«Apel de cărturar», de Adrian Păunescu

0

Adrian Paunescu2S-au adunat necazuri mari pe ţară

şi păsările negre se rotesc

de parc-ar aştepta-o să şi moară

şi să se stingă neamul românesc.

 

Cu inima în tâmplă stau de veghe

şi n-am cui spune presimţirea mea

că dacă va pieri iubirea veche

iubirea nouă nu va rezista.

 

Acum, ca-n magica fatalitate,

ce ne-a-nsoţit nimicitor mereu,

nu ştiu de ce ni se întâmplă toate

şi, Doamne, apără poporul meu.

 

N-avem nevoie de vărsări de sânge

pentru-a redeveni aceiaşi fraţi,

nu mai au lacrimi mamele spre-a plânge

mormintele copiilor plecaţi.

 

Din una-n alta şi din toate-n una,

periculos şi cinic circuit,

şi suntem mai pândiţi ca totdeauna

şi limba-n gură ni s-a veştejit.

 

Nevoile ne trag de steag spre bernă,

cei laşi aţâţă focuri în popor,

dar România s-a născut eternă

şi singură, şi ţinta tuturor.

 

Şi trebuie o radicalizare

şi trebuie un nou, cinstit impuls,

pentru-a reface România Mare

şi-a pune-n umăr iarăşi braţul smuls.

 

Dar cel mai mult aici, la noi acasă,

ne trebuie concordia de fond,

să nu cădem în planetara plasă

a transformării patriei în front.

 

Nu ne iubeşte nimeni decât cerul,

avem duşmani ce ne-ar zvârli la câini,

ca-n Mioriţa, noi suntem oierul

aflat sub ruga propriilor mâini.

 

S-au adunat necazuri mari pe ţară,

dobânzile fărădelegii cresc;

vegheaţi ca ţara noastră să nu moară,

să nu se stingă neamul românesc.

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.