă ar avea curiozitatea și răbdarea să înțeleagă misterul, nu ar fi nevoie decât să mai aștepte puțin. Și ar putea să vadă o coloană de mașini luxoase ce trag pe strada principală. Din ele coboară zeci de mafioți ce se împart în grupuri ce vizitează fiecare casă. Culeg taxele de protecție de la fiecare nefericit locuitor al orașului. Cei care nu pot plăti sunt pedepsiți cu cruzime și sunt puși să semneze noi angajamente de plată, încărcate de dobânzi și comisioane.
Vi se pare neverosimil acest orășel patriarhal? Credeți că este doar un scenariu prăfuit de film cu mafioți? Nici vorbă de așa ceva, este doar o palidă analogie cu sumbra noastră colonie mioritică. Despre noi vorbesc. Mafioții ghiftuiți ce coboară din limuzinele luxoase pentru a încasa taxele și a primi dovezile de supunere sunt slujbașii bugetari ai coloniei. Regulile coloniei sunt extrem de simple și clare. Te supui, te umilești, pupi cizmele și fundurile mafioților, plătești taxele și dovedești slugărnicie, pârând pe toți complotiștii de care afli? Foarte bine pentru tine, vei fi lăsat să trăiești, chiar vei fi ajutat. Nu te supui, nu vrei să colaborezi cu mafioții, nu vrei să plătești taxe și să lingi cizme și cururi de mafioți, nu vrei să-ți trădezi apropiații? Ah, va fi dureros. Mafioții te vor strivi cu cizmele și bocancii și nimeni nu va sări să te ajute.
Am putea merge cu imaginația și cu analogia chiar mai departe. Am putea presupune că un grup de cetățeni ar forma o grupare care să propună cetățenilor disperați să-i voteze pe ei să devină administratorii orășelului (sau coloniei), lăsându-i pe mafioții cei răi cu buza umflată. Cetățenii vor aproba pozitiv, vor „vota schimbarea”, și mafioții vor trebui să se retragă cu cozile între picioare. Happy end! Credeți că-i posibil așa ceva? Credeți că mafioții vor permite „schimbarea”, câtă vreme ei controlează tot ce mișcă în colonie? În ce situație credeți că ar permite mafioții ca asemenea grupări să facă valuri și să hrănească cetățenii cu iluzii și speranțe deșarte?
- Gruparea suveranistă este autentică și membrii ei sunt de bună credință, dar, ghinion, mafioții le cunosc punctele nevralgice și pot să apese oricând pe acele puncte și să-i aducă pe eroii suveraniști cu picioarele pe pământ. De ce ar face mafioții așa ceva? Tocmai pentru a obosi și lehămătui cetățenii, dezarmându-i psihic și aducându-i la convingerea că nu se poate face nimic împotriva lor, a mafioților.
- Gruparea „suveranistă”este o făcătură pusă în operă chiar de către mafioți (cazul cel mai frecvent). De ce ar juca mafioții asemenea teatru? De 32 de ani încoace o fac mereu, păcat că blânzii și naivii cetățeni nu vor să priceapă acest adevăr simplu. Ei merg cu îndârjire la „vot”și „votează schimbarea”, sperând că, în sfârșit, vor „învinge”. Se comportă asemenea taurilor păcăliți de toreadori, nu poți să le răpești bucuria și plăcerea participării la aceste „lupte electorale”, în fapt, niște mascarade sinistre. Gradul de încredere al unui cetățean în sistemul electoral arată tocmai gradul său de naivitate și de lipsă de discernământ.
Acum, lăsând analogiile la o parte, ce fac astăzi suveraniștii? Își propun o misiune perfect imposibilă, ne promit că dacă îi vom „vota” pe ei, vor face ordine și dreptate în colonie. Cum așa? Practic, luptând cu pieptul și brațele goale, pe terenul minat și complet controlat de mafioți, luptând după regulile lor mafiote (adeseori schimbate chiar în timpul jocului), cu toate instituțiile oficiale și neoficiale în mâinile mafioților, cu toate haznalele de presă și tembeliziunile de partea lor, cu mii de „onegheuri” toxice și plătite de la buget de partea lor, cu o populație profund divizată și debusolată, cu toți mafioții externi de partea mafioților interni, cum ar putea un partid suveranist să câștige „alegerile” și să schimbe ceva în bine? Și mafioții ce-ar face în cazul ăsta? Ar pleca rușinați acasă? Cât de naivi putem fi?
Alți militanți suveraniști (visători chiar mai rupți de realitate decât cei din partidele suveraniste) propun să trecem la o societate total apolitică, meritocratică și perfect echitabilă (în genul unui falanster). Sigur, n-ar fi rău să fie bine. Dar, dacă vrem să rămânem realiști, nu putem să le spunem decât atât:
– Vise, taică, vise…
Dacă am stabilit imposibilitatea câștigării alegerilor de către niște patrioți autentici dar cuminți și care respectă cu supușenie regulile și trucajele „democratice” ale mafioților, realizați inutilitatea totală și chiar toxicitatea „votului” în condițiile actuale? Participarea la mascarada sulfuroasă a „votului”, în actualele condiții impuse de mafioți, nu face decât să întărească puterea mafiotă, indiferent că vei vota suveraniști sau globaliști.
Și care ar fi soluția?
Dacă o grupare de patrioți inteligenți și hotărâți chiar să-și dea viața (nu e figură de stil) va decide să încerce aproape imposibilul, vor avea nevoie de un curaj nebun, vor trebui să arunce la gunoi toate șabloanele și să declare război deschis sutelor de mii de trădători care căpușează și sufocă această țară. Programul lor trebuie să fie laconic și extrem de simplu. Trebuie doar să explice că în prima zi de după câștigarea alegerilor vor iniția următoarele acțiuni.
– Desființarea imediată a tuturor serviciilor și anchetarea tuturor șefilor acestora în vederea reținerii, judecării și condamnării lor, după caz.
– Arestarea imediată a sutelor de mii de trădători, indiferent că sunt din cloaca serviciilor, din cloaca politicii, a presei, din justiție, armată, sănătate, diplomație, nu contează, toți cei aflați pe listele întocmite încă de pe acum.
– Modificarea urgentă a legislației pentru a permite pedepsirea cu just temei și dreaptă măsură a tuturor trădătorilor, mergând până la pedeapsa supremă.
– Judecarea și condamnarea celor găsiți vinovați.
– Întoarcerea tuturor privatizărilor trucate și naționalizarea tuturor resurselor naționale și acționarea în judecată la instanțele internaționale a tuturor corporațiilor care au jefuit România.
– Confiscarea totală a averilor celor găsiți vinovați.
Desigur, lista este incompletă și perfectibilă.
Scepticii ar putea obiecta că este ilogic acest plan, întrucât nu vor fi lăsați să câștige, li se vor fabrica dosare, vor fi chiar condamnați. Și au dreptate scepticii. Doar că ei judecă static. Numai că Patrioții care vor fi dispuși să îmbrace cămașa morții pentru a reuși asemenea mișcare disperată judecă dinamic. Anunțarea hotărâtă a unui asemenea program va produce o emoție colectivă atât de profundă încât va duce la o puternică scindare naturală a societății. Pe de o parte se va alege poporul, pe de altă parte se vor izola haitele de hiene trădătoare. Credeți că vor mai avea curaj să fabrice dosare și să aresteze atunci când vor simți că le fuge pământul de sub picioare? Eu cred că vor încerca să fugă mâncând pământul. Asta înseamnă că transpunerea în practică a programului va începe înaintea datei „alegerilor” trucate. Așa că adevăratele alegeri pot fi câștigate relaxat de către adevărații suveraniști.
Acesta este portretul singurului partid autentic suveranist care poate salva orice țară căzută în ghearele lupilor ”democrați”, nu doar România. Căldiceii care vor să fie „civilizați” și „pașnici” și vor să joace după regulile schimonosite și hâde ale mafioților ”democrați”, n-au decât să se păcălească singuri și să păcălească și milioane de naivi care-şi vor pune speranțele în ei. Dar este de domeniul evidenței că nu vor reuși să clintească nici un fir de păr din capul hidrei ce vampirizează această țară. Vremea gargarelor sforăitoare și a bătutului apei în piuă a trecut, a venit vremea acțiunii. Poate că această criză devastatoare care ne lovește acum va fi un bun sfetnic și va lumina și trezi pe tot mai mulți. Poate că din rândurile lor se va ridica și omul providențial, David care-l va răpune pe Goliat.
Autor: Albert Toma
